I also write for / Scriu si pentru


I also write for / Scriu si pentru

Revista Tango Romania


Showing posts with label Toronto. Show all posts
Showing posts with label Toronto. Show all posts

Thursday, September 19, 2024

Canadian Top Longevity Doctor Opens Premiere Hyperbaric Oxygen Therapy in Greater Toronto Area

Peak Human, a medical establishment led by Canada’s top longevity doctor, Dr. Sanjeev Goel, is excited to announce the availability of Hyperbaric Oxygen Therapy (HBOT) at its state-of-the-art facility at 239 Queen Street East in Brampton, Ontario, Canada. This cutting-edge medical treatment is designed to increase oxygen levels in the blood and tissues, trigger the body's natural healing processes, and assist in treating various conditions.

Several celebrities, including Kobe Bryant, Michael Jackson, Justin Bieber, and Lady Gaga, have embraced the health benefits of Hyperbaric Oxygen Therapy. HBOT benefits include post-surgery healing, recovery post athletic competition, general wellness, head trauma and concussions, skin or bone infections, non-healing wounds, and traumatic brain injury.

“I am so excited to bring this cutting-edge medical technology to those looking for options to increase the speed of healing, recovery, and wellness using hyperbaric oxygen,” says Dr. Sanjeev Goel, Canada’s top longevity doctor.

HBOT involves breathing pure oxygen at high pressure (up to three times normal sea level pressure), delivering ten times the amount of oxygen directly to your cells and tissues.

Peak Human offers the Monoplace HBOT Chamber, an enclosed chamber for individual use, resembling an MRI machine.

HBOT uses high-pressure oxygen to target blood vessels and damaged tissues, aiding in faster recovery and overall wellness. HBOT is a generally safe procedure with minimal side effects. At Peak Human, all treatments are administered under the supervision of experienced medical professionals to minimize risks.

Peak Human provides an on-site physician to consult throughout treatment, ensuring personalized care and maximizing HBOT's benefits. Dr. Sanjeev Goel, a pioneer in precision and regenerative medicine, is dedicated to helping patients achieve optimal health and longevity through evidence-based treatments and cutting-edge technology.

ABOUT DR. SANJEEV GOEL

Dr. Sanjeev Goel is the founder of Peak Human. With over 25 years of experience as a medical doctor, he is a pioneer in bringing access to the latest cutting-edge medical technologies to Canada. Dr. Goel hosts the Peak Human podcast, where he discusses biohacking and regenerative medicine with leading experts. For more information, please visit SanjeevGoel.com.

ABOUT PEAK HUMAN

Peak Human is a precision-based concierge longevity group of companies dedicated to helping individuals achieve their full potential through advanced technology and data-driven insights. By leveraging the latest scientific research and highest-quality formulations, Peak Human creates personalized wellness plans that empower individuals to optimize their physical and mental performance. For more information, please visit PeakHumanStore.com. Also, please check out Dr. Goel's reel on Youtube.
Photo credit: Dr. Sanjeev Goel / Peak Human

Sunday, December 03, 2023

POEM: Toronto Beloved

I love this city more than any other place in the world.
Warm, gentle, embracing, accepting, colorful, poetical, amazing Toronto.
Every single day in this city is a gift.
The gift of a new joy.
The gift of a new hope.
The gift of a new bit of happiness.
You got to love the city of Toronto.
Front Street.
The lake.
The tower.
King Street, and his Queen Street.
The Royal Museum.
The Entertainment District.
Yorkville.
The shops.
The eateries.
You see Toronto, you love Toronto.
Toronto my love.
Toronto beloved.
~~~~~~~~~~

From my book of poetry Sunset in Toronto (2021), page 202.

Wednesday, September 13, 2023

Amazing Toronto

Last week I attended a TIFF related event downtown Toronto. Every time when I go downtown, I see the City of Toronto with new eyes and it inspires me in new ways. I love photographing it to death, and I always do when I get a chance.

This time was no exception. It was a gourgeous sunny perfectly cloudless day, and I took a few shots on Front Street West where I attended the event. I would like to share some of those pictures in my today's essay, I also shared them on Instagram a few days ago.

Enjoy!
Photo credit: Victoria West

Sunday, September 30, 2018

Two Years on Instagram

I joined Instagram two years ago, and so every year September marks my Instagram anniversary. I love this social media platform for the inspiration that one can find here, it's really amazing. Sometimes throughout the day when I need a little break, I will just open my Instagram and flip through pictures from my favorite profiles and hashtags, which will give me a little boost of energy, and then I can go on with my day.

At the beginning when I just started my Instagram profile back in September 2016, I struggled to find my own Instagram style. I tried different things and different ways of taking and posting pictures, to see what is the most me. I felt inspired by a few Instagram profiles and I tried to follow their style in the hope that I can do what they can do, but it didn't work for me. For instance, I tried to create a profile made of pictures on white background, but I failed. Then I tried a cream/beige background, and I also failed, as color inevitably kept making its way into my Insta pictures. So after a while I just stopped struggling and let it be, and for the next while my Instagram profile has been very colorful. Also, at some point in time I concluded that I don't like to post orchestrated and directed pictures, but rather truly instantaneous pictures, because this is what Instagram is all about anyway, isn't it? The instant beauty of the moment. Capture the moment and share it. So this is what I do now -- I capture the true moment without trying to orchestrate it, and share it on Instagram. Please don't get me wrong -- I do love those pictures that I can see have been prepped to be posted on Instagram, because they are so beautifully taken and inspiring. It's obvious how much effort has been put in them, and one can't but appreciate the effort and the perfection of it. It's just not working for me -- I feel much freer to take instantaneous pictures when a beautiful moment comes by and I capture it, rather than trying to reach absolute perfection by prepping the photo.

Finally, now I can say that I have found my style on Instagram -- travel pictures on sky blue background. I am sky blue now. 😊 I travel a lot, both in Canada and outside, and during this past year I took a lot of beautiful pictures from my travels which I enjoyed sharing on Instagram. Now that I have found my theme, the next challenge to overcome is how I organize my pictures on my Insta profile to have a content flow that makes sense and that tells my story. Still working on it. 😊

Today I would like to share some of the most appreciated photos on my Instagram account during this past year, but also a few of my personal favorites; and of course, the story behind each of these photos. I hope you will enjoy them. 😊

Please don't hesitate to follow me on my Instagram page! 😊
Lake Erie, June 2018
This is the most appreciated picture on my Instagram profile over the last 12 months, and I absolutely love it. It was taken on the shore of Lake Erie, one of the five Great Lakes. I made a trip to Lake Erie this summer, for the birthday party of a friend. The party was really great and we spent a fabulous weekend on the shore of Lake Erie -- the beach, the water, the boat, the friends, the summer, we enjoyed it all.
Cuba, March 2018
Cuba, March 2018
Cuba, March 2018
Cuba, March 2018
Cuba, March 2018
These five photos, also among the most liked photos on my Instagram profile this year, are from Cuba where I vacationed this March. I loved and enjoyed every single minute of it, and the beach and the ocean were by far my favorite parts of the vacation. When I go to Caribbean, I don't really care about anything else but the beach and embracing the sun. Give me a beach, give me white sand, give me sun, give me salt water, give me a hot shore on the Atlantic Ocean, and I'm happy.
Toronto, July 2018
Toronto, July 2018
Two photos of Downtown Toronto taken this summer. The second photo is taken from the heights of CN Tower that I visited this July, after 11 years since I last went up there in the summer of 2007.
Niagara Falls, June 2018
Niagara Falls -- another trip that I made this summer with my family.
February 2018
A typical winter day in Canada. 😊 Although this wintery photo is contrasting with all the other summery ones that I am featuring in my today's story, it has also been among the most liked pictured on my Instagram feed this past year.

*****

And a few of my personal favorites:
Cuba, March 2018
Vacationing in Cuba this past March. The most exciting experience during this vacation has been swimming with dolphins -- amazing creatures. This dolphin's name is Dana and she is 26 years old. I kissed her a lot while swimming with her. 😊
Cuba, March, 2018
Another favorite of mine from Cuba this year -- enjoying the beach.
Windsor, June 2018
I traveled to Windsor this summer in June, a Canadian city bordering the United States and facing the city of Detroit, with Detroit River between them. This photo was taken in Windsor, on the shore of Detroit River, with a view of the Detroit skyscrapers across the river.
Fenelon Falls, November 2017
I took this photo in Fenelon Falls, a small town in the cottage country, when I was coming back to Toronto from my own cottage in Minden, another town in the cottage country. My family and I stopped at a restaurant in Fenelon Falls to have lunch, and I took this picture from the restaurant, with the view of the waterfalls. The town is called Fenelon Falls because of the Fenelon waterfalls.
Toronto, July 2018
CN Tower, Downtown Toronto -- the perfect shot! The sky blue of this photo is unfiltered, this is how the sky in Toronto really looked that day, I absolutely love this shot.

My Instagram is blue now. 😊 I hope you enjoyed the photos!

Wednesday, August 31, 2016

Ce am facut in aceasta vara

Iata ca a mai trecut o vara, nici nu stiu cand a trecut atat de repede. Ieri de-abia mai suportam caldura caniculara, si azi e ultima zi de vara, si ma intreb unde a plecat vara mea draga pe care o iubesc atat de mult, in ciuda caldurii si a caniculei? In fiecare an cand trece vara si vremea caniculara se domoleste, ma gandesc ca oricand prefer caldura verii decat frigul hibernal. Ambele sunt insuportabile, dar prima imi este o prietena mai putin dusmanoasa decat cea de-a doua. :) Simt aceasta melancolie in fiecare an, la fiecare sfarsit de august, la fiecare inceput de toamna, cand urmeaza zilele racoroase din septembrie, apoi Halloween, apoi Craciun, apoi gerurile iernii… pana cand vine urmatoarea vara si trecem prin acelasi cerc al anotimpurilor, an dupa an.

Lasand insa melancolia de sfarsit de sezon estival la o parte, anul acesta am avut o vara plina si intensa, am scris mult, am calatorit in Canada si in strainatate, am facut multe iesiri de weekend si am plecat in vacante, am vazut multe locuri noi, am facut multe lucruri noi; iar motivul pentru care am avut timp sa fac toate acestea – iesiri, vacante, calatorii, evenimente mondene si alte distractii este ca aceasta vara m-a prins intre doua joburi, si este prima vara pe care o traiesc aici in Canada, in ultimii 10 ani, in care nu am fost ocupata cu un job la care sa merg in fiecare zi. Ultima oara am avut o vara intreaga libera, doar pentru mine, in 2005, ultima mea vara din Romania, inainte sa ma mut in Canada, si asta pentru ca in Romania am lucrat ca profesoara in invatamantul preuniversitar si verile imi erau libere in intregime.

Si pentru ca anul acesta am avut o vara libera, si am avut tot acest interval de timp liber pentru mine, pe care sa-l folosesc la discretie, am putut sa fac toate aceste lucruri intr-un ritm lejer, fara sa fiu constransa de un program zilnic aglomerat, asa cum se intampla cand ai un job full-time.

Da dragii mei, ma aflu intre doua joburi, si in aceasta vara ocupatia mea principala a fost sa caut un loc de munca nou. Mi-am pierdut jobul acum cateva luni, in aprilie, si de atunci am fost in cautarea unei slujbe noi. In ultimii patru ani am lucrat ca analist intr-o companie IT din centrul Toronto-ului, si am plecat de acolo in urma unei restructurari. Mi-am iubit jobul si am fost foarte trista si nefericita cand l-am pierdut, dar singurul lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa-mi concentrez energia in eforturile de a face urmatorul pas in cariera mea. Anul acesta am avut doua pierderi mari – in martie am pierdut-o pe mama, si in aprilie mi-am pierdut jobul, hai sa zic doar ca nu a fost un an usor pentru mine. In ultimele patru luni, cat timp am fost in cautari, am avut 10-15 interviuri cu diferite companii – banci, companii financiare, companii din sectorul privat si public. Am aplicat la peste 30 de companii din Toronto, pentru un numar total de peste 50 de joburi. Si am gasit un job, de curand am primit o oferta, si voi incepe noul meu job in septembrie.

Faptul ca am avut vara libera mi-a lasat mai mult timp sa fac alte lucruri de care m-am bucurat – sa scriu, sa fac iesiri in weekend, sa plec in vacante cu rulota, sa merg la evenimente mondene, sa descopar locuri noi. Toate acele articole pe care le-am scris in aceasta vara despre Whitby, Courtice, Bowmanville, despre Downtown Toronto, despre strazile boeme din centrul orasului, despre librariile din Toronto – le-am scris pentru ca am avut timp liber. Cum credeti ca am avut eu timp sa ma plimb ziua in amiaza mare si sa fac poze pe King Street West si pe Queen Street West in centrul Toronto-ului, sau la Courtice, sau la Bowmanville? Nu aveam un job care sa ma tina in birou, iata cum. M-am plimbat prin toate acele locuri si am facut toate acele poze pentru ca am avut timp liber. Pentru ca am avut toata vara la dispozitie sa descopar toate acele locuri din Toronto si imprejurimi, dupa 10 ani de cand locuiesc in Canada in care nu mi-am facut timp sa le vad niciodata, pana acum.

Vara din acest an a inceput pentru mine atunci cand s-a terminat jobul meu IT, adica in aprilie, chiar daca atunci nu era inca vara per se, si chiar daca in a doua jumatate a lui aprilie mai purtam geci de primavara si trench-uri. Dar asociez acel timp liber pe care l-am avut din 21 aprilie incoace cu vacanta, cu vara, cu vacanta de vara. Sunt o norocoasa care anul acesta am avut o vacanta de vara de 4 luni, cea mai lunga din viata mea. :) Nici macar copilul meu nu a fost atat de norocos, caci a avut parte de o vacanta de vara doar de doua luni (si o codita), de la sfarsitul lui iunie cand s-a incheiat anul scolar, pana la inceputul lui septembrie cand se deschide urmatorul an scolar.

Ce am facut in Toronto in aceasta vara

Am explorat si fotografiat zone landmark din Toronto cum ar fi Bloor Street, Queen Street West, King Street West, districtul financiar din centru, zona greaca de pe Danforth Avenue, librariile Indigo din Toronto, orasul de sub oras.

Am explorat si fotografiat locuri din jurul Toronto-ului, cum ar fi Courtice, Bowmanville, Gradina zoologica din Bowmanville, Port Perry, si propriul meu Whitby.

Am plecat in vacanta cu rulota la Calabogie, un loc nu departe de Ottawa, unde am petrecut aproape o saptamana, in luna mai. Weekendul lung din luna mai, cel dedicat Reginei Victoria, care anul acesta a fost pe 21-23 mai, da startul sezonului estival in Canada. Cu aceasta ocazie eu si familia mea am mai adaugat cateva zile weekendului lung si am petrecut o vacanta la Calabogie cu RV-ul. Calabogie este un loc unde in fiecare an in luna mai se aduna iubitorii de jeep-uri, ATV-uri si offroad, si am plecat acolo cu jucariile noastre – rulota si ATV-ul. La fostul meu job una din sarcinile mele de serviciu era sa lucrez 2-3 sarbatori legale pe an, si la inceputul anului, cand eu si echipa mea am stabilit programul de lucru pentru sarbatori pentru 2016, am fost programata sa lucrez de Victoria Day, in weekendul lung din luna mai. In aprilie mi-am pierdut jobul, asa ca am scapat de obligatia de a lucra in weekendul lung pentru Victoria Day din luna mai. Initial, cand stiam ca voi lucra in decursul acestei sarbatori, planul meu si al lui John era ca el si Alex sa plece la Calabogie in acest weekend lung, iar eu sa raman la Toronto sa-mi vad de obligatiile mele de serviciu. Dupa aia n-am mai avut obligatii de serviciu, asa ca m-am gandit what a heck, I might as well enjoy it, daca tot aveam acest timp liber la dispozitie, si i-am insotit pe baietii mei in calatoria cu RV-ul la Calabogie, pe care am prelungit-o de la un weekend lung la o vacanta de-a binelea, avand in vedere ca puteam sa mergem toti trei.

Am facut si alte calatorii cu RV-ul in aceasta vara, in weekend-uri. Unul din locurile pe care le-am vizitat a fost Horseshoe Lake Camp, un parc de agrement pe malul lacului Horseshoe; iar un alt loc unde am petrecut mai multe weekenduri in aceasta vara a fost un spatiu impadurit la Pickering, nu departe de Whitby.

O alta iesire pe care am facut-o in aceasta vara a fost un show de aviatie la Trenton, un oras situat la vreo ora distanta de casa mea, iar show-ul s-a desfasurat pe teritoriul unei baze militare aviatice din Trenton.

Am calatorit in Statele Unite, mai exact in statul New York – am vizitat orasul Buffalo situat nu departe de granita dintre Canada si SUA, precum si Cascada Niagara de pe malul american.

Am mers la muzee cu Alex – am vizitat in vara asta un mic muzeu din Whitby, Lynde House, precum si ROM, adica Royal Ontario Museum, cel mai mare muzeu din Toronto. Un alt muzeu pe care l-am vizitat in aceasta vara este muzeul Parkwood Estates din Oshawa, orasul vecin cu Whitby.

Am facut si alte activitati cu Alex, ca sa-i fac vara mai interesanta – l-am dus la inot (activitatea lui preferata), la popice pentru copii, la mini-golf pentru copii, la sali de jocuri pentru copii. L-am dus si la McDonald’s din cand in cand. :) L-am dus pe Alex si la cinema, la filme care pot fi vazute cu copiii, si am vazut The Book of Jungle si Angry Birds.

Am mers la cateva evenimente mondene & shopping, cum ar fi deschiderea unui nou magazin de incaltaminte din centrul Toronto-ului, Mila’s Fine Footwear; un dialog cu Dr. Nekessa Remy, specialist in acupuntura; un dialog cu Aaron Low, specialist in tratarea vocii si a coardelor vocale; un eveniment designer sample sale organizat de studio-ul de moda Reia Studio din Toronto; un targ de vintage si antichitati organizat la un mall din nordul Toronto-ului. Am realizat doua interviuri in aceasta vara, cu artistii de muzica R&B Jay Matthew si Sean Jones din Toronto.

Am descoperit magazine noi in Toronto – noi pentru mine, sau noi pentru scena Toronto-ului, cum ar fi noul magazin Saks Fifth Avenue de pe Yonge Street in centru, care s-a deschis la Toronto anul acesta in februarie; un magazin de antichitati, Louis Wine Antiques, din cartierul Yorkville; magazinul Pink Tartan din cartierul Yorkville; un nou magazin Value Village la Pickering. Tot in vara aceasta am incercat experienta “monthly beauty box” pentru prima oara, si a fost o experienta reusita.

Am creat outfituri neconventonale pe care le-am prezentat pe blog – the Boyfriend T-Shirt look, the Boyfriend Shorts look, un outfit inspirat de stilul lui Audrey Hepburn, un outfit din seria refashion.

Si am scris, am scris, am scris. Scrisul m-a ajutat sa uit de durerea pierderii unui job pe care l-am iubit si de durerea pierderii mamei, a fost un pansament si un balsam pentru ranile provocate de aceste doua pierderi. N-am cusut prea mult si n-am facut mare lucru pe frontul refashion-ului in aceasta vara, dar cel putin ma bucur ca mi-am acordat timp sa scriu, si mi-am acordat timp sa petrec cu familia mea, pe langa efortul pe care l-am depus in cautarea unui job nou.

Anul acesta am pierdut un job din cauza restructurarii in compania unde am lucrat, dar aceasta nu este singura mea pierdere profesionala din experienta mea din Canada. Mi s-a mai intamplat sa pierd un job in trecut, cel precedent, la o companie de consultanta financiara din Toronto, unde am petrecut trei ani. In ziua cand am fost restructurata si seful meu imi explica situatia in care se afla compania si ca relatia noastra profesionala din pacate se incheie aici, m-am consolat cu gandul ca pentru o perioada de cateva luni voi avea mai mult timp liber pentru mine si familia mea si mai mult timp la dispozitie sa scriu. In acea perioada din viata mea, dupa trei ani petrecuti in compania respectiva, acea slujba nu ma mai facea pe deplin fericita, si cand am pierdut-o, n-am fost chiar atat de suparata, ci m-am simtit usurata ca pot sa plec de acolo. A urmat o pauza de 7 luni in care mi-am acordat suficient timp pentru mine, pentru familia mea, pentru Alex (care atunci avea doi ani), pentru scris, pentru blog, si m-am bucurat din plin de acea pauza.

Ceea ce a urmat pentru mine a fost jobul IT pe care l-am avut un urmatorii 4 ani, pe care l-am iubit din toata inima si pe care l-am facut cu toata pasiunea si dedicatia. Si in ziua fatidica de 21 aprilie din acest an, cand eram in biroul de Resurse Umane, cand managera aia de la Resurse Umane imi impingea pachetul cu salariile ei compensatorii si imi spunea “Thank you for your contribution”, always so bullshitty politically correct, am incercat sa ma consolez cu ideea ca voi avea mai mult timp pentru scris, acum ca m-am pierdut jobul. Si imediat am respins ideea din cap, cu gandul “How lame!”, pentru ca eram extrem de nefericita sa pierd un job pe care il iubeam si caruia i-am dedicat 4 ani din viata mea, incat mi se parea ca nici scrisul, care de obicei este in masura sa ma faca fericita, nu va putea compensa pentru aceasta pierdere. Dar au trecut zile, apoi saptamani, si pofta mi-a revenit mancand, si scrisul chiar m-a facut fericita in aceste 4 luni dificile in care m-am gasit la sol, m-am ridicat, m-am scuturat de noroi, si am facut efortul sa merg mai departe, iar acum ma simt in stare sa fac pasi hotarati inainte si sa merg mai departe. Acum da, pot sa fac asta, dupa cele 4 luni care mi-au fost agonie zi extaz in acelasi timp, si acum am puterea sa o iau de la capat.

Ma intorc in lumea business-ului, voi incepe un nou job, si am sufletul plin de sperante acum, cand fac un nou pas in cariera mea si incep o noua aventura.

Sunday, August 28, 2016

City under City, or the Fabulous Underworld of Downtown Toronto

Cand m-am mutat in Canada si am inceput sa lucrez in finante la o banca din centrul Toronto-ului acum 10 ani, inca nu cunosteam centrul orasului atat de bine. Pe vremea aceea locuiam in Nordul orasului si luam metroul spre serviciu ca sa ajung pe strada Adelaide unde era situata banca. Coboram la statia St. Andrew din centru, dupa aia ieseam din statie si mergeam pe jos un bloc distanta pana la birou.

Cand am inceput jobul, mergeam la ora de pranz la nivelul mezanin al cladirii, un nivel intermediar intre reteaua de metrou si primul etaj al cladirii in care lucram, si atunci am descoprit ca acel nivel mezanin apartine nu doar cladirii de pe strada Adelaide in care lucram, ci este un spatiu care leaga toti zgarie-norii corporatisti din Downtown Toronto. Restaurante, magazine, cafenele, saloane de frumusete si spa, cabinete medicale, agentii, sucursale de banci – un intreg oras sub oras. Ca sa mergi la cladirea vecina, sau la orice alta cladire din centru, ai doua optiuni – fie iesi afara si traversezi strada, fie intri in Underground din Downtown Toronto, sau Path, o entitate separata care poate sa functioneze independent fara probleme, unde poti sa duci o viata normala si unde ai la dispozitie absolut tot ce-ti trebuie, fara sa fie vreodata nevoie sa iesi afara, un lucru util mai ales iarna. :) Decat daca vrei (si simti nevoia) sa iesi afara din cand in cand pentru o gura de aer. Dar altfel, acest sistem subteran din Toronto este construit in asa fel incat din momentul in care intri in metrou din orice parte a orasului (nu doar statiile de metrou din centru), poti sa circuli underground pana in centru, apoi la cladirea unde lucrezi, fara sa iesi la suprafata, un lucru pe care pe timp de iarna il apreciezi foarte mult.

Intr-o dimineata, in primele zile de cand am inceput sa lucrez la acea banca si cand inca nu cunosteam centrul de sub centru asa de bine, m-am intalnit cu o colega de birou cand ieseam din metrou, si am inceput obisnuita conversatie, “Salut, ce mai faci…” I-am spus ca de obicei ies din statia de metrou ca sa ajung la birou, si dansa mi-a dezvaluit ca nu-i nevoie sa iesi la suprafata, poti sa ajungi la birou prin Underground. Asa ca am urmat-o sa vad pe unde merge ca sa ajungem la birou, si de atunci aceea a fost ruta mea zilnica de la metrou la birou. Era noiembrie, asa ca mi-a prins foarte bine sa nu mai ies la suprafata in fiecare dimineata in lunile de iarna ce au urmat (prima mea iarna canadiana). Cu o alta ocazie, in decursul acelei ierni, am vazut o tipa in metrou care purta pantofi, si am fost foarte suprinsa ca nu purta cizme, in toiul iernii. Ma gandeam oare nu ii este frig asa in pantofi? Dar mai tarziu mi-am dat seama ca acest sistem subteran ii permite sa poarte tinute mai lejere, cu pantofi in loc de cizme, pentru ca este foarte posibil ca locuieste la un bloc de locuinte care are legatura directa cu metroul. Coboara din apartamentul ei, intra in sistemul subteran, ia metroul, vine in centru la serviciu, intra in Underground, vine la cladirea unde lucreaza, si a facut toata aceasta calatorie fara sa trebuiasca sa iasa la suprafata, asa ca nu are nevoie de cizme. Sunt oameni in Toronto care n-au nevoie sa iasa afara cu zilele, daca asa le face placere, pentru ca au tot ce le trebuie in orasul de sub oras. Singurul motiv pentru care ai vrea sa iesi afara ar fi sa-ti oxigenezi creierul, ca sa nu te transformi intr-un zombie daca stai cu lunile acolo jos. :)

Si atunci, in 2006, cand am inceput sa lucrez in finante in centru, am inceput sa descopar Underground, orasul de sub oras. La ora de pranz mergeam acolo sa mananc, sa-mi iau cafea, mergeam la shopping, la saloane de frumusete, si aveam posibilitatea sa rezolv diverse chestiuni personale de care trebuie sa te ocupi in afara programului de lucru. Este unul din motivele pentru care imi place sa lucrez in centru. In toti acesti ani am lucrat in centrul Toronto-ului, dar am locuit in mijlocul sau nordul orasului, iar dupa 5 ani petrecuti la Toronto m-am mutat in suburbia unde am cumparat casa – pentru mine sa locuiesc in suburbie si sa lucrez in centru este balanta perfecta intre dinamismul si energia din Downtown pe de o parte, si linistea si lipsa de trafic si aglomeratie din Whitby pe de alta parte. Daca lucrez in centru, nu mai simt nevoia si sa locuiesc in centru, imi place sa ma intorc in suburbia mea linistita la sfarsitul zilei, dupa o zi agitata din biroul din Downtown Toronto.

Si iata cum arata orasul subteran din centrul Toronto-ului.
Photo credit: Victoria West