Vacanta offroad la Calabogie

De curand am fost intr-o vacanta de tip camping, unde am plecat cu rulota, intr-un loc numit Calabogie -- un parc de agrement departe de orice semn de civilizatie, situat la vreo suta de kilometri de Ottawa si la vreo cinci ore de condus de Toronto. Calabogie este un parc de agrement unde iubitorii de offroad vin cu Jeep-urile, ATV-urile, RZR-ulrile si corturile sau casele mobile pentru un weekend sau o vacanta plina de aventura cu un nivel ridicat de adrenalina. Evenimentul care atrage cei mai multi iubitori de offroad la Calabogie are loc in fiecare an in una mai, in decursul weekendului lung pentru Victoria Day (ziua de nastere a reginei Victoria a Angliei).

Am petrecut acolo o vacanta de o saptamana impreuna cu un grup de prieteni, si activitatea principala din timpul vacantei noastre a fost jucatul cu ATV-urile si RZR-urile prin parcul de agrement, care se intinde pe o suprafata de cativa kilometri patrati. Sunt poteci prin parc special batatorite pentru jucarii offroad, pe care le-am strabatut de-a lungul si de-a latul parcului. Alex a fost cel mai incantat dintre toti sa calareasca RZR-ul cu mine sau cu taica-sau prin parc. Weekendul lung din luna mai da startul sezonului estival in Canada, cand toata lumea incepe si iasa din casa cu jucariile din dotare -- jeepuri, ATV-uri, RZR-uri, barci, rulote, pana in luna septembrie cand incepe scoala.

Am fost si anul trecut in acest parc, tot in luna mai, tot intr-o vacanta cu rulota si RZR-urile. Pentru mine si Alex a fost prima vacanta la Calabogie, pe cand John si prietenii lui au venit aici in fiecare an in luna mai cu jucariile lor offroad din 2010 incoace.

Va las cu o colectie de poze din vacanta mea de la Calabogie de luna trecuta.

Photo credit: Victoria West

Retrospectiva anului 2016

Suntem la finele anului, un timp potrivit pentru bilanturi de tot felul. Daca e sa fac un bilant al lui 2016, anul acesta nu a fost unul usor pentru mine, pentru ca am avut de trecut prin incercari grele. Cele mai marcante evenimente care mi s-au intamplat in acest an au fost doua evenimente triste, decesul mamei in martie si pierderea jobului meu in aprilie. Iar ca o compensatie pentru durerea provocata de cele doua pierderi, ambele au avut loc in prima jumatate a anului, astfel incat am avut timp sa-mi revin din socul care m-a cuprins, in urmatoarele luni spre sfarsitul anului. Dupa funerarii am purtat doliu, iar apoi am facut efortul sa merg mai departe si sa-mi continuu drumul. The show must go on. Iar cat priveste pierderea jobului, ce sa spun, am gasit un altul. Pe de o parte a fost dezamagirea pierderii unui job pe care il iubeam din toata inima si caruia ii eram dedicata in intregime, iar pe de alta parte am putut sa iau o pauza de cinci luni intre cele doua slujbe, si a fost o ocazie perfecta pentru mine sa ma bucur de aceasta vara in intregime, cea mai lunga vara din viata mea. Si tot pentru ca am avut intreaga vara la dispozitie, sa o petrec dupa bunul meu plac, am putut sa ma bucur de acest timp liber pentru mine, si sa fac mai mult din lucrurile pe care le iubesc -- sa scriu, sa frecventez evenimente mondene, sa calatoresc, sa petrec mai mult timp cu familia mea, sa descopar Toronto intr-o lumina noua cum nu l-am mai vazut pana acum.

La inceputul acestui an am scris un articol despre rezolutiile pe care le-am facut in noaptea de Revelion de anul trecut, si v-am promis ca la sfarsitul anului voi reveni cu un update in privinta acelor rezolutii, sa trag linie si sa vad ce si cat am realizat din ceea ce mi-am propus la Revelion, care dintre rezolutiile mele au fost indeplinite si care nu. Pana la urma, anul acesta mi-a adus mai multe decat m-am asteptat, bune si rele, si m-am tinut de indeplinirea rezolutiilor atat cat evenimentele acestui an care m-au luat prin surprindere m-au lasat sa ma tin de ele.

• Mi-am propus sa ma inscriu la un curs de croitorie la Whitby, sa invat sa cos mai bine, sa fac mai mult refashion. Am indeplinit aceasta rezolutie doar partial. M-am inscris la un curs de croitorie in Whitby, care a durat 8 saptamani. Intentia mea cu acest curs de croitorie a fost sa invat sa cos mai bine, si sa-mi perfectionez unele tehnici de cusut mai complicate pe care nu le stapaneam inainte, cum ar fi coaserea la masina a fermoarelor, sau crearea si coaserea la masina a cuplurilor de nasturi si gauri, si alte detalii, precum si imbunatatirea tehnicilor de coasere in general, sa invat sa creez designuri mai sofisticate decat banalele fuste taiate din rochii si cu elastic in talie. Dar socoteala de acasa nu intotdeauna se potriveste cu cea din targ. In timpul acelui curs de croitorie am cusut o pereche de pantaloni de pijamale dupa niste tipare de croitorie, urmand directiile instructoarei cursului. Este posibil ca nu mi-am ales cursul asa de bine. Am ales un curs pentru incepatori, sa fiu sigura ca pot sa tin pasul cu ceea ce se va invata in clasa, dar cursul s-a dovedit a fi si foarte "de nisa" -- am invatat sa cos o pereche de pantaloni de pijamale, si atat. Nu m-am ales chiar cu ce credeam si ma asteptam sa ma aleg odata cu incheierea acestui curs, adica tehnici de cusut mai generale, pe care sa le pot folosi si in alte designuri decat pantaloni de pijamale. Si asta nu e singura problema -- avand in vedere ca au trecut luni de cand am incheiat acest curs, am uitat pana si ceea ce am invatat, am uitat cum se fac acei pantaloni de pijamale. Daca ma apuc de o alta pereche de pantaloni de pijamale, nu sunt sigura ca ii voi scoate la capat, cu tot cu tipare, nu mai stiu cum se cos acei pantaloni. In fine, n-am facut mare lucru cu acest curs de croitorie. In acest an am vrut si sa cos mai mult, sa fac mai mult refashion, dar nu am facut nimic iesit din comun pe acest front, decat doar cateva articole. Timpul liber pe care l-am avut in aceasta vara l-am dedicat mai mult scrisului si mai putin refashion-ului. Dar nu e totul pierdut; inca mai am masina de cusut si nu am renuntat la ideea de a redeveni activa in refashion; se pare ca anul acesta n-a fost unul bun pentru a-mi dezvolta aceasta latura. Acu' n-o sa-mi trag pumni in cap ca nu am realizat aceasta rezolutie, ii va veni si ei randul, si va veni un moment cand ma voi ocupa mai intens de cusut si de reconditionari vestimentare.
• Mi-am propus sa nu mai cumpar atat de multe haine si sa o raresc cu shoppingul. Da, aceasta este una din rezolutiile pe 2016 pe care am indeplinit-o cu succes! Am rarit consumul si shoppingul de haine CONSIDERABIL, cred ca anul acesta am cheltuit cel mai putin din ultimii 10 ani. N-am eliminat shoppingul de tot, dar am cumparat mult mai putine haine si accesorii decat in alti ani. In ultimii doi ani am tinut o socoteala foarte stricta a banilor pe care i-am cheltuit la mall. Daca in 2015 am cheltuit circa $1000 pe haine si accesorii, in 2016 au fost doar $316 sau asa ceva. In sedintele mele de shopping din acest an am cumparat mai multe carti si produse de frumusete, si mai putine haine. Chiar si asa, desi am facut efortul sa ma tin departe de magazine si sa nu cheltui pe haine, ca sa nu adun mai multe decat am deja in garderoba, tot m-am ales cu cel putin doua piese in garderoba mea pe care inca nu le-am purtat niciodata, care inca mai au eticheta pe ele. Deci e clar ca n-am nevoie de mai multe haine, cele pe care le am imi sunt mai mult decat suficiente. M-a obosit adunarea asta de haine, si cumparatul si consumul fara sens, si adunatul de toale fara sa fie nevoie, all so wasteful. Lucrez la actualul meu job de trei luni, port o alta tinuta la birou in fiecare zi, pana acum nu m-am imbracat de doua ori la fel la birou, si tot n-am ajuns la jumatatea garderobei. Daca e sa port o noua tinuta la birou in fiecare zi, fiecarei haine ii va veni randul sa fie purtata o data pe an -- am tot ce-mi trebuie, chiar nu am nevoie de mai mult, vreau sa ma bucur de hainele si accesoriile pe care le am deja in garderoba, inainte sa mai cumpar altele.
• Mi-am propus sa fac mai mult sport. Am esuat lamentabil. Am un abonament anual la o sala de gym, dar l-am cam avut degeaba, pentru ca anul acesta am fost foarte lenesa cand a fost vorba de mers la sala si facut sport. Anul acesta de fapt am facut mai putin sport decat in toti anii de cand am devenit clienta la sala de fitness Good Life din Toronto, adica de trei ani. Cand inca eram la jobul meu precedent, cel din domeniul IT, mergeam la o sala de sport vizavi de birou in centru, in timpul orei de pranz. In aprilie am parasit compania, si am incetat sa merg si la sala aia de langa fostul meu job, daca nu mai aveam drum in acea parte a orasului. In mod normal, pentru ca m-am aflat intre doua joburi in acest an si am avut mai mult timp liber in vara ce tocmai a trecut, ar fi trebuit sa merg mai mult si mai des la sala, dar nu m-am tinut de treaba. Am si acasa o bicicleta statica pe care o pedalez din cand in cand, dar nu ma mai simt atrasa de ea, este preferabil ca activitatea sportiva pe care o desfasor sa imi placa, sa nu ma plictiseasca, altfel nu ma simt motivata sa fac sport, de aceea preferam sa merg la sala unde am o gramada de masini de unde pot alege ca sa exersez, decat sa pedalez bicicleta de acasa care m-a plictisit demult si careia ii dau intalnire din an in pasti. In septembrie am inceput noul meu job, si avem o sala Good Life aproape de birou unde pot sa merg in timpul orei de pranz, dar nu m-am mobilizat sa merg la acea sala de langa job si sa revin la acelasi obicei pe care il aveam la fosta mea companie. Astazi de fapt a fost prima zi in care am revenit la sala, dupa luni de zile in care n-am mai fost deloc, si asta pentru ca abonamentul meu curent expira la sfarsitul acestui an, adica in 3 zile, si ca sa inchei anul cu sufletul impacat ca n-a fost o risipa de abonament totala, m-am gandit si eu sa merg la sala acum in aceste ultime zile ale lui 2016, pe ultima suta de metri, la propriu. La anu', daca mai vreau sa merg la sala, va trebui sa-mi reinnoiesc abonamentul.
• Mi-am propus sa scriu mai mult. Aici am avut mai mult succes, si chiar am reusit sa dedic mai mult timp blogului si scrisului. Bineinteles ca a fost “de vina” si faptul ca anul acesta am avut o pauza de cinci luni intre doua joburi, si astfel am avut mai mult timp la dispozitie sa scriu. Datorita faptului ca am scris mai mult, ratingul blogului meu s-a ridicat, traficul s-a imbunatatit, iar blogul a inceput sa aiba mai multa vizibilitate, ceea ce a dus si la un numar mai mare de colaborari. 
• Mi-am propus sa public cartea mea Bits of Fashion in varianta ebook. Este o alta rezolutie de-a mea pe care am realizat-o in acest an, am publicat cartea ebook spre finele lunii ianuarie. Acum cartea mea este disponibila atat in editie print, cat si in editie ebook, pe Amazon, eBay si Barnes & Nobles, in mai multe tari din Americi, Europa si Asia. Pentru mai multe informatii despre cartea mea va rog sa accesati pagina de blog Purchase My Book “Bits of Fashion”. 
• Mi-am propus sa public a doua mea carte. Nu am publicat a doua mea carte, pentru ca deocamdata n-am scris-o (adica n-am terminat-o), inca mai lucrez la ea. M-am decis sa nu ma mai supun unei presiuni suplimentare, si sa nu imi setez o data limita pentru terminarea urmatoarei mele carti si publicarea acesteia. Cand va fi sa fie, se va intampla, fara sa fiu presata de sfarsituri de an sau alti factori. 
• Mi-am propus sa calatoresc mai mult. Am realizat aceasta rezolutie intr-o anumita masura, dar nu in intregime. Una din destinatiile de vacanta unde mi-am propus sa merg in acest an a fost New York, in decursul verii; dar pentru ca anul acesta am pierdut jobul si vara asta m-a prins intre doua slujbe, am fost nevoita sa contramandez vacanta la New York din simplul motiv ca nu mi-am mai permis sa o fac. Inca n-am renuntat la ideea de a merge la New York, o voi face cu o alta ocazie. Altfel, in acest an am calatorit atat prin Canada cat si in strainatate – in Canada am facut mai multe calatorii cu RV-ul, dar am mers si in Statele Unite si am vizitat Buffalo si Cascada Niagara, ambele situate in statul New York. 

Am realizat cam jumatate din rezolutiile pe care mi le-am propus in acest an. N-a fost un an usor pentru mine, am trecut prin niste dificultati care m-au pus la incercare, si acum la sfarsit de an nu pot decat sa spun cele rele sa se spele si cele bune sa se adune. Am avut parte si de bune si de rele in acest an, si pentru anul care vine sper sa fiu ocolita de greutati cum au fost cele din 2016. Desi mi-am facut planuri la inceput de an, pe parcurs mi-am dat seama ca lucrurile nu pot fi controlate suta la suta, si cateodata viata ia o intorsatura neasteptata. Stiam eu ce stiam cand preferam sa nu fac niciun fel de rezolutii in noaptea de Revelion in anii trecuti. Anul 2016 m-a invatat un lucru – pregateste-te pentru neprevazut, pentru ca nu se stie niciodata ce incercari te asteapta dupa colt. Anul acesta nu voi mai face rezolutii de Anul Nou, ci voi lasa ca noul an sa ma surprinda cu ce va avea mai bun.

Photo credit: Google Images

Ce am facut in aceasta vara

Iata ca a mai trecut o vara, nici nu stiu cand a trecut atat de repede. Ieri de-abia mai suportam caldura caniculara, si azi e ultima zi de vara, si ma intreb unde a plecat vara mea draga pe care o iubesc atat de mult, in ciuda caldurii si a caniculei? In fiecare an cand trece vara si vremea caniculara se domoleste, ma gandesc ca oricand prefer caldura verii decat frigul hibernal. Ambele sunt insuportabile, dar prima imi este o prietena mai putin dusmanoasa decat cea de-a doua. :) Simt aceasta melancolie in fiecare an, la fiecare sfarsit de august, la fiecare inceput de toamna, cand urmeaza zilele racoroase din septembrie, apoi Halloween, apoi Craciun, apoi gerurile iernii… pana cand vine urmatoarea vara si trecem prin acelasi cerc al anotimpurilor, an dupa an.

Lasand insa melancolia de sfarsit de sezon estival la o parte, anul acesta am avut o vara plina si intensa, am scris mult, am calatorit in Canada si in strainatate, am facut multe iesiri de weekend si am plecat in vacante, am vazut multe locuri noi, am facut multe lucruri noi; iar motivul pentru care am avut timp sa fac toate acestea – iesiri, vacante, calatorii, evenimente mondene si alte distractii este ca aceasta vara m-a prins intre doua joburi, si este prima vara pe care o traiesc aici in Canada, in ultimii 10 ani, in care nu am fost ocupata cu un job la care sa merg in fiecare zi. Ultima oara am avut o vara intreaga libera, doar pentru mine, in 2005, ultima mea vara din Romania, inainte sa ma mut in Canada, si asta pentru ca in Romania am lucrat ca profesoara in invatamantul preuniversitar si verile imi erau libere in intregime.

Si pentru ca anul acesta am avut o vara libera, si am avut tot acest interval de timp liber pentru mine, pe care sa-l folosesc la discretie, am putut sa fac toate aceste lucruri intr-un ritm lejer, fara sa fiu constransa de un program zilnic aglomerat, asa cum se intampla cand ai un job full-time.

Da dragii mei, ma aflu intre doua joburi, si in aceasta vara ocupatia mea principala a fost sa caut un loc de munca nou. Mi-am pierdut jobul acum cateva luni, in aprilie, si de atunci am fost in cautarea unei slujbe noi. In ultimii patru ani am lucrat ca analist intr-o companie IT din centrul Toronto-ului, si am plecat de acolo in urma unei restructurari. Mi-am iubit jobul si am fost foarte trista si nefericita cand l-am pierdut, dar singurul lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa-mi concentrez energia in eforturile de a face urmatorul pas in cariera mea. Anul acesta am avut doua pierderi mari – in martie am pierdut-o pe mama, si in aprilie mi-am pierdut jobul, hai sa zic doar ca nu a fost un an usor pentru mine. In ultimele patru luni, cat timp am fost in cautari, am avut 10-15 interviuri cu diferite companii – banci, companii financiare, companii din sectorul privat si public. Am aplicat la peste 30 de companii din Toronto, pentru un numar total de peste 50 de joburi. Si am gasit un job, de curand am primit o oferta, si voi incepe noul meu job in septembrie.

Faptul ca am avut vara libera mi-a lasat mai mult timp sa fac alte lucruri de care m-am bucurat – sa scriu, sa fac iesiri in weekend, sa plec in vacante cu rulota, sa merg la evenimente mondene, sa descopar locuri noi. Toate acele articole pe care le-am scris in aceasta vara despre Whitby, Courtice, Bowmanville, despre Downtown Toronto, despre strazile boeme din centrul orasului, despre librariile din Toronto – le-am scris pentru ca am avut timp liber. Cum credeti ca am avut eu timp sa ma plimb ziua in amiaza mare si sa fac poze pe King Street West si pe Queen Street West in centrul Toronto-ului, sau la Courtice, sau la Bowmanville? Nu aveam un job care sa ma tina in birou, iata cum. M-am plimbat prin toate acele locuri si am facut toate acele poze pentru ca am avut timp liber. Pentru ca am avut toata vara la dispozitie sa descopar toate acele locuri din Toronto si imprejurimi, dupa 10 ani de cand locuiesc in Canada in care nu mi-am facut timp sa le vad niciodata, pana acum.

Vara din acest an a inceput pentru mine atunci cand s-a terminat jobul meu IT, adica in aprilie, chiar daca atunci nu era inca vara per se, si chiar daca in a doua jumatate a lui aprilie mai purtam geci de primavara si trench-uri. Dar asociez acel timp liber pe care l-am avut din 21 aprilie incoace cu vacanta, cu vara, cu vacanta de vara. Sunt o norocoasa care anul acesta am avut o vacanta de vara de 4 luni, cea mai lunga din viata mea. :) Nici macar copilul meu nu a fost atat de norocos, caci a avut parte de o vacanta de vara doar de doua luni (si o codita), de la sfarsitul lui iunie cand s-a incheiat anul scolar, pana la inceputul lui septembrie cand se deschide urmatorul an scolar.

Ce am facut in Toronto in aceasta vara

Am explorat si fotografiat zone landmark din Toronto cum ar fi Bloor Street, Queen Street West, King Street West, districtul financiar din centru, zona greaca de pe Danforth Avenue, librariile Indigo din Toronto, orasul de sub oras.

Am explorat si fotografiat locuri din jurul Toronto-ului, cum ar fi Courtice, Bowmanville, Gradina zoologica din Bowmanville, Port Perry, si propriul meu Whitby.

Am plecat in vacanta cu rulota la Calabogie, un loc nu departe de Ottawa, unde am petrecut aproape o saptamana, in luna mai. Weekendul lung din luna mai, cel dedicat Reginei Victoria, care anul acesta a fost pe 21-23 mai, da startul sezonului estival in Canada. Cu aceasta ocazie eu si familia mea am mai adaugat cateva zile weekendului lung si am petrecut o vacanta la Calabogie cu RV-ul. Calabogie este un loc unde in fiecare an in luna mai se aduna iubitorii de jeep-uri, ATV-uri si offroad, si am plecat acolo cu jucariile noastre – rulota si ATV-ul. La fostul meu job una din sarcinile mele de serviciu era sa lucrez 2-3 sarbatori legale pe an, si la inceputul anului, cand eu si echipa mea am stabilit programul de lucru pentru sarbatori pentru 2016, am fost programata sa lucrez de Victoria Day, in weekendul lung din luna mai. In aprilie mi-am pierdut jobul, asa ca am scapat de obligatia de a lucra in weekendul lung pentru Victoria Day din luna mai. Initial, cand stiam ca voi lucra in decursul acestei sarbatori, planul meu si al lui John era ca el si Alex sa plece la Calabogie in acest weekend lung, iar eu sa raman la Toronto sa-mi vad de obligatiile mele de serviciu. Dupa aia n-am mai avut obligatii de serviciu, asa ca m-am gandit what a heck, I might as well enjoy it, daca tot aveam acest timp liber la dispozitie, si i-am insotit pe baietii mei in calatoria cu RV-ul la Calabogie, pe care am prelungit-o de la un weekend lung la o vacanta de-a binelea, avand in vedere ca puteam sa mergem toti trei.

Am facut si alte calatorii cu RV-ul in aceasta vara, in weekend-uri. Unul din locurile pe care le-am vizitat a fost Horseshoe Lake Camp, un parc de agrement pe malul lacului Horseshoe; iar un alt loc unde am petrecut mai multe weekenduri in aceasta vara a fost un spatiu impadurit la Pickering, nu departe de Whitby.

O alta iesire pe care am facut-o in aceasta vara a fost un show de aviatie la Trenton, un oras situat la vreo ora distanta de casa mea, iar show-ul s-a desfasurat pe teritoriul unei baze militare aviatice din Trenton.

Am calatorit in Statele Unite, mai exact in statul New York – am vizitat orasul Buffalo situat nu departe de granita dintre Canada si SUA, precum si Cascada Niagara de pe malul american.

Am mers la muzee cu Alex – am vizitat in vara asta un mic muzeu din Whitby, Lynde House, precum si ROM, adica Royal Ontario Museum, cel mai mare muzeu din Toronto. Un alt muzeu pe care l-am vizitat in aceasta vara este muzeul Parkwood Estates din Oshawa, orasul vecin cu Whitby.

Am facut si alte activitati cu Alex, ca sa-i fac vara mai interesanta – l-am dus la inot (activitatea lui preferata), la popice pentru copii, la mini-golf pentru copii, la sali de jocuri pentru copii. L-am dus si la McDonald’s din cand in cand. :) L-am dus pe Alex si la cinema, la filme care pot fi vazute cu copiii, si am vazut The Book of Jungle si Angry Birds.

Am mers la cateva evenimente mondene & shopping, cum ar fi deschiderea unui nou magazin de incaltaminte din centrul Toronto-ului, Mila’s Fine Footwear; un dialog cu Dr. Nekessa Remy, specialist in acupuntura; un dialog cu Aaron Low, specialist in tratarea vocii si a coardelor vocale; un eveniment designer sample sale organizat de studio-ul de moda Reia Studio din Toronto; un targ de vintage si antichitati organizat la un mall din nordul Toronto-ului. Am realizat doua interviuri in aceasta vara, cu artistii de muzica R&B Jay Matthew si Sean Jones din Toronto.

Am descoperit magazine noi in Toronto – noi pentru mine, sau noi pentru scena Toronto-ului, cum ar fi noul magazin Saks Fifth Avenue de pe Yonge Street in centru, care s-a deschis la Toronto anul acesta in februarie; un magazin de antichitati, Louis Wine Antiques, din cartierul Yorkville; magazinul Pink Tartan din cartierul Yorkville; un nou magazin Value Village la Pickering. Tot in vara aceasta am incercat experienta “monthly beauty box” pentru prima oara, si a fost o experienta reusita.

Am creat outfituri neconventonale pe care le-am prezentat pe blog – the Boyfriend T-Shirt look, the Boyfriend Shorts look, un outfit inspirat de stilul lui Audrey Hepburn, un outfit din seria refashion.

Si am scris, am scris, am scris. Scrisul m-a ajutat sa uit de durerea pierderii unui job pe care l-am iubit si de durerea pierderii mamei, a fost un pansament si un balsam pentru ranile provocate de aceste doua pierderi. N-am cusut prea mult si n-am facut mare lucru pe frontul refashion-ului in aceasta vara, dar cel putin ma bucur ca mi-am acordat timp sa scriu, si mi-am acordat timp sa petrec cu familia mea, pe langa efortul pe care l-am depus in cautarea unui job nou.

Anul acesta am pierdut un job din cauza restructurarii in compania unde am lucrat, dar aceasta nu este singura mea pierdere profesionala din experienta mea din Canada. Mi s-a mai intamplat sa pierd un job in trecut, cel precedent, la o companie de consultanta financiara din Toronto, unde am petrecut trei ani. In ziua cand am fost restructurata si seful meu imi explica situatia in care se afla compania si ca relatia noastra profesionala din pacate se incheie aici, m-am consolat cu gandul ca pentru o perioada de cateva luni voi avea mai mult timp liber pentru mine si familia mea si mai mult timp la dispozitie sa scriu. In acea perioada din viata mea, dupa trei ani petrecuti in compania respectiva, acea slujba nu ma mai facea pe deplin fericita, si cand am pierdut-o, n-am fost chiar atat de suparata, ci m-am simtit usurata ca pot sa plec de acolo. A urmat o pauza de 7 luni in care mi-am acordat suficient timp pentru mine, pentru familia mea, pentru Alex (care atunci avea doi ani), pentru scris, pentru blog, si m-am bucurat din plin de acea pauza.

Ceea ce a urmat pentru mine a fost jobul IT pe care l-am avut un urmatorii 4 ani, pe care l-am iubit din toata inima si pe care l-am facut cu toata pasiunea si dedicatia. Si in ziua fatidica de 21 aprilie din acest an, cand eram in biroul de Resurse Umane, cand managera aia de la Resurse Umane imi impingea pachetul cu salariile ei compensatorii si imi spunea “Thank you for your contribution”, always so bullshitty politically correct, am incercat sa ma consolez cu ideea ca voi avea mai mult timp pentru scris, acum ca m-am pierdut jobul. Si imediat am respins ideea din cap, cu gandul “How lame!”, pentru ca eram extrem de nefericita sa pierd un job pe care il iubeam si caruia i-am dedicat 4 ani din viata mea, incat mi se parea ca nici scrisul, care de obicei este in masura sa ma faca fericita, nu va putea compensa pentru aceasta pierdere. Dar au trecut zile, apoi saptamani, si pofta mi-a revenit mancand, si scrisul chiar m-a facut fericita in aceste 4 luni dificile in care m-am gasit la sol, m-am ridicat, m-am scuturat de noroi, si am facut efortul sa merg mai departe, iar acum ma simt in stare sa fac pasi hotarati inainte si sa merg mai departe. Acum da, pot sa fac asta, dupa cele 4 luni care mi-au fost agonie zi extaz in acelasi timp, si acum am puterea sa o iau de la capat.

Ma intorc in lumea business-ului, voi incepe un nou job, si am sufletul plin de sperante acum, cand fac un nou pas in cariera mea si incep o noua aventura.

Calatorii prin Statele Unite – Cascada Niagara

M-am bucurat sa ma revad cu Niagara mea draga, involburata, puternica si plina de energie, dupa patru ani de cand am vazut-o ultima oara. In aceasta vara drumurile de calatorie m-au dus din nou in America, sa refac un voiaj pe care l-am mai facut in urma cu patru ani, dar de data aceasta ochii mei au vazut aceleasi locuri intr-o lumina diferita.

Mai intai am fost la Buffalo, un oras situat in apropierea granitei dintre Canada si Statele Unite. Am scris mai multe despre calatoria mea la Buffalo in cel mai recent articol pe care l-am publicat pe Blog Tango. Iar dupa ce mi-am incheiat vizita la Buffalo, am continuat la Cascada Niagara, pe care o vazusem de mai multe ori in anii precedenti; de 6 ori de pe malul canadian, intre 2006 si 2009, si o data de pe malul american, in 2012.

Cand eram mai tanara, eram dornica si insetata de calatorii si descoperiri; si pe atunci ma gandeam ca nu mi-ar placea sa ma intorc a doua oara in acelasi loc, ci de fiecare data sa plec in vacanta intr-un loc nou. Nu-mi placea sa revin in acelasi loc nu pentru ca mi-ar fi fost teama sa stric farmecul acelei prime intalniri cu locul respectiv, ci pentru ca sunt pe lume atat de multe locuri pe care as fi vrut sa le vad, incat de fiecare data cand plecam in vacanta vroiam sa descopar un loc nou, decat sa revin undeva unde mai fusesem in trecut.

Asa gandeam acum, sa zic, 15 ani. Dar intre timp mi-am schimbat parerea. Acum nu ma deranjeaza sa revin in acelasi loc de vacanta, si asta pentru ca imi place sa descopar acel loc a doua oara altfel. Si mai ales, in timpul unei vacante niciodata nu reusesti sa vezi acel loc in intregime; cand pleci de acolo, regreti ca n-ai avut timp sa vezi si aia si aia si aia, si un alt obiectiv, si inca un altul. De aceea, acum nu ma deranjeaza sa ma intorc in acelasi loc de vacanta, pentru ca a doua oara il voi vedea altfel, si imi dau ocazia sa vad acele lucruri si sa traiesc acele experiente pe care le-am omis prima oara.

Am fost la Paris intr-o vacanta acum cativa ani, am petrecut acolo 5 zile, am vazut cele mai “fierbinti” obiective turistice, adica spoturile clasice – Turnul Eiffel, Luvrul, Champs-Elysées, Sacré Coeur, Montmartre, Moulin Rouge, Notre Dame, Ile de Cité, Sorbona, Sena, Podul Nou, Arcul de Triumf. Dar vreau sa revin la Paris, ca sa vad si alte obiective turistice, e imposibil sa vezi Parisul in 5 zile, asa ca data viitoare cand mai merg acolo, voi putea descoperi si alte frumuseti ale Parisului.

Si ca o paranteza, prefer vacantele pe care mi le organizez singura, decat cele in grupuri organizate sau cu ghizi turistici. N-am plecat niciodata intr-o vacanta de tip organizat, prefer sa-mi aleg singura traseul si sa fac totul in ritmul meu, decat sa depind de un program gandit de altcineva.

Revenind la calatoria pe care tocmai am facut-o in Statele Unite acum cateva saptamani, cand am vizitat orasul Buffalo si Cascada Niagara americana, prima oara le-am vizitat in vara lui 2012, iar acum le-am vazut cu alti ochi. Buffalo s-a schimbat foarte mult, in bine, in ultimii 4 ani, si m-am bucurat nespus sa vad aceasta schimbare, m-am bucurat mult sa vad acum orasul cu alti ochi, sa-l percep diferit.

Cat priveste Cascada Niagara de pe malul american, atmosfera din statiune mi s-a parut mai primitoare si mai ospitaliera decat in vara lui 2012 cand am vazut-o prima oara. Atunci eram dezamagita de atmosfera de “lasa-ma sa te las” pe care am simtit-o pe tot parcursul vizitei la Niagara. Potentialul turistic al Niagarei americane parea ca nu era expoatat la maxim. M-au dezamagit inconveniente precum lipsa aerului conditionat in cladiri, sau lipsa usilor automate la intrare in restaurante si magazine, sau lipsa rampelor de acces pe strazi si la intrari in spatii publice care sunt atat de necesare persoanelor cu dizabilitati sau parintilor cu copii mici in landouri. Acum toate acestea pareau ca au fost imbunatatite, ceea ce a facut vizita noastra mult mai placuta, si caldura caniculara mai usor de suportat.

Dar oricum n-ar fi, ma bucur de fiecare data sa revad Cascada Niagara, indiferent cum a fost ultima oara cand am fost acolo, sau cat timp a trecut de la ultima mea vizita. Este un loc unde imi place sa revin iar si iar, si voi mai merge acolo pe viitor. Inca sunt multe pentru mine de vazut la Niagara (de exemplu, un muzeu al figurilor de ceara de pe malul canadian al Niagarei este un obiectiv pe bucket list-ul meu), incat stiu ca vreau sa mai merg acolo in curand, intr-un alt weekend lung sau intr-o alta vacanta de vara.

Photo credit: Victoria West