LOFT Presents the New Collection for Spring-Summer 2015

Last week (on Thursday, April 16th) I was invited to see the new collection for spring-summer 2015 by LOFT and to browse through the new styles, prints and colors that are going to be available in LOFT stores across Toronto soon. The event took place at Edelman PR, the public relations company that represents the LOFT brand in Toronto, at their offices from 150 Bloor Street West in Toronto. I made it to the presentation during my lunch hour from work, and I had the opportunity to see the new collection -- apparel, accessories, scarves, jewelry, shoes. The inspiration for the new LOFT collection comes from geometrical prints, florals and color blocking. One of the malls in Toronto where LOFT is available is Toronto Eaton Centre downtown the city.

And this is how the new collection for spring-summer 2015 from LOFT looks like.


And a nice sweet gift from LOFT

Photo credit: Victoria West

Refashion -- One Woman's Trash Is Another Woman's Treasure

Ieri v-am prezentat un refashion din propria mea garderoba, si anume o bluza pe care am reconditionat-o intr-o fusta, iar astazi as vrea sa va arat un alt tip de refashion pe care mi-am facut obiceiul sa-l execut si pe care il denumesc "proiect" -- o haina urata, demodata si nepurtabila de la Value Village pe care mi-am propus sa o transform intr-o piesa demna sa faca parte din garderoba mea.

Acum ceva timp am cumparat aceasta rochie de la Value Village cu scopul sa o reconditionez. Rochia bunicii much?

Si sa va arat o poza detaliata cu printul, care a fost ceea ce mi-a placut cel mai mult (si singura chestie care mi-a placut) la aceasta rochie. 

In ziua cand am cumparat-o, nu prea stiam ce voi face cu ea, dar m-am gandit ca ideile imi vor veni pe parcurs. Am dat doar cativa dolari pe ea, era de origine de la Walmart (fast fashion, duuuh!), avea vreo doua marimi mai mari decat marimea mea obisnuita, si era cam fara forma si fara nicio noima saraca de ea, nu stiu ce naiba a fost in capul acelui designer care lucreaza pentru Walmart cand a creat-o, cred ca fusese beat cu o seara inainte. Dar din punctul meu de vedere, era o comoara -- o rochie care merita salvata si care merita sa primeasca o alta viata, si o candidata excelenta pentru reconditioare. Daca nu o cumparam eu, nu o cumpara nimeni sa o poarte asa cum era ea, si ajungea la groapa de gunoi. Asa ca mi s-a facut mila de ea si am luat-o acasa, cu scopul sa-i mai dau o sansa. Stilul rochiei nu ma incanta, dar in schimb imi placea printul.

Bun, pana la urma m-am gandit sa fac doua piese din ea, adica sa valorific atat partea de sus, cat si cea de jos. Am inceput cu partea de sus, si m-am gandit sa fac un bolero, iar partea de jos am pastrat-o pentru urmatorul refashion. Rochia avea un elastic in talie (cam slabit), si am taiat-o la mijloc, exact de asupra elasticului. Fiind un material sintetic, m-am gandit ca scap fara sa ii cos tiv, caci materialul sau sintetic nu se va destrama, si pot doar sa o tai cu foarfeca pinking shears. La fel am procedat si cu taietura de la mijloc -- am taiat rochia in fata cu foarfeca pinking shears si i-am creat marginile in zigzag mic, fara tiv cusut la masina. I-am adaugat bretele la baza gatului (pe care le-am cusut de mana), astfel incat sa port boleroul ca pe o mini-capa. Stiti tipul ala de bretele care vin la rochii si bluze in interior, cu rolul de a sustine haina pe umerase? Rochia avea bretele din acelea interioare, si le-am folosit pe acelea pentru noul meu bolero, si iata ce mi-a iesit.

Ta-da, recunoasteti poza de ieri? In acea poza va aratam fusta in polka dot pe care am reconditionat-o dintr-o bluza de-a mea, dar n-am suflat nicio vorba despre restul outfitului, pentru ca vroiam sa va prezint noul meu bolero intr-un articol separat. Pana la urma boleroul s-a dovedit a fi un "no sew refashion", adica nu l-am cusut la masina, ci am folosit doar foarfeca, iar cele doua bretele le-am cusut de mana. Si iata o poza close-up.

Cum mentionam si in articolul meu precedent, am purtat acest outfit atat la serviciu, cat si in timpul liber. Daca boleroul si fusta sunt reconditionate de mine, topul negru (un top din ala simplu cu bretele, "basic") e de la Walmart pe care l-am cumparat anul acesta. Cateodata mai dau iama in fast fashion, ca e destul de greu sa rezist tentatiei, dar altfel mi-am propus sa nu mai cumpar asa de multe haine noi, ci sa-mi reinventez garderoba pe care o am deja si care e destul de numeroasa incat sa nu am nevoie sa cumpar haine noi cativa ani de-acum inainte. Incerc sa port haine reconditionate de mine ori de cate ori am ocazia, caci e o ocazie buna sa arat altora ce fac, sa le spun despre pasiunea mea si de ce fac ceea ce fac, sa le spun de ce refahsioning-ul a devenit important pentru mine, si poate, daca am noroc, sa-i influentez sa-si schimbe obiceiurile consumeriste si sa nu mai cumpere atat de multe haine noi pe care sa le poarte de trei ori si pe urma sa le arunce la gunoi. Am o colega la birou careia tot timpul ii arat ce am facut, si de fiecare data cand port un nou refashion, o intreb: "How do you like my newest refashion?" Tot timpul imi admira creatiile. :)

Iar din partea de jos a rochiei m-am decis sa fac o bluza. Am folosit cam doua treimi din material pentru a coase corpul bluzei si i-am tras tiv la spate si in partea de sus, de-asupra bustului. Vroiam sa o fac bluza cu bretele, dar bretelele sa fie destul de late incat sa-mi acopere sutienul (adica bretelele sutienului) in intregime, nu vroiam o bluza cu bretele din alea subtiri, si asta pentru ca vroiam sa pot purta noua mea bluza fara sacou sau cardigan si sa fie potrivita pentru birou. Din ultima treime a materialului ramas am cusut doi cilindri pentru bretele, si am atasat bretelele la corpul bluzei, manual. Unele operatiuni le fac manual, atunci cand mi se pare ca rezultatul va fi mai reusit decat daca le cos la masina. Si am improvizat un pic cu bretelele, incat le-am dat un pic de detaliu de design. Vroiam si un cordon pentru noua mea bluza pe care sa il leg in talie. Rochia avea cordon din ala de legat la spate, subtire, si am detasat ambele cordoane, le-am cusut impreuna, si am facut un singur cordon separat pentru bluza. Iata ce mi-a iesit.

Am purtat acest outfit la serviciu (bineinteles, cum altfel), dar si prin oras in timpul liber. Pantalonii sunt Gap, de piele, si i-am gasit la Value Village anul trecut. O alta ocazie unde am purtat aceasta tinuta a fost petrecerea de ziua de nastere a unui baietel, la care l-am dus pe Alex, dar am purtat bluza mea transformata si in alte combinatii, nu doar in acest outfit. Pana la urma rochia pe care am reconditionat-o s-a dovedit a fi un refashion complet, in intregime, caci am folosit absolut toate partile rochiei, si nu mi-a ramas nicio bucata de material nefolosita -- no waste refashion!

John mi-a zis odata ca atunci cand ma vede ca port ceva, nici nu-si da seama ca e reconditionat de mine, crede ca e asa din fabrica. Cam la fel mi-a zis si colega mea de serviciu, cea cu care vorbesc despre cusut si refashioning (are si ea masina de cusut), ca isi da seama ce piesa din tinuta mea este remodelata si cum am remodelat-o numai daca ii spun explicit care este piesa respectiva. Ha-ha, ma bucur sa aud asta de la familia mea si de la colegi, inseamna ca ma descurc bine si incep sa ma perfectionez.

Sa aveti in continuare un weekend minunat!

Refashion -- Nu mai vreau o bluza veche, vreau o fusta noua

Cand am inceput sa remodelez haine, m-am orientat catre doua surse de inspiratie -- propria mea garderoba si magazinele thrift store. Refashioning este o oportunitate excelenta sa-ti reinnoiesti si improspatezi garderoba fara sa cheltui nici un ban pe haine noi, sa dai un aspect nou si mult mai flatant unor haine care s-au dovedit a nu fi fost cele mai bune alegeri daca le-ai cumparat in graba sau din impuls intr-o criza de shopping, sa schimbi marimile unei haine daca intre timp ai slabit si haina respectiva nu se mai aseaza perfect pe corp, sau sa modifici o haina in una complet noua daca pur si simplu te-ai plictisit de ea si ai constatat ca n-ai mai purtat-o de doi ani si iti ocupa spatiu in dulap fara niciun rost.

Acestea au fost considerentele dupa care m-am ghidat atunci cand am inceput sa fac refashioning, si in ultimele cinci luni am modificat foarte multe haine din garderoba mea pe care le aveam de multi ani, de care eram plictisita, care nu imi mai veneau, sau care nu imi mai placeau asa cum erau. Pe de alta parte, am cumparat si cateva rochii urate si nepurtabile de la Value Village, ca pe o provocare, cu intentia sa le dau o viata noua si sa le modific in ceva chic si elegant, dar si cu intentia sa le salvez de la groapa de gunoi, asa cum face Jillian Owens, autoarea blogului Refashionista.net, cea care m-a inspirat sa incep refashioning. Astazi este randul unui alt refashion pe care vreau sa-l prezint pe blog.

Aveam o bluza in garderoba mea pe care am primit-o de la o prietena de Craciun acum vreo trei ani, care arata asa.

Sa primesti o haina cadou este fara indoiala un gest foarte dragut din partea celui care ti-o ofera cadou, cu exceptia unei mici probleme -- s-ar putea sa nu-ti nimereasca marimea potrivita, sau sa nu-ti nimereasca gusturile. Asa s-a intamplat si cu aceasta bluza -- desi am apreciat gestul prietenei mele, am constatat ca bluza imi este o idee mai mare decat marimea pe care o port de obicei. Am purtat-o de cateva ori, si am combinat-o cu bolerouri si accesorii (in special curele) in asa fel incat sa nu fie evident faptul ca imi este cam mare. Una din ocaziile la care am purtat-o a fost Valentin de anul trecut, daca va mai aduceti aminte de aceasta poza pe care v-am aratat-o atunci, in acest articol.

Am purtat-o de cateva ori si la serviciu, iar anul trecut de Valentin, daca imi aduc bine aminte, a fost ultima oara de cand am purtat-o. Si cum a stat in garderoba mea atat de mult timp fara sa o mai port, a fost o candidata perfecta pentru a fi remodelata.

 

Ei bine, daca tot am devenit refashionista, aceasta a fost o ocazie buna sa o modific in asa fel incat sa fie mai purtabila si mai pe masura mea, si m-am hotarat sa o stramtez. Eram inca la inceputul aventurii mele de refashioning, cand de-abia invatam sa cos la masina, dar am fost dispusa sa accept aceasta provocare, chiar si cu riscul sa fac greseli, caci a face greseli face parte din procesul de a invata si de a te perfectiona.

Bun, prima oara mi s-a parut a fi o treaba simpla, si am tras tivuri pe ambele parti, de-a lungul liniei bluzei, doi inch pe fiecare parte. Dupa care am probat-o, m-am uitat in oglinda... hmmm, ceva nu era in regula. In tot acest timp de cand am inceput sa cos, n-am stat sa studiez teoria cusutului, a tiparelor, a liniilor, si n-am tratat refashioningul si croitoria ca pe o stiinta exacta, ci mai mult am improvizat si am mers dupa instinct. Tocmai din acest motiv, este foarte posibil ca unele amanunte imi scapa deocamdata, si inca nu le stapanesc la fel cum o fac designerii si croitorii de meserie (motiv pentru care vreau sa ma inscriu la un curs de design, tocmai ca sa invat aceste secrete, doar ca deocamdata nu mi-am facut timp sa ma ocup serios de asta). Cu alte cuvinte, desi am incercat sa fac o bluza noua din una veche, nu mi-a iesit ce mi-am propus. Stateam cu bluza modificata nereusit pe masa mea de lucru si ma gandeam oare acum ce fac cu ea? Este foarte important sa-ti pastrezi mintea deschisa atunci cand faci refashioning, sa te gandesti la mai multe idei si variante pana cand o gasesti pe cea mai buna, si sa vizualizezi haina noua inainte sa bagi foarfeca in haina veche pe care vrei sa o modifici. Astfel, daca bluza mea nu putea ramane bluza, m-am decis sa o transform intr-o fusta.

I-am taiat partea de sus, adica bretelele, si corpul bluzei urma sa se transforme in fusta. Dar cum materialul existent nu era suficient pentru a crea o fusta de lungimea pe care mi-o doream, m-am gandit ca ar trebui sa-i mai adaug cativa inch in partea de sus. Pentru acea parte de sus, aveam nevoie de o alta bucata de material. Aveam in garderoba patru maieuri din acestea, trei dintre care imi erau mici, si doar unul imi mai venea bine (eram mai slaba cand le-am cumparat), si daca tot nu le mai purtasem de vreun an sau mai bine, m-am hotarat sa le dau un rost nou.

Am taiat un maieu din acesta, am cusut cateva bucati impreuna ca sa formez un dreptunghi, am adaugat lungime noii mele fuste, am cusut un tiv in partea de sus, i-am adaugat elastic, si iata ce mi-a iesit.

Iar pentru ca fusta mea era see-through, mi-am dat seama ca am nevoie si de o jupa, asa ca din restul celor trei maieuri am facut o jupa pe care sa o port sub aceasta fusta, dar si sub orice alta rochie sau fusta see-through pe care as avea-o in garderoba. Si iata cum mi-a iesit jupa, pentru care am folosit cam acelasi procedeu tehnic ca si pentru fusta.

Vedeti partea gri de sus? Si in cazul jupei a fost nevoie sa apelez la o alta bucata de material, avand in vedere ca materialul negru de la maieuri a fost impartit intre fusta si jupa si nu mi-a mai ramas suficient material pentru jupa. Va mai aduceti aminte de aceste tricouri gri despre care va spuneam in unul din articolele mele precedente?

Am facut o bentita din unul din ele, si am putut sa adaug alte parti "sanatoase" ale acelui tricou unui alt refashion, si anume aceasta jupa.

Dar refashioningul n-are niciun farmec daca nu porti in public ceea ce creezi. Da, am avut curajul sa port aceasta fusta in public.

Am purtat acest outfit o data la serviciu, o data cand am mers cu Alex la dentist, si cu o alta ocazie prin oras la cumparaturi. N-am apucat sa fac poze in zilele in care am purtat fusta mea remodelata, asa ca intr-un weekend l-am rugat pe John sa-mi faca niste poze cu acest outfit pe care l-am recreat cu scopul de a va arata cum mi-a iesit fusta si in ce combinatie am purtat-o la serviciu si prin oras.

Cum va place noua mea fusta?

Sa aveti un weekend minunat!

Refashion -- O viata noua pentru o pereche de blugi vechi

John are cateva perechi de blugi pe care nu ii mai poarta din cauza gradului de uzare in care au ajuns, si asta pentru ca, atunci cand nu mai erau ok sa-i poarte prin oras, i-a purtat in garaj in timp ce repara masina, in timp ce verifica motorul, si in alte situatii de genul asta. De aruncat n-am aruncat acei blugi, ci i-am spalat, i-am pus pe toti gramada, si mi-am propus sa-i reconditionez in altceva. Intr-o dupa-amiaza am luat o pereche din acestia cu gandul sa fac ceva nou din ei, si acei blugi aratau cam asa.

I-am taiat in bucati, am eliminat partile cu gauri si pete, iar partile bune de refolosit le-am utilizat la noul meu refashioning. Unul din proiectele mele a fost o poseta wristlet, care a iesit asa:

Fata

Spate

Interior

Nu stiu cat de perfect a iesit, ca eram de-abia la inceputul experientei mele de refashioning, si o sa ma perfectionez pe parcurs, dar mi se pare draguta. Poate ca ar fi trebuit sa o fac putin mai mica, avand in vedere ca posetele wristlet sunt concepute sa fie mici, cat sa poti sa le tii cu mana, cu manerul wristlet in jurul incheieturii. Data viitoare voi sti mai bine, caci la fiecare refashioning pe care il fac, invat ceva nou despre acest craft. Am purtat aceasta posetuta o data la serviciu. Intr-o zi trebuia sa mergem la o sedinta a companiei care avea loc in centru la cateva blocuri distanta de cladirea unde lucram noi, 10-15 minute de mers pe jos. Si ca sa nu merg la acea sedinta cu toata geanta dupa mine, am luat acest wristlet in care mi-am pus cateva lucruri esentiale cum ar fi un carnetel, un pix, un pachet de servetele, niste bani, si am lasat geanta la birou.

Iar din restul bucatilor din blugii reconditionati ai lui John m-am gandit sa cos o geanta ecologica, sau geanta verde cum i se spune in Canada. Am o gramada de genti verzi din alea mari pentru cumparaturi la supermarket, si mai nou incerc sa nu iau pungi de plastic de la supermarket, ci prefer sa folosesc gentile mele verzi, pe care le am de am de ani de zile. In afara de faptul ca salvez niste pungi de plastic de la groapa de gunoi atunci cand nu le folosesc la supermarket, gentile verzi sunt o optiune mai buna si din alt punct de vedere -- e mult mai usor sa cari cumparaturile din carut in masina sau din masina in casa daca le ai impachetate in cinci genti de shopping mai mari decat in 20 de pungi de plastic din alea de la supermarket, in care iti incap doar 2-3 produse.

Cat priveste gentile astea ecologice pe care toata lumea le foloseste aici in Canada, sunt doua marimi standard, mare si mica. Alea mari sunt cele mai potrivite pentru cumparaturi de produse alimentare, iar din alea mici de multe ori le primesti la mall, in loc de pungile carrier de plastic sau de hartie, caci multe din branduri au lansat pungi ecologice ca o alternativa pentru cele consumabile de hartie sau plastic.

Cand merg la serviciu, folosesc si o gentuta din asta ecologica, in afara de geanta de pe umar, in care pun lucruri care nu imi incap in poseta -- gear-ul pentru sala de sport, pranzul, o carte, si alte lucruri voluminoase pe care trebuie sa le iau cu mine cateodata. Dar, nu-mi placea nici una din marimile standard ale acestor genti verzi care sunt disponibile in Canada -- alea mari sunt prea mari, iar alea mici sunt prea mici. Mai exista si genti de marime medie, dar foarte putine magazine sau branduri ofera genti ecologice de marime medie. Am avut una la un moment dat pe care am primit-o la un eveniment monden (goodie bag), era de marime perfecta pentru mine, nici prea mare nici prea mica, si am purtat-o pe aia la serviciu pana cand s-a uzat de tot. Ei si cand s-a uzat, am avut nevoie de una noua, nu-i asa? Aici intra in poveste blugii vechi ai lui John pe care i-am transformat in accesorii denim -- poseta wristlet de mai sus, si o geanta ecologica noua, pe care sa o port la serviciu. Bucatile de blugi care au ramas de la wristlet le-am cusut impreuna si am facut aceasta geanta verde in stil mozaic. Ca model si inspiratie, am folosit acea geanta verde medie pe care o purtasem pana la uzare, si am masurat noua mea geanta ca sa aiba aceleasi dimensiuni. Manerele le-am facut din manecile unui pulover pe care l-am reconditionat cu o alta ocazie.

Fata

Spate

Astfel, blugii vechi si nepurtabili ai lui John sunt acum doua accesorii denim noi pentru mine. Mai am trei perechi de blugi din acestia vechi de-ai lui John, si o pereche de-ai mei, pe care ii tin pentru proiectele mele de redesign, si sper sa le gasesc o noua utilizare in curand.

Refashion -- Primele reconditionari

Va povesteam in unul din articolele mele precedente despre cartea Overdressed de Elizabeth Cline pe care am citit-o de curand, despre fast fashion si slow fashion, despre impactul pe care aceasta carte l-a avut asupra mea si despre cum m-am convertit la stilul slow fashion. De curand am un hobby nou -- refashioning, adica reconditionez haine prin a le da un aspect nou si o viata noua. Astazi as vrea sa va spun mai multe despre noul meu hobby si sa va arat cateva din reconditionarile pe care le-am facut pana acum.

Primul lucrul pe care l-am facut pentru a incepe refashioning a fost, bineinteles, sa-mi iau o masina de cusut. In ziua in care am cumparat-o si am adus-o acasa, daca ma credeti, nici n-am avut curajul sa o scot din cutie, pentru ca ma simteam intimidata in fata ei, si cateva zile a stat sigilata. In aceeasi perioada ma pregateam pentru un examen profesional in domeniul finantelor si m-am hotarat sa incep sa cos dupa ce voi fi luat examenul. Odata examenul luat, in urmatorul weekend mi-a venit atat curajul, cat si cheful sa incep sa cos, si am scos masina din cutie.

Voi incepe o serie de articole despre refashioning, iar unghiul din care m-am gandit sa scriu aceste articole este sa va spun povestile din spatele hainelor pe care le-am reconditionat pana acum si pe care urmeaza sa le reconditionez de-acum inainte, caci asta este ceea ce imi place la refashioning cel mai mult -- faptul ca hainele care primesc o viata noua au o poveste in spate care merita spusa. 

Asadar, am inceput sa cos, si am inceput cu lucruri simple si usor de executat. Primul lucru pe care l-am facut a fost o pernuta de ace. Aveam un tricou fucshia Suzy Shier (un brand canadian), pe care l-am cumparat in 2007, si pe care l-am purtat pana la deteriorare. Era un top din ala simplu, casual, care mergea atat pentru o tinuta de zi la serviciu, combinat cu fusta sau pantaloni, dar caruia ii dadeam mai multa stralucire cu ajutorul accesoriilor; cat si pentru weekend. N-am facut poza acelui top "inainte", dar nu arata foarte diferit fata de acest top rosu care vietuieste acum in garderoba mea. Am in garderoba mai multe topuri si tricouri din astea simple, din categoria "basics", pe diferite culori, pe care am obiceiul sa le combin cu piese mai indraznete.

Cand am cumparat masina de cusut, la raionul respectiv erau si tot felul de accesorii si ustensile de care ai nevoie in croitorie -- ata, foarfece, ace, fermoare, metru, etc. Erau pe raft si pernute de ace, dar m-am gandit de ce sa cumpar o pernuta de ace, cand pot sa fac una, un proiect excelent pentru o incepatoare ca mine. Pernuta am umplut-o cu textile de la haine mai vechi pe care le-aveam prin dulap. Mi-au mai ramas resturi din acest top roz, si colectez toate resturile de textile care imi raman dupa fiecare refashioning, spre a le da o noua intrebuintare atunci cand le voi fi gasit una.

Dupa care am vrut sa cos si o fata de perna pentru acea pernuta, caci e mai usor sa speli o fata de perna decat o perna, nu-i asa? Din ce fac fata de perna? Urmatorul meu refashioning a fost unul combinat, adica dintr-o haina veche am facut doua piese noi. Aveam o pereche de pantaloni de pijamale pe care i-am cumparat anul trecut de la Walmart. Pantalonii respectivi au rezistat mai putin de un an cand au inceput sa cedeze si sa se rupa. M-am uitat pe eticheta lor -- facuti in Bangladesh. Mda, nu ma mira ca au rezistat mai putin de un an, iar majoritatea hainelor care se vand la Walmart sunt facute in Bangladesh. Dupa ce ca pantalonii mei de pijamale intrau la apa de fiecare data cand ii spalam, fiind de bumbac, si materialul a inceput sa se rupa dupa doar cateva luni. Uite ce provocare buna, m-am gandit, caci sa-i arunc pur si simplu la gunoi nu era o optiune pentru mine, o refashionista convertita. Ca sa le extind viata, le-am taiat cracii si i-am facut pantaloni capri, si le-am tras tivuri noi la masina. Cu o bucata de crac taiat am reparat "partea vatamata" a pantalonilor, prin aplicare, iar din bucata de la celalat crac am cusut o fata de perna pentru noua mea pernuta de ace. A fost un refashioning complet, fara resturi de textile, adica "no waste refashion", caci am valorificat pantalonii in intregime. Fiind o piesa de lenjerie, n-am facut poza la pantalonii de pijamale inainte si dupa, dar va arat cum a iesit fata de perna.

Si iata pernuta mea de ace in functiune.

Dupa care am cusut o bentita de par pentru uz cosmetic. Din ce am facut bentita? Dintr-un tricou vechi si deteriorat, dar care are o poveste in spate. M-am mutat la Toronto in aprilie 2006, iar in septembrie 2006 am mers prima oara la Montreal, in vizita la niste prieteni. Am vizitat atunci la Montreal mai multe obiective turistice, dar am mers si la shopping prin magazine de suveniruri si la un mall. Printre alte cumparaturi pe care le-am facut atunci, John si-a luat patru tricouri gri, model simplu. Orice barbat are mai multe tricouri albe in garderoba, iar John, in afara de tricourile lui albe, si-a luat si din acestea gri. Le-a purtat cat le-a purtat, dupa care s-a plictisit de ele, asa a dupa un timp mi le-am insusit eu ca tricouri de dormit, si am dormit in ele ani la rand pana cand au ajuns in aceasta stare. Observati gaurile din zona gatului, dar si cat de uzate sunt tivurile tricourilor?

Cand un tricou, sau maieu, sau prosop din casa noastra ajunge intr-o stare de nepurtat sau de nefolosit, John le foloseste in garaj pe post de carpe de sters, si unul din cele patru tricouri gri cred ca si-a gasit sfarsitul in garajul lui John. Celelalte trei inca mai erau in casa, asa ca m-am hotarat sa le folosesc pentru proiectele mele de refashioning. Din unul din ele am facut o bentita, iar restul tricoului l-am folosit mai tarziu pentru detalii la alte reconditionari, selectand partile fara gauri sau pete, si la fel voi face si cu celelalte doua tricouri din poza "inainte" de mai sus.

Toate aceste reconditionari le-am facut intr-o zi de weekend, cand am scos masina de cusut din cutie prima oara si am invatat sa pun ata in masina, sa incarc bobina, sa trag primele tivuri, cu alte cuvinte -- primii pasi in (re)design. Am petrecut cateva ore in fata masinii, si m-a luat valul asa de tare incat nu mai vroiam sa ma ridic de la masina, am stat pe scaunul ala pana a inceput sa ma doara spatele. Refashioning-ul e un proces foarte creativ, dar si distractiv in acelasi timp! De atunci am facut mai multe remodelari, si o sa vi le arat pe parcurs pe toate (sau cel putin alea care merita vazute), intr-o serie de articole pe blog care se va numi "Refashion".

Ce parere aveti de noua mea pasiune? Mai este cineva pasionat de acelasi lucru ca mine? Do tell!