Revista Flare Canada, septembrie 2011

Toamna si-a intrat pe deplin in drepturi, cu vremea rece si morocanoasa, cu ploi si vanturi nesuferite, cu soare cu dinti si temperaturi neprietenoase. Dar frumusetea toamnei nu consta in vremea capricioasa, ci in inceperea unui nou sezon in moda, cu stiluri si tendinte noi. Editia de septembrie a revistei canadiene Flare ne scoate in evidenta noile tendinte ale sezonului toamna-iarna 2011/2012.

Pe coperta revistei din aceasta luna o vedem pe Jessica Stam, model canadian. Flare o prezinta pe Jessica Stam intr-un pictorial de exceptie realizat de Fashion Editor Elizabeth Cabral si fotograful Max Abadian.

Dintre tendintele pentru sezonul curent Flare ne prezinta trendul colierelor masive (Irresistible Chockers), pantofii Mary Jane, dantela (Lace), stilul Reptile, printuri abstracte (Abstract Print) si florale (Winter Florals). Dantela este unul din stilurile mele preferate pentru acest sezon.

Lanvin

Marni

Lanvin

Missoni

Un alt pictorial pe care ni-l prezinta editia de septembrie a revistei Flare este un pictorial al stilurilor abstract si floral, realizat de Elizabeth Cabral si fotograful Chris Nicholls. Model Elsa Hosk.

Un al treilea pictorial care mi-a atras atentia in acest numar al revistei o prezinta pe modelul canadian Naro Lokuruka (realizatori Elizabeth Cabral si Chris Nicholls). Pe Naro Lokuruka am vazut-o pana acum de mai multe ori pe podium in prezentari de moda, cum ar fi de exemplu cea mai recenta Saptamana a Modei din Toronto, martie-aprilie 2011, cand a prezentat in show-ul creatoarei de moda canadiene Pink Tartan; sau Ignite the Spark Fashion Show care a avut loc la Toronto anul acesta in mai.

Rubricile mele preferate din revista Flare au devenit Voice si Relating. Rubrica Voice este mentinuta de doi columnisti, Hannah Sung si Dan Levy. In special imi place coloana lui Hannah Sung, in reflectarile careia ma regasesc de multe ori. Articolele din Relating trateaza diferite probleme cu care se confrunta femeia din lumea occidentala, cum ar fi de ce femeile isi seteaza obiective greu de realizat pana la o anumita varsta, precum cariera-casatorie-copii pana la 30 de ani, si dezamagirea care urmeaza daca aceste obiective nu sunt indeplinite pana la varsta dorita; sau ceea ce le face nefericite pe femeile nord-americane (cum ar fi o prietenie dezastruoasa, un job nesatisfacator, o relatie care nu aduce implinire); sau sa te iubesti pe tine insati care nu inseamna neaparat egoism si lipsa de altruism, ci inseamna mai degraba sa tii cont si de nevoile tale personale, nu doar de nevoile celor din jurul tau. Rubrica Relating din septembrie trateaza problema vietii virtuale si a dominarii spatiului online in viata noastra reala, precum si dependenta care ne da spatiul online prin intermediul retelelor de socializare de tip Facebook. FOMO – Fear Of Missing Out: cum te simti sa vezi pe Facebook poze de la o petrecere la care nu ai fost invitata? Cat de tragic este sa fii offline timp de 5 minute, dupa care sa constati ca ai pierdut un sir intreg de evenimente din cercul prietenilor si cunostintelor tale? Tocmai citeam o postare pe blogul Marilenei Guduleasa despre internet, Facebook si impactul lor asupra vietii noastre. Cat de nociv este Facebook-ul? Din punctul meu de vedere lucrurile stau foarte simplu – atat de nociv cat il lasi sa fie. Nu mai pot sa imi imaginez viata fara internet in general, cu toate avantajele sale – blogging, online banking, comunicarea cu cei dragi si departe prin intermediul emailului, Messenger-ului si Skype-ului, o sursa de informare nelimitata si mereu la indemana. Iar in ceea ce priveste retelele de socializare (i.e. Facebook) in special, eu una pledez pentru “consum cu moderatie”.

Happy Birthday, My Baby!

Weekendul trecut Bebe meu Alex a implinit doi ani. Eu si tatal lui suntem cei mai fericiti parinti din lume, pentru ca suntem parintii celui mai frumos copil, care ne aduce zambet pe buze si bucurie in inimi in fiecare clipa din viata noastra de cuplu si de familie.

Am avut o mica petrecere pentru Alex de ziua lui, gazduita de nasii sai de botez, niste oameni deosebiti si cu suflet de aur, carora profit de ocazie sa le multumesc pentru gestul lor frumos pe care l-au facut pentru puiutul meu. Desi casa noastra deja este plina de jucarii, atat noi cat si nasii l-am cadorisit pe Alex de ziua lui cu si mai multe jucarii – ce poate sa-si doreasca un copil de doi ani mai mult decat jucarii? Masinute, tractorase, mingi, animale de plush – numeste-le, sunt acolo. Poate ca Alex nu a realizat ca a fost ziua lui de nastere, si poate nu a realizat scopul intrunirii noastre in familie in acea zi, dar cu siguranta s-a simtit bine sa priemasca atat de multa atentie de la noi si de la nasii sai.

S-a nascut acum 2 ani intr-o noapte de joi, la 2.46am, dupa un travaliu mai mult decat extenuant de 24 ore, intr-un spital din Toronto. Sotul meu a fost alaturi de mine atunci cand Alex a venit pe lume. Imi aduc aminte si acum de acel sentiment pe care l-am avut atunci cand l-am vazut prima oara, in prima sa secunda de viata. In acea clipa am simtit un click in sufletul meu, aka dezmortirea instinctului meu matern. In acea clipa, atunci cand am avut primul contact visual cu el, mi s-a creat bondul cu el. In timpul sarcinii de multe ori incercam sa mi-l imaginez – oare cum va arata, oare cu cine va semana, oare ce fel de trasaturi va avea… Aveam emotii… Dar cand s-a nascut, mi-au disparut toate emotiile in acea prima secunda din viata lui – era perfect!!! Era cel mai frumos copil din lume!!!

Personalul spitalului a fost ireprosabil – au avut grija de mine si de Alex in cel mai profesionist si grijuliu mod cu putinta. Alex a stat langa mine pe tot parcursul sederii mele in spital (36 ore), fara sa fie luat de langa mine nici macar pentru o clipa – in maternitatile din Canada mama si copilul nu sunt separati decat atunci cand copilul are nevoie de tratament la incubator. Dupa o ora de viata l-am alaptat pentru prima oara. La 8 ore de viata i s-a facut prima baie. In urmatoarele 24 de ore a trecut prin toate testele medicale de rigoare. Iar a doua zi la pranz am venit toti trei acasa, sa incepem o viata noua, cea de familie completa – mama, tata si copilul.

Pentru toti trei urma o perioada de adaptare… Nu a fost usor, dar nici lipsit de bucurii imense. Din fericire, nu am suferit de asa zisa depresie post-natala, ci m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta alaturi de bebelusul meu. Si iarasi spun din fericire, am avut foarte putine nopti albe – doar cateva. In primele nopti Alex se trezea de cateva ori pe noapte; mai tarziu a inceput sa se trezeasca doar o data pe noapte; iar incepand cu varsta de 2 luni s-a obisnuit cu un program de somn pe tot parcursul noptii.

Sufeream atunci cand suferea si el. Cand avea doua saptamani, i-am taiat unghiile pentru prima oara. Si cum nu aveam nici un fel de experienta in a taia unghiile bebelusilor, i-am atins si pielea degetelului cu acel clestisor, de i-a dat sangele. Cand am vazut rosu in fata ochilor, sa fac infarct nu alta. Am plans de-a sarit camasa de pe mine timp de o ora. Pana a doua zi degetul i s-a vindecat bineinteles, dar deja imi faceam scenarii sinistre ca i se va infecta degetul si altele si mai si.

Cand avea sase luni, a cazut de pe canapea prima oara. Parca s-a prabusit cerul pe mine!!! Il tineam in brate si incercam sa-l calmez, dar plangeam si eu imreuna cu el, pana cand ne-am linistit amandoi.

Toate acestea sunt in urma si nu le mai tin mine la fel cum tin minte bucuriile pe care mi le aduce. Cand rade, ma topesc nu alta! Ii urmaresc progresele in fiecare zi, si in fiecare zi ma face sa-mi creasca o inima mare-mare. La o saptamana mi-a zambit prima oara. La 3 luni a inceput sa gangureasca. La 5 luni am inceput sa-i diversific alimentatia. La 8 luni i-a iesit primul dinte. La un an a inceput sa mearga. La 14 luni a inceput sa frecventeze gradinita. Cateva luni mai tarziu, nu mai tin minte cand, a inceput sa vorbeasca. Iar acum are doi ani.

Inca ii mai spun Bebe, si nu Alex. But I can’t help it. Desi nu mai este bebelus, este Bebe meu si asa imi place sa-i spun. La multi ani, Bebe Alex! Cu o nemasurata dragoste, mama ta.

4 luni

5 luni

8 luni

13 luni

20 luni

22 luni

23 luni

2 ani