Monday, July 30, 2012

Colectia pentru barbati Swarovski, toamna-iarna 2012-2013

Astazi as vrea sa va arat colectia de bijuterii si accesorii Swarovski adresata barbatilor, pentru sezonul toamna-iarna 2012-2013. Linia de bijuterii cuprinde coliere, pandative, bratari, inele; iar linia de accesorii cuprinde butoni, portofele, huse de iPhone, accesorii pentru geanta charm, brelocuri de chei. Unele din aceste bijuterii si accesorii sunt concepte noi, altele fac parte din colectii mai vechi, dar carora li s-au dat infatisari noi pentru aceasta colectie. Noua colectie de toamna-iarna 2012-2013 va fi disponibila in magazinele Swarovski din lumea intreaga si online, la Swarovski.com, incepand cu luna viitoare.

Bratara Sinuous

Pandativ Somber

Pandativ cu cruce Somber

Bratara Somber

Inel Somber

Accesoriu de geanta charm cu cruce Somber

Accesoriu de geanta charm cu schelet Somber

Breloc Somber Studs

Portofel Strength

Husa pentru iPhone Strength

Breloc Strength

Bratara Sympathy

Butoni Shape Black

Butoni Shape Blue

Butoni Side Blue

Butoni Side Crystal

Butoni Successful

Butoni Riddle White

Butoni Round Montana

Butoni Round Black

Pandativ Midnight

Pandativ N the Skull

Pandativ N the Skull Silver

Inel N the Skull

Butoni N the Skull

Breloc N the Skull

Breloc N the Skull Rock

Pandativ Newton

Bratara Newton

Colier Revolution

Bratara Revolution

Stick de memorie USB

Breloc

Sursa poze: Swarovski

Sunday, July 29, 2012

Expozitii in Toronto

Anul acesta au loc (sau vor avea loc) mai multe expozitii interesante in Toronto care merita vizitate, si astazi as vrea sa va aduc la cunostinta doua din acestea care sunt deschise la ora actuala si care isi vor tine portile deschise pentru public pana la anul viitor.

Una dintre ele este deschisa la Bata Shoe Museum din Toronto, un muzeu dedicat istoriei si evolutiei incaltamintei, situat la 327 Bloor Street West. Este o expozitie de pantofi Roger Vivier pe care celebrul designer i-a creat de-a lungul carierei sale. Expozitia se numeste “Process to Perfection”, a inceput pe 9 mai 2012 si va fi deschisa pana pe 7 aprilie 2013. Printre exponatele din cadrul acestei expozitii se numara modele de pantofi creati in 1934, 1961, 1964, 1965. Partenerii media si promotionali ai acestei expozitii fabuloase din cadrul Bata Shoe Museum din Toronto sunt revista canadiana de moda Fashion, ziarul torontez Toronto Star, postul de televiziune Fashion Television Channel, Consulatul General al Frantei din Toronto.









O alta expozitie curenta din Toronto este o expozitie de tutu-uri de balet deschisa la Design Exchange din centrul Toronto-ului (234 Bay Street). Expozitia se numeste “The Tutu Project” si este menita sa celebreze 60 de existenta a Baletului National din Canada. Tutu-urile fac parte din costumatia spectacolelor de balet si au fost purtate de balerinele canadiene in cei 60 de ani de cand a fost infiintat Baletul National din Canada. Expoztia a inceput pe 11 iulie, si se va incheia pe 2 septembrie 2012.









Mi-am propus sa vizitez ambele expozitii in aceasta vara, si voi reveni cu mai multe detalii despre acestea.

Va doresc o saptamana minunata!

Sursa poze: BataShoeMuseum.ca, National.Ballet.ca

Sunday, July 22, 2012

Tré Armstrong Joins Two Summer Entertainment Events This Week

Choreographer, actress and mentor Tré Armstrong will host Toronto’s Youth Day 2012, on Sunday July 22nd at Dundas Square. Coming off her duties as judge on CTV’s “So You Think You Can Dance Canada” show and combining her years of dance, both performing and teaching, Ms. Armstrong was the perfect choice to take on hosting duties. The talented choreographer will host from 6 pm to 9 pm tonight. Dancers from Tré’s A New DAEI studio will perform at the event. A New DAEI studio will also have a booth at Dundas Square. The Yonge Street closure allows Youth Day 2012 to offer artisan booths, over 10 hours of non-stop performances, youth art, a photography gallery, fashion show, a Sports Meet & Greet, and a Headliner performance finale.

Next, the versatile Ms. Armstrong will be apart of the Coke Olympics “Move to the Beat” bus tour, on Wednesday, August 1st at Dundas Square in Toronto. Tré is honored to be a part of Coke’s exciting cross-Canada tour, herself a mentor, knowing the value that dance can bring to today’s youth. Dancers from A New DAEI studio will perform. You won’t want to miss these performances!

Tré Armstrong

Press release provided by: Sasha Stoltz Publicity
Photo credit: Sasha Stoltz Publicity

Sunday, July 08, 2012

Despre noul meu job – Partea a II-a


Va spuneam intr-un articol precedent de-al meu despre noul meu job pe care l-am inceput de curand, si azi as vrea sa va impartasesc si alte impresii despre activitatea mea zilnica.

Atmosfera de la biroul nostru este una foarte relaxata. Niciodata nu am fost atat de relaxata la un job asa cum se intampla la compania de IT unde lucrez acum. Colegii mei n-au niciun stres pe cap, si in general lucrurile par lipsite de stres pe aici. Pe de alta parte, este adevarat si faptul ca suntem intr-o perioada a anului nu tocmai hectica din punct de vedere al afacerilor, inceputul verii mai exact, cand lucrurile in multe domenii din Canada nu sunt foarte agitate. Am zile si zile, unele sunt sau mai pline, altele mai lejere. Dar in acelasi timp stiu si faptul ca aceasta perioada lejera se va incheia in curand si voi fi mai ocupata la birou, pe masura ce mi se vor acumula sarcinile de serviciu, asa ca nu mi-e teama ca ma voi plictisi. In primele 3 saptamani am invatat, m-am documentat, am citit materiale cu privire la procedurile de lucru ale companiei, am facut training formal; dupa care am inceput sa devin mai ocupata si sa lucrez efectiv la sarcinile mele de serviciu.

Avem si mici petreceri, destul de frecvente, cate una aproape in fiecare saptamana, cu ocazia zilelor de nastere ale colegilor, cand echipa sarbatoritului ii cumpara tort si ii scrie o felicitare cu urari de la multi ani. Pana acum am avut vreo patru petreceri din astea. Una dintre ele, pentru ziua de nastere a cuiva, a fost chiar in prima zi cand am inceput jobul. Cand tortul a fost adus pentru sarbatorit si departamentul s-a adunat acolo impreuna, un coleg mi-a spus sa vin si eu acolo, sa mananc o felie de tort. Nu eram sigura daca trebuia sa merg, avand in vedere ca eram noua si inca nu ma cunostea nimeni, dar colegul meu a insistat sa vin, asa ca am venit la petrecere. Iar seful edepartamentului, care era si el acolo, m-a introdus tuturor colegilor intr-un mod foarte dragut: “Here’s the lovely Victoria, who started with us today”.

Primele 3 saptamani pe care le-am petrecut la acest job am lucrat in aripa de Est a cladirii, dupa care au avut loc niste schimbari in companie si ne-am mutat in aripa de Vest, pe acelasi etaj. Desi imi placeau anumite lucruri in legatura cu fosta noastra locatie (cum ar fi faptul ca eram aproape de bucatarie, aproape de iesire si lifturi, aproape de baie, aproape de departamentul de Resurse Umane, etc.), actuala noastra locatie are alte avantage. Ceea ce imi place cel mai mult este faptul ca am statia mea de lucru intr-un colt de sala, langa geam, si am cea mai buna lumina naturala din tot biroul. Acum am de traversat intreaga sala ca sa ajung la iesire, baie, etc., dar in schimb voi face mai multa miscare, ceea ce ma va mentine in forma.

Am un coleg de birou super galagios, care vorbeste mult si cam aiurea, incat a reusit sa ma oboseasca din primele zile cand am inceput jobul. Cand lucram in vechea noastra locatie din aripa de Est a cladirii, colegul vorbaret se afla la doar doua cubicle-uri distanta de mine, si ii auzeam gura trancanind non-stop. Acum, de cand ne-am mutat in Vest, cubicle-ul lui este mult mai departe de mine; si cand ne-am instalat fiecare la noile noastre statii de lucru dupa marea mutare, am respirat usurata cand am descoperit ca nu mai este asa de aproape de mine si nu trebuie sa-i suport trancaneala fara rost toata ziua. Saptamana trecuta, in timpul pranzului, cand eram in bucatarie, i-am auzit pe unii colegi glumind pe seama vorbaretului si comentand ca este un trouble maker, si m-am gandit cu oarecare usurare: “Slava domnului ca nu sunt singura din birou (putin) iritata de el, nu sunt eu nebuna, it’s not just me!” De altfel, nu este un baiat rau, doar ca vorbeste prea mult si fara rost.

De felul meu, sunt bautoare de cafea, si beau 4 cafele pe zi – o cafea dimineata acasa cand ma trezesc, si celelalte la serviciu in pause si la pranz. Partea buna este ca aici la noi la birou cafeaua este asigurata de companie, si nu trebuie sa o cumparam (la fel au stat lucrurile si la doua joburi precedente pe care le-am avut inainte de acesta; dar in schimb, la primele mele doua joburi din Canada, cafeaua nu era din partea companiei, ci fiecare si-o cumpara). Avem o masina de cafea Van Houtte in bucataria biroului, si fiecare se serveste dupa preferinte (cafea, ciocolata calda, cappuccino, etc.). Desi pot sa aleg dintre mai multe feluri de bauturi, tot timpul prefer cafeaua unei ciocolate calde sau cappuccino, caci cafeaua este singurul energizant in masura sa ma mentina in forma pe tot parcursul zilei, pana la sfarsitul programului. Sunt o persoana foarte “particulara” cand vine voba de cafea – imi place sa-mi prepar bautura preferata cu o cantitate precisa de cafea, apa si zahar, varianta “la ochi” nu functioneaza pentru mine.

In prima mea zi cand am inceput jobul si cand am iesit in pauza la ora 10, am intrat in bucatarie sa ma familiarizez cu “spatiul nostru de recreere”. Vroiam sa-mi fac o cafea si ma uitam dupa pahare de unica folosinta, si am constatat ca acestea nu sunt disponibile, iar un coleg mi-a spus ca in general fiecare foloseste cana lui pentru cafea. Dar mi-a aratat si un set de cani cu logo-ul companiei care erau acolo intr-un dulap, si am putut sa folosesc una din acelea. La sfarsitul zilei am dus cana la loc in bucatarie, si a doua zi am folosit-o din nou; pana cand m-am gandit ca cel mai bine este sa o am tot timpul pe biroul meu, si sa o folosesc numai eu, ca oricum statea in bucatarie degeaba si soma (in felul asta am fost scutita sa aduc o alta ceasca de acasa, tocmai de la Whitby). Asa ca mi-am achizitionat-o, si voi folosi aceasta cana atat timp cat voi lucra in companie, sau pana cand se sparge si va trebui sa o inlocuiesc.

La inceput cand m-am angajat, am mai primit din partea companiei o cana pentru cafea din aia mare, genul ala de cana cu care poti sa mergi pe strada (foarte multi canadieni folosesc acest timp de cana si beau cafea in transportul public, in masina, etc.). Este un cadou de bun venit pe care il primeste fiecare angajat cand se alatura companiei, si toata lumea prin birou foloseste aceste cani. Numai ca mie nu-mi place sa beau cafea dintr-o cana foarte mare (are un volum de jumatate de litru), caci imi da senzatia ca gustul cafelei este cu atat mai “diluat” cu cat mai mare este recipientul din care o bei; e ca si cum gustul “i s-ar imprastia” pe fundul canii, si folosesc acea cana doar pentru apa.

Va doresc tuturor o saptamana cat mai reusita!

Saturday, July 07, 2012

Summer Designer Sale Event in Toronto Next Week


The Sample Sale Guys (www.thesamplesaleguys.com) announce a big shopping event – summer designer sale event, open to the public. Check out this designer clothing sale at Sheraton Hotel in Richmond Hill. All merchandize featured during this sale event is new summer 2012 inventory. Check out the latest styles in dresses, T-shirts, swim wear, denim, shorts, bags and much more. Save up between 40% and 80% off retail price – don’t miss this great sale event!

The designers and brands featured during this sale event are Michael Kors, Mark Jacobs, Hugo Boss, Tory Burch, Seven For All Mankind, Diesel, Rag & Bone, J Brand, True Religion, G-Star, J Lindeberg, Hudson Jeans, Super Dry, Fred Perry, Nudies, Current/Elliot, Dom Rebel, and many more. Women’s and men’s collections in full size range will be available.

The sale will last for 4 days, from Thursday to Sunday next week. The schedule of the event is as follows:

Thursday, July 12th – 11am to midnight;
Friday, July 13th – 11am to midnight;
Saturday, July 14th – 11am to 10pm;
Sunday, July 15th – 11am to 10pm.

Address – Hotel Sheraton, 600 High Way 7 East, Richmond Hill, Ontario, postal code L4B1B2.

The accepted methods of payment will be cash, debit, Visa, MasterCard.

Enjoy your shopping weekend!

Sunday, July 01, 2012

Campionatul European de Fotbal 2012


Tocmai s-a incheiat Campionatul European de Fotbal 2012 din Polonia si Ucraina. Spania si Italia au jucat in meciul de finala din Kiev, iar Spania este din nou campioana europeana, dupa ce i-a masacrat pe italieni cu un scor zdrobitor de 4:0.

Oh my goodness, ce meci a fost!!! Nici pana acum nu reusesc sa-mi revin din soc. Nivelul de adrenalina pe care l-am avut la incheierea finalei a acestui campionat a fost atat de inalt, incat imi era teama ca inima n-o sa-mi reziste unei asemenea presiuni. Spania a atins mai multe recorduri in acest campionat, iar cea mai notabila realizare a echipei spaniole este faptul ca au castigat trei turnamente de fotbal majore consecutive – au castigat cupa la Campionatul European 2008 din Austria si Elvetia impotriva Germaniei, au castigat cupa la Campionatul Mondial 2010 din Africa de Sud impotriva Olandei, iar acum au castigat cupa la Campionatul European de Fotbal 2012 din Polonia si Ucraina impotriva Italiei – tripli campioni consecutivi!!! Sa mai mentionez si faptul ca sunt tripli campioni europeni, caci in afara de campionatele din 2008 si 2012 au castigat si cupa europeana din 1964, un alt record pe care l-au stabilit in aceasta seara la Kiev.

Am avut emotii in timpul acestui campionat, nu gluma. Nu am urmarit campionatul in intregime si nu m-am uitat la toate meciurile, dar am urmarit evolutia Spaniei, echipa mea favorita. Mi-am luat si un stegulet pentru masina cu drapelul Spaniei, si l-am purtat la portiera masinii in timpul acestui campionat, pentru a sustine echipa Spaniei; si il voi mai purta timp de o saptamana, pentru a celebra victoria Spaniei. Toronto a fost plin de stegulete de masini in timpul acestui campionat, ceea ce se intampla de altfel de fiecare data cand are loc un campionat de fotbal european sau mondial.

Cand spaniolii au castigat etaba de grupe si au inaintat in sferturi de finala, mi-a fost clar ca si de data aceasta, la fel cum s-a intamplat in 2010 in Africa de Sud si in 2008 in Austria si Elvetia, vor avea un traseu sublim spre Cupa Europei. Si l-au avut. A urmat sfertul de finala contra Frantei (2:0), apoi semi-finala contra Portugaliei (4:2), si au ajuns din nou in finala, unde urmau sa lupte pentru Cupa Europeana impotriva Italiei.

Semi-finala dintre Spania si Portugalia a avut loc intr-o zi de saptamana, cand eram la serviciu, si nu am putut sa urmaresc meciul. Dar avem un televizor la birou, care in ultima luna a fost setat pe un post de televiziune canadian care a transmis campionatul. In ziua in care s-a jucat semi-finala dintre Spania si Portugalia am mai aruncat cate o privire la televizor ca sa vad cum evolueaza meciul. Cand mi-am terminat programul la 4.30, se incheiau si cele 2 reprize ale meciului (primele 90 de minute), si scorul tot 0:0 era. Inainte sa plec spre casa, am mai stat putin in fata televizorului impreuna cu alti colegi de-ai mei sa vad si minutele de prelungire, dar bineinteles ca in urmatoarele 3-4 minute de prelungiri nu s-a intamplat nimic in masura sa schimbe cursul meciului. Asadar, urmau alte doua reprize a cate 15 minute fiecare, pana la marcarea primului gol. Dar n-am mai putut sa stau la birou, caci trebuia sa prind trenul spre casa si sa ajung la gradinita la timp pentru a-l lua pe Alex acasa, asa ca urma sa aflu soarta acelei semi-finale cand voi fi ajuns acasa. In tren ma gandeam cu infrigurare la acel meci, si de-abia asteptam sa ajung acasa si sa verific scorul meciului pe internet. Ma rugam pentru Spania in tren: “Da Doamne sa castige Spania, da Doamne sa castige Spania, da Doamne sa castige Spania!!!” Si au castigat!!! Cand am ajuns acasa la ora 6pm, primul lucru pe care l-am facut a fost sa intru pe internet si sa aflu scorul final al meciului. Era 4:2 pentru Spania, YESSS!!! Si tot atunci am aflat ca nu s-a marcat nici un gol in 120 de minute de meci (primele 90 de minute de reprize si urmatoarele 30 de minute de reprize secunde), iar cele 6 goluri au fost marcate in penalty. Spania s-a calificat pentru finala, URAAA!!!

A doua zi mi-am impartasit incantarea colegei mele de birou, si i-am spus cat de bucuroasa eram ca Spania a castigat semi-finala contra Portugaliei si spaniolii urmau sa joace in finala. Iar ea mi-a spus ca locuieste in zona portugheza a Toronto-ului si aseara dupa meci in cartierul lor a fost liniste mare. :)

Imediat dupa acest meci, a aparut si un banc de fotbal pe internet: “What’s the difference between a tea bag and the team of Portugal? The tea bag stays longer in the cup”.

De altfel, ma bucur ca n-am avut posibilitatea sa vad acest meci, pentru ca ar fi fost o tortura pentru mine. Sa-ti urmaresti echipa favorita timp de 120 minute in care sa nu se marcheze niciun gol nu este tocmai o distractie savurabila. Mai bine ca am aflat scorul meciului dupa ce acesta s-a incheiat, si n-a trebuit sa ma supun unei tensiuni de nesuportat timp de 2 ore in care nimeni n-a marcat niciun gol. O asemenea tortura a fost pentru mine si finala de la Campionatul Mondial din 2010, cand Spania si-a adjudecat Cupa Mondiala intr-un meci care a frizat nebunia si care a durat 120 de minute, iar singurul gol al acelei partide a fost marcat de catre spanioli in minutul 116 al meciului (Andres Iniesta a fost fotbalistul care le-a adus Cupa Mondiala spaniolilor in 2010).

Si azi am asteptat cu nerabdare si cu inima strangulata de emotii finala dintre Spania si Italia. Meciul a fost urmarit de circa 65,000 spectatori. Mai intai a urmat ceremonia de inchidere a Campionatului, in timpul cariea Cupa Mondiala a fost adusa pe stadion, si panglici reprezentand ambele drapele finaliste, cel al Spaniei si cel al Italiei, erau atasate cupei, in ideea ca dupa meci panglica perdanta sa fie inlaturata, iar cea castigatoare sa ramana legata de cupa si inmanata echipei campioane.

Imi doream din tot sufletul sa ma uit la un spectacol pe cinste, si nu la o tortura de meci in care nimeni sa nu marcheze niciun gol si soarta caruia sa se decida in penalty-uri. Iar Spania ne-a servit spectacol, si a fost la inaltime, intr-un meci cu adevarat magnific in care si-a masacrat adversarii italieni, de-a dreptul, cu un scor care nu lasa loc de niciun fel de turnura de situatie de 4:0. Primul gol a fost marcat in minutul 14 al meciului (David Silva). Desi m-am bucurat nespus ca Spania a marcat acest gol, nu am sarit de pe canapea, ci am preferat sa savurez acest gol in liniste si fara exteriorizare, sa fiu deocamdata rezervata, caci eram constienta ca meciul era de-abia la inceput si mai erau 76 minute de joc in care se putea intampla orice. Ei bine, cand a fost marcat cel de-al doilea gol in minutul 41 (Jordi Alba), atunci am sarit in sus de fericire, incat eram sa ma lovesc cu capul de tavan, si am inceput sa topai prin casa de bucurie, pentru ca din momentul ala parea aproape imposibil ca Italia sa contracareze, iar victoria Spaniei era aproape sigura. L-am luat pe Alex in brate si am inceput sa dansez cu el prin casa, si plangeam nu alta de fericire. Sigur ca Alex nu intelegea meciul de fotbal sau de ce sunt atat de exilarata, dar se bucura si el impreuna cu mine. Iar cand Fernando Torres a marcat cel de-al treilea gol in minutul 84 al meciului, cu doar 6 minute inainte de incheierea campionatului, am intrat in delir nu alta!!! Nu-mi venea sa cred! Si cu siguranta nu pot sa descriu in cuvinte cum faceam in fata televizorului. Italia nu mai avea nicio sansa de redresare, iar Spania urma sa fie campioana europeana pentru a doua oara consecutiv, si castigatoare a unei cupe de fotbal majore pentru a treia oara consecutiv!!! Fernando Torres este primul fotbalist care a reusit sa marcheze 2 goluri in meciul de finala in cadrul a doua campionate europene de fotbal consecutive, in 2008 si 2012 (un alt record stabilit de echipa spaniola la acest campionat), si pentru aceasta performanta i s-a acordat Golden Boot Award.

Imediat dupa cel de-al treilea gol marcat l-am sunat pe un prieten de-al meu din Toronto care de asemenea tinea cu Spania in acest campionat. Cand mi-a raspuns la telefon si i-am auzit vocea, am constatat ca era la fel de incantat ca mine, bineinteles. Cu gura pana la urechi de entuziasm pe care am putut sa o vad la telefon (stiti ca se spune ca singurul lucru care se vede la telefon este zambetul), mi-a spus: “Stai sa vezi, ca au timp sa mai dea un gol”. Si imediat ce am inchis telefonul, a urmat fara sa intarzie si cel de-al patrulea gol marcat de Juan Mata, ultimul din aceasta confruntare de zile mari (minutul 88 al meciului, cu doar 2 minute inainte de incheierea celei de-a doua reprize), iar eu i-am scris un SMS prietenului meu: “Parca ai avut gura aurita cu cel de-al patrulea gol!”

Dupa meci a urmat ceremonia de acordare a Cupei Europei si a medaliilor castigatorilor. Numele Spaniei castigatoare a fost incrustat pe cupa chiar inainte ca aceasta sa fie inmanata campionilor. Portarul si capitanul echipei spaniole Iker Casillas a fost cel caruia i s-a inmanat cupa. Tot el a fost cel care a primit cupa europeana in 2008 si cea mondiala in 2010, incat comentatorii meciului glumeau ca “deja s-a obisnuit cu aceasta onoare”. Atmosfera de dupa meci pe stadion a fost una incendiara, cand echipa spaniola a inceput celebrarea victoriei mult-meritate chiar acolo pe gazon, in timp ce iatlienii, foarte dezamagiti (nu-i condamn) se retrageau de pe terenul de fotbal cu capetele plecate si cu ochii plini de lacrimi. Trebuie ca este un sentiment ingrozitor sa fii atat de aproape de cupa si sa o pierzi, mai degraba ai prefera sa fii eliminat dintr-un campionat intr-o etapa mult mai devansata, decat sa fii umilit in finala, pe ultima suta de metri, sa vezi cupa in fata ochilor tai acolo pe stadion in timp ce joci finala si pana la urma sa-ti scape printre degete. I-am compatimit sincer pe italieni si suferinta lor m-a emotionat profund, dar asta este, intr-o competitie nu poate fi decat un singur castigator.

Familiile fotbalistilor spanioli au fost prezente la meci, si copiii acestora li s-au alaturat pe teren sa celebreze impreuna victoria tatilor lor, imbracati in tricouri de fotbalisti cu numerele pe care le poarta si tatii lor. Fernando Torres a fost vazut pe teren cu cei doi copii ai sai, fetita Nora in varsta de aproape 3 ani, si baiatul Leo in varsta de un an si jumatate, ambii imbracati in tricouri rosii cu numarul 9, numarul lui Torres. Acum 4 ani, in timpul Campionatului European de Fotbal din 2008, Fernando Torres atunci in varsta de 24 de ani, inca era perceput ca un pusti, copilul de aur al fotbalului international, iar prietenii si apropiatii ii spuneau The Kid/El Nino. Dar astazi, 4 ani mai tarziu, evident ca lucrurile nu mai stau la fel. Torres este nu doar un fotbalist excelent, dar si in barbat in toata firea, cu familie si doi copii.

Urmatorul campionat european de fotbal va avea loc in 2016, in Franta. Dar inainte de aceasta, in 2014, va avea loc campionatul mondial de fotbal din Brazilia. Spania se califica automat pentru ambele campionate, datorita faptului ca este deja campioana mondiala si europeana.