Saturday, March 30, 2013

Short films featured at ReelWorld Film Festival 2013

This year’s ReelWorld Film Festival, the festival of the diverse and multicultural films and artists, will take place in Toronto next month, on April 10-14. For 5 days the festival will showcase feature films, documentaries, short films and music videos.

YEAA (Young Emerging Actors Assembly) and ACTRA Toronto will feature nine short films coming from experienced and emerging Canadian artists. The nine short films, which will be screened on Sunday April 14th at Famous Players Theater in Canada Square (Yonge & Eglinton, Toronto), are:

Bejide 
A Man Is a Man Is a Man 
To Hell with Love 
The Change 
The Haircut 
The New Domain 
Audition Day 
The Sound That Broke the Silence 
Getaway Car 

I have had the opportunity to chat with three young artists, filmmakers of two of the above mentioned short films, that participate in this year’s ReelWorld Film Festival – Clara Pasieka (Bejide), Raven Dauda (Bejide) and Richard Young (Audition Day).

Clara Pasieka is the writer, executive producer and actor in the short film Bejide. Raven Dauda is one of the actors in this film as well. Richard Young is the filmmaker of the short film Audition Day, but he also acted in a couple of other short films that will be featured at this year’s RWFF come April.

This is the first screen play for Clara Pasieka. She is an actor, as well as a playwright. Also, it's her first time as a filmmaker, which, she says, is really exciting. But as an actor, she has done a lot of work in theater, film and television.

For Clara, ReelWorld Film Festival is a platform to tell stories that are important to her. She thinks it can be really difficult to find a place where people can hear the stories that emerging filmmakers want to tell – that’s the tricky thing for young filmmakers, to find a festival that would be interested in hearing those stories. Clara has always been interested in writing multicultural plays and screenplays for theater and film. This is a really unique festival, she says, and to her it’s an absolute honor to tell stories that reflect the diversity and multiculturality showcased by this festival.

Raven Dauda has been an actor in Canada for over 20 years now. She shares that she loves the film festivals. She has been a part of Toronto International Film Festival, as well as a part of Sundance Festival; and now, being a part of ReelWorld Film Festival is a real honor for her and she admits she is very excited about it.

Raven thinks that as an actor, primarily in this festival, it’s just wonderful to have this type of support. Canada has a rich pool of talent, so for her being a part of a festival like this helps showcase that, helps showcase the sense of diversity, and allows Canadians to know exactly what our country’s artists have to say.

As Richard Young says, the main scope of this partnership between YEAA and ReelWorld is to give the emerging artists and filmmakers the necessary space to create films and work on them together. All these short films were made by ACTRA members or actors. Richard thinks that in this country Canadian actors need to be true artists and take the reigns of their own career. They cannot wait around for the agent to call them, they need to find a way to create their own works. In this collective of short films Richard and his partners have worked with people who are first time filmmakers. The films are great, but there is a learning process of being an actor, a producer, a writer, and taking back the control of their own career, by saying: “Here’s my voice, I can do it, it’s not as difficult as I thought it was going to be, and I have something to say”. Richard thinks that ReelWorld Film Festival provides that support by giving a voice to the people who want to share their stories.

When I asked the three artists what do they think about the future of the short film in Canada, Clara Pasieka told me that in her opinion the short films are the building blocks for many of filmmakers into creating bigger stories and feature film. But she also thinks that this country needs to pay more attention to short films, because there are a lot of amazing short films in Canada that people don’t see, because they don’t know about them. She says: “We need to start getting Canada watching short films, and we need to do that by featuring short films on television. I think filmmakers are taking some incredible risks and they are telling some incredible stories that they wouldn’t necessarily be able to or have the option to tell these stories in feature long films. So it’s really important we get Canada watch short films – I’m astounded when I see all these amazing Canadian short films from so many talented artists.”
Poster of the film "Bejide" (depicting Raven Dauda and Clara Pasieka), directed by Joel Keller, 
poster design by Sean Kung
For more information on ReelWorld Film Festival, please visit ReelWorld.ca.

Friday, March 29, 2013

An Interview with Canadian Actress Tonya Lee Williams, Founder of ReelWorld Film Festival

The annual press conference of the ReelWorld Film Festival (RWFF) took place in Toronto last week, on Wednesday March 20th. The event was held at Famous Players Theatre at Canada Square (Yonge and Eglinton). The conference was presided over by Canadian actress Tonya Lee Williams, founder and executive director of ReelWorld Film Festival. The programmers of the festival presented the upcoming events of this year’s RWFF that will take place next month, April 10th – 14th. There will be 84 films featured at the festival next April – feature films, short films, documentaries and music videos, from a total of 17 countries. The trailer of the festival was also showcased during the press conference.

*****

Victoria West: Looking back at 2001 when you founded ReelWorld Film Festival, do you think you achieved what you were hoping for, after these 13 years, or even more than you hoped for? 

Tonya Lee Williams: I don’t know, not more that I hoped for, but exactly what I actually thought. We needed a place, a meeting place, let’s say an oasis, where all these diverse film makers could come together, share their experiences, and help each other. What I’ve watched over the 13 years is how they have bonded. They are now working together, they have produced and directed films, built production companies, and that’s really what I wanted the festival to be – it’s the oasis where we come together, and share, and move forward. It was also a great platform to attract a lot of distributors and more senior professionals in the industry to be able to impart their knowledge to a lot of these emerging artists.

At the time when we started the festival, there was really nothing like it. There wasn’t a place where people could just go every year: “This is where I can put my film, this is where I can meet people who can help my career”. The fact that that keeps happening, is what my expectation always was; and if that keeps happening, then this is where I meant it to be.

VW: What are you the most excited for about this year's ReelWorld Film Festival? 

TLW: I think the programming is so superior this year. We have some amazing films. Not only do we have 66% Canadian films this year, but we also show films from Egypt, Iran, Uganda, Nigeria, UK, Ireland, Caribbean, Guadalupe. We have the first film from a female director from Guadalupe at the festival this year. The films are absolutely amazing. I’m also very proud of our music video program. When people think music videos, I think they are always thinking hip-hop and urban music; but it’s an art form, and there are so many directors doing so many beautiful things, visually beautiful things, and that’s what we want people to look at when they look at the music videos that we programmed this year.

Also, industry series – people forget that a film festival is not just screening films. We have amazing panels. Telefilm is doing a panel that is the best panel for people who are emerging film makers and who are always saying: “How do I get my film made, how do I get financing, how do I move it to the next step?” This is the panel you need to be at. Another wonderful panel is the panel with The Writers’ Guild of Canada – there is a lot of writers who want to get into TV shows; how do you become a part of a writers’ team? This panel is about that.

And then the networking events that we do – when we say networking, we think less about parties, we don’t think much networking thing happens at parties. We do a brunch with an Ontario Media Development Corporation support session where people can talk and sit, and be casual and comfortable, and yet in a working environment.

Another event we do is Face2Face, which is an opportunity for emerging artists to have 15 minutes one-on-one time with more senior professionals to talk about whether they are pitching a project or if they are trying to move their careers to the next level.

So there are so many components! What’s great is we have an amazing website that Wired Messenger developed, and we just launched it on March 20th. On the website, there is everything – an opportunity for people to see information about more that 84 films that are in the festival this year, and to see all the different workshops, and panels, and everything that’s going on, including our Reel Youth screening, which happens on Wednesday, Thursday and Friday (April 12th, 13th, 14th). Schools bring kids age 8 to 13 to see an amazing production of some films that we’ve gotten from the National Film Board, and also LIFT is doing a workshop for them. So there is a lot in 5 days.

VW: How it is decided which films to be screened for the opening and closing nights? 

TLW: We do it as a collective. I worked with 7 programmers this year (I was the director of programming), and we looked at everything. This year we’re opening with a film from Ghana, Contract; in fact, there are not many films that have come from Ghana. Every year we try to look for what’s the community that we should spotlight a bit this year. That film is a hilarious one, a comedy. We’re closing with a salvation Bollywood film, Aayna Ka Bayna, but a Bollywood film with a twist that has a modern take on how Bollywood films are done.

These are done as a collective. We as programmers get together, we discuss all the programming, we look at what we think is the strongest film to open the festival with, what would be to close the festival, and then what pieces to put all in the centre.

VW: How do you see ReelWorld Film Festival in the future, let’s say in 10 years from now? 

TLW: Ten years from now? I want it to be the same festival actually. I just want a bigger audience. I want the Canadian audience to come to the festival excited to see what Canadian artists are doing, what international emerging artists are doing, so for me the growth at this point is always now about the audience. We have great filmmakers, we have great films, we have incredible staff, we have phenomenal programmers – that is all great. If I can keep all that up, then I am really happy. What I still find challenging is how to get the audience to get out of their bed, get in their car and come down to Canada Square and check out the five days of the festival. And I think most film festivals struggle with this, but it’s something that we work on all the time. TIFF, Cannes – everybody struggles with it. But I think that’s what I would want in 10 years – everything to be sold out, every single film.

And we have to expand the festival. Sometimes people even now say to me: “The festival is 5 days, why don’ you make it longer?” I said I would not make the festival longer, until I see every film is filled in the five days. Then I will know it’s time to expand it. But there is no point to make the festival longer for no reason.

*****

For more information about the festival please visit ReelWorld.ca.



Photo credit: Victoria West

Tuesday, March 26, 2013

Mary Kay, un an mai tarziu

Daca va aduceti aminte, va povesteam anul trecut despre Mary Kay, un brand de cosmetice din SUA, care isi vinde produsele in sistem de retea de distribuitori, la fel ca Oriflame, Avon, Anway, si alte firme MLM. Prima mea experienta cu aceste produse cosmetice a constat intr-o sedinta de frumusete care mi-a fost oferita de 3 reprezentante de vanzari Mary Kay din Oshawa, orasul vecin cu suburbia Whitby unde locuiesc.

A fost o experienta pozitiva pentru mine, produsele Mary Kay pe care le-am incercat atunci au fost de buna calitate, asa ca la scurt timp dupa acea sedinta m-am hotarat chiar eu sa ma inscriu in reteaua Mary Kay. Initial aveam intentia sa o fac doar pentru mine, sa fiu propriul meu reprezentant, si sa cumpar produse Mary Kay doar pentru uzul meu personal. Conditiile pentru disttibuitorii MK erau destul de simple – trebuia sa fac cel putin o comanda pe an si sa ating plafonul minim de vanzare. In acelasi timp, nu am desconsiderat nici ideea de a face un business din asta, mai ales ca am vandut cosmetice in trecut – in perioada studentiei am fost distribuitor de cosmetice Oriflame si Avon.

Pachetul meu de inscriere in reteaua Mary Kay a costat $125, dar continea produse in valoare de aproximativ $900 – fonduri de ten, pudre, produse pentru ingrijirea tenului, produse pentru ingrijirea corpului, produse de make-up, accesorii, precum si o gramada de materiale si brosuri informative, dar si o carte – biografia lui Mary Kay Ash, fondatoarea companiei. Am citit cartea anul trecut, si e destul de interesanta, iar unii chiar ar gasi-o plina de inspiratie.

In fiecare saptamana, reprezentantele Mary Kay pe care le-am cunoscut anul trecut organizeaza “petreceri de frumusete” (beauty parties), asemanatoare cu cea la care am fost eu insami, pentru clientele lor. Cand m-am inscris in retea, bineinteles ca m-au incurajat si pe mine sa organizez sedinte din acestea de frumusete, dar la scurt timp mi-am dat seama ca mi-ar fi imposibil sa fac acest lucru, avand in vedere ca am copil mic, pe care nu puteam sa-l iau cu mine la aceste evenimente.

Si iata ca a trecut un an de atunci. Pana la urma, sa va spun sincer, n-am facut nimic cu Mary Kay. Intr-un an de zile n-am vandut absolut niciun produs, n-am mai mers la nicio alta sedinta din aceasta de frumusete organizata de reprezentantele Mary Kay, si nici eu n-am organizat vreo sedinta la care sa invit potentiale cliente pentru a le machia. De ce, o sa ma intrebati? Pentru ca n-am avut timp. Am un job full-time care ma tine departe de casa 11-12 ore pe zi, am un copil care imi solicita toata atentia, am o familie de ingrijit, o casa de intretinut. Mai am si o pisica! Deja abeam un program foarte incarcat, incat mi-a fost imposibil sa mai includ o activitate pe care sa o desfasor de cateva ori pe saptamana, cum ar fi vanzari de cosmetice. Am lasat-o balta pur si simplu.

Lipsa timpului nu a fost singurul motiv pentru care nu m-am apucat serios de vanzari Mary Kay. Pasiunea mea cea mai mare este scrisul, mentin doua bloguri si doua rubrici pe Examiner.com, iar sa devin un reprezentant Mary Kay activ insemna sa tai din timpul si asa deficitar alocat scrisului, si nu am fost dispusa sa fac acest sacrificiu.

Nici macar produse pentru mine nu am cumparat, si intr-un an de zile n-am facut nicio comanda, desi la inceput, cand m-am inscris, ceea ce m-a atras la Mary Kay a fost discountul mai mult decat generos pentru reprezentanti – 50%. Dar n-am cumparat nimic de la Mary Kay din doua motive – in primul rand, sa cumpar cosmetice din magazin si nu dintr-un catalog in continuare este metoda mea preferata de shopping; iar in al doilea rand pachetul meu de inscriere a fost suficient de consistent si am putut sa folosesc toate acele produse pentru mine, incat n-am simtit nevoia sa comand alte produse. Ba chiar pe unele dintre ele, in exemplare multiple, le-am facut cadou prietenelor cu diverse ocazii, cum ar fi zile de nastere sau Craciunul.

Singurul lucru pe care l-am facut in calitate de reprezentant Mary Kay a fost sa inscriu pe o colega de serviciu in retea. Trebuie sa va spun ca n-am facut niciun efort pentru asta, n-am incercat sa o conving sa vina la Mary Kay, ea a fost cea care si-a exprimat interesul pentru acest sistem de vanzari atunci cand a aflat ca sunt inscrisa. Si i-am facut hatarul si am inscris-o. Cand am sunat-o pe directoarea mea de retea sa-i spun ca am pe cineva care ar vrea sa se alature companiei Mary Kay, dansa a fost neobisnuit de entuziasmata, chiar mai entuziasmata ca mine. Nu inceta sa-mi spuna la telefon: “Oh, it’s so exciting, oh, it’s awesome, aren’t you excited?” Dar eu nu eram atat de excited, pentru ca aceasta inscriere n-a insemnat mare lucru pentru mine, avand un vedere ca nu am devenit un reprezentant MK serios si activ, ci doar am vrut sa-i fac o favoare colegei mele. Ba chiar colega mea a luat afacerea asta mai in serios ca mine. Si ea, la fel cum am procedat si eu, a dorit sa se inscrie in retea doar pentru uzul ei personal, dar am observat ca a facut deja cateva comenzi, nu a fost la fel de lenesa ca mine. Iar in afara de asta mi-a spus ca daca vreau sa cumpar produse Mary Kay, mi le vinde la pret de reprezentant cu discountul ala de 50%. Asa ca pana la urma tot m-am scos – daca vreau sa cumpar cosmetice MK, le pot avea la pret redus, ca si cum as fi reprezentant cu acte in regula.

Inscrierea mea in reteaua Mary Kay, valabila timp de un an, a expirat pe 1 martie. Oficial, nu mai sunt reprezentant MK. Dar nu-i nimic, a fost o experienta frumoasa si atat. Inca mai folosesc unele produse pe care le-am avut in pachetul meu de inscriere, si anume fond de ten, primer pentru fond de ten, un creion-ruj, demachiant pentru ochi, gel de spalat pentru fata, pensula pentru fond de ten, pensula pentru pudra, servetele demachiante, aplicatoare pentru farduri de ochi, periute pentru rimel. Toate aceste produse sunt de foarte buna calitate si chiar merita sa le ai in trusa de cosmetice. Am mai folosit un rimel, un serum cu vitamina C, demachiante, creme de zi, creme de noapte, creme antirid.

Periutele pentru rimel fac parte din accesoriile folosite de reprezentantele Mary Kay in timpul sedintelor de frumusete. Sunt de unica folosinta, si fiecare clienta care vine la aceste sedinte primeste cate o periuta pentru a aplica rimelul si pentru a evita folosirea periutei principale a rimelului de catre mai multe persoane. Astfel, acelasi rimel din trusa distribuitoarei MK poate fi utilizat de mai multe cliente, dar intr-o maniera sigura, cu periute de unica folosinta. Am un set de 15 periute din acestea pentru rimel, si am folosit pana acum cateva dintre ele.

De ce am mentionat in mod special rimelul MK si periutele? Vroiam de fapt sa va povestesc despre o recenta experienta de beauty de-a mea. De curand mi-am cumparat un rimel din colectia Scandaleyes de la Rimmel London. Am fost atrasa de reclamele din revistele de moda si m-am gandit ca o fi bun. Dar cand l-am cumparat, dezamagire totala, caci acest rimel Scandaleyes nici pe departe nu face ceea ce se lauda ca face. Stiu ca reclamele sunt tot timpul exagerate, dar intr-o anumita masura tot te astepti sa primesti ceea ce ti se promite in reclama. Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la acest rimel este periuta prea mare si groasa. Produsul se vinde sigilat, si nu poti sa-l incerci inainte sa-l cumperi, si am vazut ca are o periuta atat de groasa de-abia cand am ajuns cu el acasa si l-am desfacut. E atat de mare, incat e aproape imposibil sa aplici rimel pe gene cu el. Cand am desfacut rimelul si am vazut cum arata, primul meu gand a fost: “Ce-i asta, periuta de rimel sau perie de vopsit casa? Vreau sa ma machiez, nu sa varuiesc peretii”.

Dar n-am avut de gand sa las lucrurile asa. Le-am scris un email celor de la Rimmel London si m-am plans de reclamele lor minciunoase si de periuta lor enorma care e mai buna pentru varuit peretii decat pentru dat pe la ochi. La scurt timp mi-au raspuns sa-si ceara scuze pentru experienta mea neplacuta, si ca o compensatie s-au oferit sa-mi trimita un alt produs Rimmel, la alegerea mea. Am ales un ruj Rimmel Kate Moss (imi plac rujurile din aceasta colectie foarte mult), pe care mi l-au trimis cateva zile mai tarziu.

Pana la urma am gasit solutia potrivita si pentru rimel – il aplic cu acele periute de unica folosinta de la Mary Kay, acestea fiind de marime normala. Dar folosesc o periuta nu o singura data, ci de 3-4 ori (mi-am dat seama ca poate fi utilizata mai mult de o data, daca o pastrez corespunzator), dupa care o arunc. Cand mi se termina periutele, voi arunca si rimelul, decat daca rimelul se va usca mai devreme. Dar stiu ca n-o sa mai cumpar rimel Scandaleyes niciodata.

Acum folosesc produse de ingrijire si machiaj atat din comert, cat si Mary Kay. Anul trecut v-am povestit odata despre rutina mea zilnica de frumusete, iar acum folosesc produse diferite, in felul urmator:

Dimineata
Gel de spalat pentru fata Mary Kay;
Demachiant pentru ochi Mary Kay;
Demachiant pentru ten Nivea Visage Q10 antirid;
Lotiune tonica Nivea;
Crema hidratanta de zi antirid cu SPF 15 Garnier;
Crema pentru ochi L’Oréal Défence;
Tratament antiacneic Clearasil.

Seara am aceeasi rutina de ingrijire a tenului, cu exceptia cremei de fata – folosesc o crema hidratanta Mèreadesso, un brand canadian. O data - doua ori pe saptamana mai folosesc o masca pentru ten cu argila, St. Ives (brand canadian). Ultima oara foloseam un scrub Olay pentru ten; dar cand mi s-a treminat acel scrub, am vrut sa schimb si tipul de produs pe care sa-l folosesc, si am ales o masca pe baza de argila.

Nu-mi lipseste din rutina de frumusete nici balsamul de buze, precum si cremele de maini si corp. Din acestea am mai multe, si le folosesc in zile diferite dupa cum am chef – lotiune de corp Vaseline (un alt brand canadian), crema de corp Avon Planet Spa, crema parfumata Victoria Beckham, unt de corp Orange Blossom, crema pentru cuticule Lander.

Saturday, March 23, 2013

Toronto Fashion Week: Christopher Bates

Another fabulous World MasterCard Toronto Fashion Week is now over. For the last 5 days we’ve seen 28 amazing shows from the best Canadian designers, featuring their new collections for the upcoming 2013-2014 Fall-Winter season. And if you missed some your favorite shows, you still can watch them on the official YouTube channel of World MasterCard Toronto Fashion Week.

One of the designers showcasing at this season’s Fashion Week was Christopher Bates, whose show took place on Wednesday afternoon. His new collection for men is called Bright Lights Big City and it’s inspired by our fabulous city of Toronto. Christopher’s fall collection features 16 new looks, from casual to sharply elegant.

During the show, the designer himself stepped out in front of the audience and presented the collection by introducing each of the outfits and the models who rocked them on the runway. Usually designers come out on the runway to just wave to the public for a few seconds at the end of the show, once the models have strutted the collection, but Christopher Bates came one step closer to the fashion consumers by being a part of the show. He may as well have started a new trend in the runway etiquette, and it wouldn't surprise me if other designers followed his example from now on.
Follow this link to watch Christopher Bates’ fashion show at World MasterCard Toronto Fashion Week, March 20th 2013.

Christopher Bates new fall collection, Bright Lights Big City

Photo credit: George Pimentel/Getty Images

Saturday, March 16, 2013

Toronto Fashion Week incepe saptamana viitoare

Este luna martie, luna care marcheaza inceputul sezonului de primavara-vara in lumea modei. World MasterCard Toronto Fashion Week din acest sezon va incepe saptamana viitoare, luni 18 martie, si va dura 5 zile - pana vineri, 22 martie. In aceasta editie a Saptamanii Modei Toronto designeri si case de moda canadiene isi vor prezenta colectiile de toamna-iarna pentru sezonul 2013-2014, iar printre acestia se numara Chloe Comme Parris, Pink Tartan, Holt Renfrew, Klaxon Howl, David Dixon, DUY, Christopher Bates, Lucian Matis, Golnaz Ashtiani, Mackage, Joe Fresh, VAWK, Caitlin Power, Pavoni, si altii.

Merg la fiecare editie a Saptamanii Modei Toronto, iar de data aceasta am fost invitata la doua prezentari de moda. Prima prezentare la care voi merge va fi show-ul creatorului de moda canadian Cristopher Bates, pe care l-am cunoscut anul trecut, la editia Toronto Fashion Week din octombrie 2012, cand mi-a acordat si un interviu. Christopher Bates este un designer care creaza moda pentru barbati, iar show-ul sau va avea loc miercuri dupa-amiaza, 20 martie. Cand mi-a trimis invitatia, mi-a spus ca pot sa vin insotita daca vreau, asa ca voi merge cu o prietena.

Cand i-am luat un interviu lui Christopher Bates toamna trecuta, una din intrebarile mele a fost daca intentioneaza sa-si prezinte noua colectie la urmatoarea editie a Saptamanii Modei Toronto (adica editia din martie 2013), si atunci nu stia daca o va face. Dar dupa doar 4 luni de la acea conversatie am aflat ca va participa la Saptamana Modei! Este debutul sau ca participant independent la Toronto Fashion Week, dupa ce la editia trecuta si-a prezentat colectia de primavara-vara 2013 in cadrul unui concurs anual pentru creatori de moda incepatori, si anume Mercedes Benz Start Up Program, in calitate de finalist al concursului.

In alta ordine de idei, castigatorul de anul trecut al concursului pentru tineri designeri Mercedez Benz Start Up Program a fost creatorul de moda din Montreal DUY. Conform regulilor de la Toronto Fashion Week si a organizatiilor de moda care se implica in realizarea acesteia, laureatii din fiecare an ai acestui concurs se califica automat pentru o prezentare de moda sponsorizata a colectiilor lor in cadrul urmatoarei Saptamani a Modei din Toronto. Altfel, designerii care doresc sa prezinte la Toronto Fashion Week isi auto-finanteaza prezentarile si achita toate taxele de participare aplicabile (a fost si cazul lui Christopher Bates). Show-ul DUI va avea loc marti seara, 19 martie.

Al doilea show de la Saptamana Modei la care am fost invitata este prezentarea anuala a rochiilor rosii organizata de fundatia de caritate The Heart Truth din Canada care lupta impotriva bolilor de inima la femei. Vedete canadiene din diferite domenii (modele, sportive, cantarete, actrite, prezentatoare TV, coreografe) vor defila pe podium in rochii rosii create de reputati designeri canadieni pentru a sustine lupta impotriva bolilor inimii.

Daca pana anul trecut The Heart Truth Fashion Show a avut loc cu o saptamana inainte de Toronto Fashion Week din luna martie, anul acesta prezentarea rochiilor rosii a fost inclusa in programul Saptamanii Modei. Show-ul va avea loc joi seara, pe 21 martie, dar deocamdata nu stiu daca voi putea merge. De obicei participarea spectatorilor si a presei la prezentarile de moda din cadrul Toronto Fashion Week este pe baza de bilete (care sunt disponibile pe site-ul oficial www.worldmastercardfashionweek.com), dar participarea la evenimentul The Heart Truth Fashion Show este doar pe baza de invitatie.

Prima oara am fost la prezentarea anuala The Heart Truth Fashion Show acum 2 ani. Daca vreti sa aflati mai multe despre cum se desfasoara acest eveniment si ce isi propune sa realizeze, cititi acest articol de pe Blog Tango. Am fost invitata si anul trecut la aceasta prezentare, dar atunci nu am reusit sa onorez invitatia. As vrea sa merg si anul acesta, insa cum spuneam si mai sus, inca nu sunt sigura daca voi putea fi prezenta la acest eveniment.

Printre sponsorii acestei editii a Saptamanii Modei Toronto se numara World MasterCard (sponsor principal, de unde si denumirea oficiala a evenimentului), Mercedes Benz, Maybelline New York, Joe Fresh, Townshoes, Holt Renfrew, Barbie, Rowenta, Hotelul The Ritz-Carlton din Toronto, DHL, Peroni Italy, apa Glaceau, si altii.

World MasterCard Toronto Fashion Week din aceasta luna va avea loc in centrul Toronto-ului, Piata David Pecaut Square (chiar langa lacasul cultural Roy Thomson Hall), intersectia King & Simcoe.

Tuesday, March 12, 2013

Noi aparitii in literatura chic

Anul acesta doua scriitoare de literatura chic ne vor incanta cu noi aparitii in acest gen literar. Este vorba de romanul Revenge Wears Prada: The Devil Returns de Lauren Weisberger si Wedding Night de Sophie Kinsella.

Romanul Revenge Wears Prada al autoarei americane Lauren Weisberger este o continuare a primului sau roman The Devil Wears Prada din 2003 care a consacrat-o ca scriitoare de literatura chic. Aceleasi personaje revin pe scena modei si in lumea publicatiilor glossy din New York – redactorul-sef al revistei de moda Runway Miranda Priestly; fosta sa asistenta Andrea Sachs; precum si fosta nemesis a Andreei, Emily Charleston, devenita intre timp prietena ei cea mai buna.

Actiunea romanului se petrece la 8 ani dupa evenimentele din cartea The Devil Wears Prada. Andy Sachs nu mai este o simpla asistenta lipsita de experienta asa cum era pe vremea cand lucra in redactia revistei Runway, ci este editor-in-chief la o revista pentru mirese, The Plunge, iar Emily ii este colega de redactie. In noua carte drumurile Andreei si fostei sale sefe de la Runway, Miranda Priestly, se intersecteaza din nou.

Revenge Wears Prada: The Devil Returns de Lauren Weisberger va aparea in librarii in iunie 2013. Am citit primul roman Diavolul poarta Prada acum 5 ani, dar nu am fost impresionata atunci de aceata lectura. Mi-a placut mult mai mult filmul The Devil Wears Prada cu Meryl Streep si Anne Hathaway in rolurile principale decat cartea care l-a inspirat. Dar cand am aflat despre noul roman al lui Lauren Weisberger, m-am gandit sa-i mai dau o sansa. Cu siguranta voi citi The Devil Returns, dar inainte de aceasta mi-am propus sa recitesc prima carte, The Devil Wears Prada, pentru a-mi improspata memoria si ca sa mai intru o data in pielea personajului principal, Andy. Sper doar ca la a doua lectura dupa 5 ani sa nu fiu la fel de dezamagita cum am fost prima oara.

EW.com
Romanul stand-alone Wedding Night al lui Sophie Kinsella o are in centrul actiunii pe Lottie, o fata singura care inca nu si-a gasit jumatatea, si pe care o sperie ticaitul ceasului de la 30 de ani. Cand ajunge la concluzia ca nu mai are nicio sansa sa-si intemeieze in curand propria familie, isi aduce aminte de pactul pe care l-a facut cu fostul ei iubit Ben – cei doi au facut intelegerea sa se casatoreasca daca varsta de 30 de ani ii prinde pe amandoi fara nunta facuta. Doar ca familia si prietenii nu sunt la fel de incantati de aceasta nunta grabita, si incearca sa intervina in casatoria lor “de aranjament”.

Romanul Wedding Night va aparea in librarii in mai 2013. Pentru inceput, cartea va fi lansata in 5 tari anglofone - Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda, urmand ca ulterior sa apara si in alte tari.

Amazon.ca
Am citit toate romanele lui Sophie Kinsella pana acum, am savurat fiecare din cartile ei, si de-abia astept sa citesc si noua ei carte – sunt convinsa ca va fi o lectura delicioasa. Ultima mea intalnire cu Sophie Kinsella a avut loc anul trecut, cand am citit romanul I’ve Got Your Number, aparut in 2012. Eroina principala a acestui roman este Poppy Wyatt, careia i se intampla cel mai mare ghinion posibil - in ziua cand trebuie sa-i cunoasca pe viitorii socri, isi pierde inelul de logodna, o bijuterie pretioasa care a existat in familia iubitului ei timp de mai multe generatii. Si de parca ghinionul nu a ras suficient de ea, ii este furat si telefonul mobil in aceeasi zi, lasand-o incapabila sa-si caute inelul. Dar norocul nu a parasit-o de tot pe Poppy – la scurt timp dupa disparitia inelului si a telefonului, gaseste un blackberry abandonat intr-o ghena de gunoi.

O raza de speranta ii surade lui Poppy, caci acum, cu acest telefon nou, are sansa sa-si gaseasca inelul inainte ca logodnicul ei sa afle ca l-a pierdut. Dar apare in scena Sam, proprietarul telefonului aruncat la gunoi, care, bineinteles, il vrea inapoi. Poppy reuseste sa-l convinga sa i-l mai lase pentru cateva zile pana isi gaseste inelul, si sa i-l returneze mai tarziu. Sam e de acord, si cei doi incep un sir intreg de emailuri, pana cand Poppy va avea de infruntat cea mai mare surpriza din viata ei (pe care nu o dezvalui aici, in cazul in care doriti sa cititi cartea).

Romanul I’ve Got Your Number al lui Sophie Kinsella fost de tradus de curand in limba romana (titlu in romana Am numarul tau) si publicat la editura Polirom, colectia Chic.
Amazon.ca
Polirom.ro

Saturday, March 09, 2013

In sfarsit a venit primavara

Iarna aceasta a fost o iarna greoaie si friguroasa la Toronto, cu vant, ger, temperaturi joase si furtuni de zapada; spre deosebire de iarna trecuta care a fost neobisnuit de blanda pentru Canada. Nu puteam fi atat de norocosi incat sa avem o iarna usoara doi ani la rand, nu-i asa? Daca anul trecut ne-am bucurat de vreme buna pe timp de iarna ca de ceva care nu ni se cuvine dar care ne-a fost dat ca un mare favor din partea Mamei Naturii, anul acesta am inghitit in sec si ne-am impacat cu ideea ca trebuie sa curatam zapada de pe masini si de pe trotuarele din fata casei.

Nu mai e nevoie sa spun ca am fost foarte nerabdatoare sa vina primavara, care s-a cam lasat asteptata. Februarie a fost atat de rece, incat ma gandeam ca nu se mai incalzeste odata... Am vazut si noi soarele de printre nori si am avut parte de zile mai caldute de-abia la inceputul saptamanii trecute, dupa saptamani si luni intregi de vreme nemiloasa.

Toata iarna am purtat pantaloni si blugi, si de-abia de doua saptamani incoace vremea mi-a permis sa port fuste. Am in garderoba patru fuste noi (printre alte achizitii recente de-ale mele), pe care le-am cumparat din decembrie incoace, inclusiv in perioada reducerilor. Dar, dupa cum e si lesne de inteles, n-am apucat sa le port prea mult pana acum din cauza vremii de afara. Le-am purtat doar de cateva ori in timpul liber, dar nu si la serviciu. 

Una dintre ele, o fusta Topshop albastra cobalt clos (care, am observat, e Made in Romania, he-he), am purtat-o la un botez in ianuarie si la o petrecere in februarie. O alta fusta, dreapta, albastra cu un model print negru, am apucat sa o port doar la o petrecere de Craciun. Pe ambele am avut ocazia sa le port la serviciu de-abia in ultimele doua saptamani. Iar celelalte doua (ambele drepte), una verde inchis si una grena, au somat in garderoba pana acum, desi le-am cumparat de vreo doua luni. Pe cea verde am purtat-o prima oara ieri la serviciu, iar pe cea grena sper sa o port sapatamana care vine.

Imi place sa-mi combin fustele cu ciorapi colorati sau cu ciorapi cu model, pe care de altfel i-am purtat destul de putin in ultimele doua luni, tot din cauza vremii, care m-a fortat sa nu mai ies din blugi si pantaloni toata iarna. Fusta Topshop, fiind pe albastru uni, o port in combinatie cu ciorapi cu model. In unul din articolele mele precedente va spuneam de niste cumparaturi pe care le-am facut de curand la un butic din Toronto, Legs Plus and Bra, unde, printre alte achizitii, mi-am luat o pereche de ciorapi cu model, care de altfel mi-au fost admirati la serviciu si am fost complimentata pentru ei. Fusta albastra cu model print o combin cu ciorapi albastri cerulean. Nu exagerez niciodata cu printuri si modele, ca sa nu imi incarc tinuta prea mult. Daca port fusta cu model print, aleg ciorapi simpli; iar daca port o fusta in culoare uni, pot sa o combin cu ciorapi cu model. Pentru fusta verde am ciorapi verzi intr-o nuanta mai deschisa; iar pentru fusta grena am ciorapi grena, fuchsia sau rosii. Aceste doua fuste fiind in culori uni, pot sa le combin si cu ciorapii cu model.

Ieri, pe 8 Martie, a fost Baba mea, si am avut parte de o zi insorita si frumoasa. A, si in sfarsit nu a fost frig. In fiecare an imi aleg Baba fie pe 1 Martie, fie pe 8 Martie. Acum, cand vine primavara insotita de Babele de la inceputul lui martie, poti de fapt sa te uiti pe intrenet la prognoza meteo si sa-ti alegi o Baba in functie de cand va fi ziua cu cea mai buna vreme, si cand vine ziua cu Baba ta nu mai e o surpriza neaparat. Dar oare nu ar insemna ca trisezi? Tocmai de aceea, ca sa nu trisez, mi-am pastrat mica mea traditie de martie si imi aleg Baba la fel cum faceam acum 15 ani, pe 1 sau pe 8.

Sper ca ati avut cu totii un inceput de martie superb, iar zilele de 1 Martie si 8 Martie v-au fost luminoase, pline de flori si martisoare. Va doresc tututror o primavara de vis!