Iesirea de Valentin

Ieri am iesit in oras cu John si Alex sa sarbatorim Sfantul Valentin… N-am mai iesit vineri seara, pentru ca eram obositi dupa o saptamana de munca, dar si pentru ca nu gaseam o masa libera in oras cu siguranta, si nu apucasem sa fac rezervare din timp, asa ca am lasat-o pe sambata. Am mers la un restaurant japonez aproape de casa noastra, care este unul din localurile noastre preferate din Whitby, si unde se mananca un sushi grozav.

Vremea nu a fost foarte rece, doar cateva grade sub zero, ceea ce mi-a permis sa ma imbrac mai lejer, mai ales ca nu trebuia sa stam mult afara – am iesit din casa si am intrat in masina, iar pe urma am iesit din masina si am intrat in restaurant, intelegeti ideea.

Am purtat o fusta albastra cloche Topshop pe care am cumparat-o acum vreun an, si pe care nu o mai imbracasem de cateva luni. Motivul pentru care nu o port des este ca e mai scurta decat majoritatea fustelor mele, si o port doar in timpul liber, nu si la serviciu. Mi s-a facut dor sa o port din nou, si am profitat de aceasta iesire ca sa o scot din garderoba. Am combinat-o cu o bluza in polka dots, un bolero negru, ciorapi cu model, botine negre, si o haina alba Jane Norman; iar ca accesorii am purtat o esarfa rosie Bandolino, geanta Louis Vuitton, colier Swarovski, inel statement Rebekah Price (creatoare de bijuterii din Toronto), o bratara H&M, cercei vintage.

Haina pe care am purtat-o ieri in oras este una din preferatele mele, si o am de cativa ani buni. E o haina de primavara-toamna, si nu apuc sa o port de prea multe ori pe an, caci zilele nici calde nici reci pentru care este potrivita sunt putine pe an, aici la Toronto. In filmul The Devil Wears Prada personajul principal Andy Sachs poarta o haina alba Chanel in una din zilele ei obisnuite din New York, aceasta fiind tinuta mea preferata a lui Andy din intreg filmul. Cand am vazut filmul prima oara si am vazut aceasta haina pe care o purta Andy, imediat m-am gandit la haina mea alba Jane Norman. :)

Cand am iesit din restaurant, l-am rugat pe John sa-mi faca pozele de mai jos. Intre timp se mai racise afara, batea vantul… ma rog, n-au fost cele mai grozave conditii pentru a face poze, motiv pentru care nici nu am facut prea multe. Imi vedeti si voi fata schimonosita de frig, iar John a exclamat: "Ce sacrificii faci de dragul modei!" Am facut doar vreo trei poze si am plecat de acolo. In fine, asa a aratat tinuta mea de ieri.

Haina – Jane Norman 

Esarfa – Bandolino 

Fusta – Topshop 

Bluza – no-name 

Bolero (nevizibil in poza) – no-name 

Ciorapi – no-name 

Botine – no-name 

Geanta – Louis Vuitton 

Colier – Swarovski 

Inel – Rebekah Price 

Cercei – vintage 

Bratara (nevizibila in poza) – H&M 

Si aceasta este haina alba Chanel de care aminteam mai sus, purtata de Andy Sachs in The Devil Wears Prada.

Dupa restaurant John si Alex au plecat la cumparaturi intr-o parte a orasului, iar eu am plecat in alta parte, singura. De obicei merg cu Alex prin oras peste tot, il iau cu mine pe unde merg, si nu mi se iveste prea des ocazia ca petrec ceva timp doar pentru mine. Iar cand plec la cumparaturi cu Alex, trebuie sa ma grabesc, nu pot sa colind magazinele chiar dupa bunul meu plac, caci Alex isi pierde rabdarea… intr-un cuvant, nu e cel mai mare fun. Asa ca de data aceasta, fiind singura, m-am bucurat din plin de cele 2-3 ore pe care le-am petrecut prin magazine pentru mine, cand nu a trebuit sa ma grabesc in cabina de proba, si cand nu am fost nevoita sa-mi impart atentia in mai multe directii, asa cum se intampla cand sunt cu Alex prin oras.

Photo credit: Victoria West & Google Images

Noi aparitii in literatura chic

Anul acesta doua scriitoare de literatura chic ne vor incanta cu noi aparitii in acest gen literar. Este vorba de romanul Revenge Wears Prada: The Devil Returns de Lauren Weisberger si Wedding Night de Sophie Kinsella.

Romanul Revenge Wears Prada al autoarei americane Lauren Weisberger este o continuare a primului sau roman The Devil Wears Prada din 2003 care a consacrat-o ca scriitoare de literatura chic. Aceleasi personaje revin pe scena modei si in lumea publicatiilor glossy din New York – redactorul-sef al revistei de moda Runway Miranda Priestly; fosta sa asistenta Andrea Sachs; precum si fosta nemesis a Andreei, Emily Charleston, devenita intre timp prietena ei cea mai buna.

Actiunea romanului se petrece la 8 ani dupa evenimentele din cartea The Devil Wears Prada. Andy Sachs nu mai este o simpla asistenta lipsita de experienta asa cum era pe vremea cand lucra in redactia revistei Runway, ci este editor-in-chief la o revista pentru mirese, The Plunge, iar Emily ii este colega de redactie. In noua carte drumurile Andreei si fostei sale sefe de la Runway, Miranda Priestly, se intersecteaza din nou.

Revenge Wears Prada: The Devil Returns de Lauren Weisberger va aparea in librarii in iunie 2013. Am citit primul roman Diavolul poarta Prada acum 5 ani, dar nu am fost impresionata atunci de aceasta lectura. Mi-a placut mult mai mult filmul The Devil Wears Prada cu Meryl Streep si Anne Hathaway in rolurile principale decat cartea care l-a inspirat. Dar cand am aflat despre noul roman al lui Lauren Weisberger, m-am gandit sa-i mai dau o sansa. Cu siguranta voi citi The Devil Returns, dar inainte de aceasta mi-am propus sa recitesc prima carte, The Devil Wears Prada, pentru a-mi improspata memoria si ca sa mai intru o data in pielea personajului principal, Andy. Sper doar ca la a doua lectura dupa 5 ani sa nu fiu la fel de dezamagita cum am fost prima oara.

EW.com

Romanul stand-alone Wedding Night al lui Sophie Kinsella o are in centrul actiunii pe Lottie, o fata singura care inca nu si-a gasit jumatatea, si pe care o sperie ticaitul ceasului de la 30 de ani. Cand ajunge la concluzia ca nu mai are nicio sansa sa-si intemeieze in curand propria familie, isi aduce aminte de pactul pe care l-a facut cu fostul ei iubit Ben – cei doi au facut intelegerea sa se casatoreasca daca varsta de 30 de ani ii prinde pe amandoi fara nunta facuta. Doar ca familia si prietenii nu sunt la fel de incantati de aceasta nunta grabita, si incearca sa intervina in casatoria lor “de aranjament”.

Romanul Wedding Night va aparea in librarii in mai 2013. Pentru inceput, cartea va fi lansata in 5 tari anglofone - Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda, urmand ca ulterior sa apara si in alte tari.

Amazon.ca

Am citit toate romanele lui Sophie Kinsella pana acum, am savurat fiecare din cartile ei, si de-abia astept sa citesc si noua ei carte – sunt convinsa ca va fi o lectura delicioasa. Ultima mea intalnire cu Sophie Kinsella a avut loc anul trecut, cand am citit romanul I’ve Got Your Number, aparut in 2012. Eroina principala a acestui roman este Poppy Wyatt, careia i se intampla cel mai mare ghinion posibil - in ziua cand trebuie sa-i cunoasca pe viitorii socri, isi pierde inelul de logodna, o bijuterie pretioasa care a existat in familia iubitului ei timp de mai multe generatii. Si de parca ghinionul nu a ras suficient de ea, ii este furat si telefonul mobil in aceeasi zi, lasand-o incapabila sa-si caute inelul. Dar norocul nu a parasit-o de tot pe Poppy – la scurt timp dupa disparitia inelului si a telefonului, gaseste un blackberry abandonat intr-o ghena de gunoi.

O raza de speranta ii surade lui Poppy, caci acum, cu acest telefon nou, are sansa sa-si gaseasca inelul inainte ca logodnicul ei sa afle ca l-a pierdut. Dar apare in scena Sam, proprietarul telefonului aruncat la gunoi, care, bineinteles, il vrea inapoi. Poppy reuseste sa-l convinga sa i-l mai lase pentru cateva zile pana isi gaseste inelul, si sa i-l returneze mai tarziu. Sam e de acord, si cei doi incep un sir intreg de emailuri, pana cand Poppy va avea de infruntat cea mai mare surpriza din viata ei (pe care nu o dezvalui aici, in cazul in care doriti sa cititi cartea).

Romanul I’ve Got Your Number al lui Sophie Kinsella fost de tradus de curand in limba romana (titlu in romana Am numarul tau) si publicat la editura Polirom, colectia Chic.

Amazon.ca

Polirom.ro

Patricia Field, regina modei in cinematografie

Nu este prima oara cand spun ca imi plac filmele inspirate din literatura chic, filmele penrtu femei, filmele in care moda este un personaj aparte. Preferatele mele dintre acestea sunt Sex and the City, The Devil Wears Prada, Confessions of a Shopaholic. In fiecare din aceste filme, moda este un factor important, care influenteaza pana si actiunea filmului. Dar acest gen de filme nu ar avea priza la public fara talentul unui costume designer, care sa puna accent pe tinutele personajelor. Cele 3 filme mentionate mai sus, dar si altele, au in comun numele unui costume designer de exceptie care s-a implicat in realizarea acestor pelicule, si anume Patricia Field.

Patricia Field a creat un concept in moda din cinematografie, si in moda in general, si anume high fashion for every day. In fiecare film pentru care a fost costume designer, Field s-a ocupat pe indelete de garderoba fiecarui personaj aparte. Personajele din filmele chic se imbraca tot timpul elegant, iar etichetele de pe tinutele lor poarta nume sonore din moda. Designeri cu renume mondial si-au adus contributia in fiecare din aceste filme, iar Patricia Field a asamblat o garderoba high-fashion pentru fiecare personaj.


Cel mai bun exemplu despre arta creata de Patricia Field este, fara nici o indoiala, Sex and the City. De-a lungul celor 6 sezoane ale serialului si in film, fiecare dintre cele 4 actrite au avut propria lor garderoba pentru filmari, iar un al 5-lea departament al garderobei Sex and the City a fost asamblat pentru celelalte personaje din serial si film. Zeci si zeci de designeri sunt prezenti in garderoba Sex and the City cu creatiile lor; este cea mai fabuloasa garderoba din intreaga cinematografie. Christian Louboutin, Dolce&Gabbana, Givenchy, Badgley Mischka, Chloe, Vivienne Westwood, Bulgary, Miu Miu, Burberry, Cartier, Dries Van Noten, H&M, Salvatore Ferragamo, Ralph Lauren, Nina Ricci, John Galliano, Yves Saint Laurent, Agent Provocateur, Balenciaga, Nike, Fila, Stuart Weitzman, Michael Kors, Carolina Herrera sunt doar o mica parte din brandurile pe care le-au purtat personajele din Sex and the City. Pentru show-ul rochiilor de mireasa din film si-au dat concursul Vera Wang, Christian La Croix, Christian Dior, Oscar de la Renta, Lanvin, si bineinteles, Vivienne Westwood, rochia de mireasa de care s-a indragostit Carrie. Iar in sezonul 4 din serial putem arunca un ochi in garderoba (cea reala) de la Vogue, pentru care Anna Wintour a aprobat filmari.



The Devil Wears Prada nu este mai prejos decat Sex and the City din punctul de vedere al garderobei din film. La realizarea acestui film, Patricia Field a avut un buget doar de $100,000 pentru costume. Dar, gratie influentei pe care o are in industria modei si a prietenilor sai din domeniu, Field a reusit sa asambleze pentru The Devil Wears Prada o garderoba in valoare totala de aprox. $1,000,000, astfel incat acest film a fost unul din cele mai costisitoare pelicule din istoria cinematografiei la capitolul costume. Printre brandurile care se regasesc in acest film sunt Chanel, Christian Louboutin, Calvin Klein, Miu Miu, John Galliano, Donna Karan, Dolce&Gabbana, Prada, Vivienne Westwood, Dries Van Noten. Andy (Anne Hathaway) a purtat Chanel in cea mai mare parte. Iar Diavolul a purtat, bineinteles, Prada. Aproximativ 40% din pantofii pe care i-a purtat Meryl Streep (Miranda Pristley) in film sunt Prada. Iar cat o priveste pe Emily (Emily Blunt), o parte din tinutele ei din film sunt semnate Vivienne Westwood.


Iar in Confessions of a Shopaholic, Rebecca Bloomwood poarta Givenchy, Christian Louboutin, Roberto Cavalli, Versace, Steve Madden, Louis Vuitton, Vivienne Westwood, Miu Miu, Lanvin. Stilul vestimentar al lui Becky Bloomwood este mult diferit fata de stilul altor personaje de film pe care le-a imbracat Patricia Field, cum ar fi Carrie Bradshaw sau Andy Sachs. Spiritul vestimentar al lui Becky este unul tineresc, si majoritatea tinutelor ei sunt in culori vii, tipatoare uneori. Garderoba pe care Patricia Field a coordonat-o in Confessions of a Shopaholic nu a fost mai mare decat cea din Sex and the City sau The Devil Wears Prada, dar a fost o garderoba voluminoasa, la fel ca orice film in care a lucrat.

Surse:
Sex and the City: Kiss and Tell (the show) by Amy Sohn;
Sex and the City the Movie by Amy Sohn;
Wikipedia.

Diavolul poarta Prada, nu se imbraca de la Prada

Fiind o femeie pasionata de moda, imi plac foarte mult filmele inspirate din cartile chic, filmele in care moda e un personaj aparte. Unul din filmele mele preferate de acest gen este The Devil Wears Prada. Prima oara l-am vazut acum 3 ani, iar un an mai tarziu am citit si cartea care l-a inspirat.

Filmul mi-a placut foarte mult. M-a fascinat lumea modei din film, studiata la microscop, intr-o maniera pseudo-fictiva. Am fost incantata de defilarea atator tinute elegante si cu nume sonore ale celor care le-au creat. Recunosc ca am urmarit filmul de foarte multe ori, cred ca de vreo 30 de ori (nu exagerez), si il am in colectia mea personala de acasa. Chiar daca l-am vazut de multe ori, nu m-a plictisit defel. Unul din efectele faptului ca l-am vazut de multe ori, este ca stiu pe de rost dialoguri intregi din film (fara sa fi facut vreun efort sa le retin). Dialoguri dintre Andrea Sachs si Miranda Priestly, Andrea si Nate, Andrea si Nigel, Andrea si Emily, etc. M-au fascinat tinutele pe care Andy le-a purtat in film, dupa ce Nigel a transformat-o din ratusca cea urata in lebada cea gratioasa, cum era “inainte” si cum era “dupa”. Cand ma uitam la film, chiar faceam un mic exercitiu – cate tinute “de dupa” a purtat Andrea in film? Din cate imi aduc aminte, vreo 14, si cel mai mult mi-a placut o anumita haina alba Chanel pe care a purtat-o prin New York la scurt timp dupa magica transformare.

Dupa ce am vazut prima oara filmul, m-a inspirat atat de mult, incat mi-am schimbat stilul vetsimentar. Pana atunci nu prea aveam curaj in vestimentatie, aveam un stil vestimentar simplu, care nu iesea in evidenta cu mai nimic, si care ma facea sa fiu de neobservat. Dar dupa ce am vazut prima oara The Devil Wears Prada, am inceput sa dau dovada de mai mult curaj in vestimentatie, sa abordez unele tinute mai extravagante, si nu regret acest lucru deloc. Chiar mi-aduc aminte de un episod amuzant, care s-a intamplat acum 3 ani. Dupa ce am vazut The Devil Wears Prada, am fost la o tura de shopping si, inspirata de filmul despre moda proaspat vazut, mi-am cumparat cateva tinute noi, mai extravagante decat cumparam de obicei, si care ma scoteau din anonimat. A doua zi dimineata cand urma sa plec la serviciu, am si imbracat noile mele achizitii. Sotul meu obisnuia sa mearga la serviciu cu vreo jumatate de ora mai tarziu ca mine, si la ora la care eu ma imbracam si ma pregateam sa plec la birou, el inca dormea. Intre timp s-a trezit, si cu ochii inca semi-inchisi, m-a vazut in noua mea tinuta, inspirata din film, si m-a complimentat, spunandu-mi ca arat foarte bine. Asta in conditiile in care el nici nu se trezise bine, nici nu apucase sa deschida bine ochii, ca a si observat diferenta dintre tinuta mea din acea dimineata si stilul meu vestimentar de pana atunci. Bineinteles ca m-am simtit flatata, si de atunci am avut si mai mult curaj sa abordez un nou stil vestimentar, mult diferit fata de cum ma imbracam inainte. Iar la cateva zile dupa acest episod, cand sotul a observat ca noul meu stil vestimentar a devenit ceva constant si nu sporadic, m-a intrebat: “Te imbracai asa si inainte sau ti-ai schimbat stilul dupa ce ai vazut filmul ala The Devil Wears Prada?”.

Am citit si cartea pe care s-a bazat filmul, dar sincer filmul mi-a placut mai mult. Este unul din putinele ecranizari pe care le-am vazut vreodata, care sunt mai reusite decat cartea sursa. Cartea mi s-a parut o insiruire haotica de intamplari fara cap si fara coada narate de autoare, intamplari fara nici o legatura intre ele; pe cand scenariul filmului mi s-a parut mult mai bine construit si legat, iar evenimentele decurgeau unul din altul. De exemplu, in carte scena cu Harry Potter este una din multele intamplari prin care trece eroina, fara vreo legatura cu ce s-a intamplat inainte sau dupa; pe cand in film Miranda o pune pe Andrea sa-i faca rost de noua carte Harry Potter ca s-o pedepseasca pentru ca a deranjat-o acasa. Bineinteles, ca in orice alta ecranizare, multe detalii din carte nu au fost incluse in film; dar acele detalii din roman care au fost lasate pe dinafara mi s-au parut atat de fara nici o noima, incat nu ma mir ca regizorul filmului a decis sa “sara” peste ele. Si eu as fi facut la fel in locul lui. Daca filmul il revad cu placere iar si iar, cartea nu ma mai atrage s-o citesc a doua oara.

Am vazut filmul in engleza, si inainte de a afla ca a rulat si in cinematografele din Romania, nici prin cap nu mi-a trecut ca ar putea fi tradus altfel decat Diavolul poarta Prada. Din punctul meu de vedere Diavolul se imbraca de la Prada e o traducere neinspirata si explicita pentru cei care habar nu au ce-i aia Prada si cu ce se mananca, dar sunt fashionablewannabe.