Shoe Shopping

Orasul asta ma dezamageste cateodata. Te gandesti ca intr-o metropola a lumii cum este Toronto gasesti de toate, orice ai nevoie si orice iti doreste sufletelul, dar uneori nu este asa. Nu vreau sa vorbesc de rau orasul meu iubit (de Toronto numai de bine... pana la proba contrarie :)), dar ii mai apar si bube pe fata din cand in cand. De curand am iesit la shopping de pantofi, si ceea ce ma interesa de fapt erau doua perechi de sandale, una neagra si una nude, fara toc, cu care sa pot sa conduc (nu obisnuiesc sa port pantofi cu toc la volan).

Jobul meu se afla langa un mall din centru, si de cele mai multe ori merg la cumparaturi in timpul orei mele de pranz, ceea ce pentru mine inseamna economisire de timp, decat daca as merge la shopping in weekend. La ce viata hectica am, n-am timp sa umblu prin mall-uri toata ziua, si cand ies la cumparaturi, o fac intr-o ora in timpul pranzului, si in consecinta sedintele mele de shopping sunt mai mult pe fuga.

Cand am ajuns la mall, am luat la rand toate magazinele de incaltaminte din incinta, dar nu prea vedeam nimic pe gustul meu. Toate sandalele pe care le vedeam pe rafturi fie erau cu toc, fie erau thong. Or eu nu vroiam sandale cu toc, am deja o gramada de tocuri in dulapul meu de incaltaminte, iar sandale thong nu obisnuiesc sa port. Am intrat in cel putin 5 magazine de incaltaminte, dar nu ma incanta nimic din ce vedeam. Noroc ca toate acele magazine erau oarecum aproape unul de altul, si n-a trebuit sa traversez chiar tot mall-ul in lung si in lat.

Dupa care am intrat la Aldo, si am vazut vreo doua perechi de sandale mai dragute. Si cand spun vreo doua, chiar atatea erau, doar doua. Ambele pe nude, nimic pe negru. M-am uitat la una din ele, cu aplicatii aurii, care pe display aratau bine, dar cand le-am probat si m-am uitat in oglinda, studs-urile alea aratau destul de kitchos (erau prea multe si incarcau sandalele de-aiurea). Si cum stateam in fata oglinzii si incercam sa-mi dau seama cat de mult ma deranjeaza studs-urile alea de la sandale, vine un vanzator la mine si incepe sa le faca lobby: “Sunt dragute, nu-i asa? Sunt nude, care e o culoare perfecta pentru vara, decat negre si numai negre... Iar auriul asta e grozav.” “Prea mult auriu”, a fost replica mea. “Ei, nu-i chiar asa de rau...” Cand iti spune cineva ca nu-i chiar asa de rau, de fapt e foarte rau. Pana la urma m-am hotarat ca nu-mi plac sandalele alea atat de incarcate, si l-am rugat pe baiat sa mi le-aduca pe celelalte (dupa cum spuneam mai inainte, erau doar doua perechi, adica “acestea” si “celelalte”, o selectie nu tocmai bogata). A doua pereche mi-a placut mai mult, si in final le-am cumparat. Iata cum arata noile mele sandale.

AldoShoes.com

Dar sandale negre pe gustul meu tot nu am reusit sa gasesc. Am mers la cumparaturi in ideea sa-mi iau doua perechi de sandale, dar m-am ales numai cu una. A trebuit sa las achizitionarea sandalelor negre pentru o alta ocazie. Azi in schimb am rasfoit putin site-ul AldoShoes.com si am descoperit ca sandalele mele nude sunt disponibile online si pe negru (in acel magazin unde am fost nu erau, probabil se vandusera), si poate pana la urma, daca ma supar tare, ma hotarasc sa mi le iau si pe acestea (chiar daca sunt acelasi model), caci nu mai am nici timp, nici energie sa iau mall-ul de la capat si sa caut o alta pereche de sandale in toate magazinele de incaltaminte.

AlsoShoes.com

Mi s-a mai intamplat sa caut ceva prin mall asa de nebuna fara sa gasesc ce-aveam nevoie, toamna trecuta. Vroiam sa cumpar pantaloni termici pentru baiatul meu Alex (in Canada li se spune long johns), si am mers la acelasi mall de langa jobul meu, Toronto Eaton Centre, in timpul orei de pranz. Am intrat la toate magazinele pentru copii, precum si magazinele unde aveau si sectii pentru copii, cel putin 5 la numar, dar nu aveau long johns nicaieri. La H&M mi-au spus ca de obicei aveau pantaloni termici, dar in acea zi se vandusera si nu mai aveau nicio pereche. Macar bine si atat, ma gandeam, cel putin stiu ca pot gasi long johns la H&M, si data viitoare cand mai ies la cumparaturi stiu unde sa vin. Acea ora petrecuta la mall a fost o dezamagire si o pierdere de timp. Si pana la urma stiti unde am gasit pantaloni termici pentru Alex? La supermarketul meu obisnuit, Wal-Mart.

Anul trecut am facut un interviu cu designerul canadian Christopher Bates, care creeaza moda pentru barbati. Printre altele, mi-a spus ca isi doreste sa creeze si pantofi, pentru ca exista un vid pe piata pantofilor pentru barbati in Canada. Mi-a povestit ca a iesit odata sa faca shoe shopping, si vroia sa-si ia doua perechi de pantofi eleganti, modele clasice, negri si maro. A umblat prin toate magazinele de incaltaminte din centru si n-a gasit nimic pe placul lui. Atunci ma gandeam uite dom’le, pentru barbati uneori e o provocare sa gaseasca lucruri de buna calitate, care sa satisfaca mai multe gusturi. Atunci aveam impresia ca pentru femei nu e la fel, ca e mult mai simplu pentru noi sa facem shopping, ca alegerile pentru noi in materie de imbracaminte si accesorii sunt infinite. Dar uite ca am apucat sa trec si eu prin aceeasi experienta ca si Christopher Bates – de-abia am reusit sa-mi gasesc o pereche decenta de sandale, ca sa nu mai spun ca de fapt vroiam doua.

Festivalul romanilor din Ontario “Campul Romanesc”

In Toronto si suburbii exista o comunitate destul de numeroasa de romani, care in 2005 erau in jur de 40,000, iar numarul actual este cu siguranta mai mare cu alte cateva mii. De-a lungul anilor romanii din Toronto au deschis aici magazine si restaurante cu specific romanesc, au infiintat asociatii romanesti, au publicat ziare in limba romana, au organizat evenimente dedicate romanilor. Unul din aceste evenimente este un festival al romanilor care are loc in fiecare vara si care se numeste Campul Romanesc. Organizatorii festivalului sunt o asociatie a romanilor din Ontario care se numeste ORCA - Ontario Romanian Canadian Association, iar festivalul se desfasoara in fiecare an intr-o localitate diferita din provincia Ontario. 

La inceputul acestei luni (pe 6 iulie mai exact) am fost la editia din acest an a festivalului Campul Romanesc, la insistentele unui prieten de-al nostru, membru ORCA. Evenimentul a avut loc intr-un parc din apropierea oraselului Freelton, situat la vreo ora si jumatate de condus de Toronto. In ce a constat acest festival? A fost un prilej de intalnire si “socializare” pentru romani, un “get-together” pentru conationalii nostri din Canada.

Sa va spun sincer, n-am mai vazut demult atat de multi romani adunati laolalta, intr-un singur loc. :) Socializarea mea cu romanii din Toronto se rezuma doar la cercul meu de prieteni apropiati (aia cu care fac chestii misto cum ar fi de exemplu plecari la cabana in weekend sau iesiri cu barca pe lac), iar pe unii dintre ei ii cunosc din Romania, ca am emigrat in gasca. :) Hai sa ii pun la socoteala si pe colegii mei romani, pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor la cele 5 joburi unde am lucrat pana acum in Canada. De exemplu, la actualul meu job suntem un grup de vreo 20 de romani, si din cand in cand mai facem cate o chestie impreuna cum ar fi masa de Paste. Dar in rest, nu mi-am extins cercul de cumostinte si prieteni printre romanii din Toronto, si nu neaparat ca asa am vrut intentionat, ci pentru ca asa s-a intamplat sa fie.

La festivalul romanesc de la Freelton s-a mancat, s-a baut, s-a cantat, s-a dansat, ma rog, treburi de astea romanesti. Era ca un bairam mai mare asa, si cu mai multa lume. Organizatorii au adus niste cantareti si dansatori la festival, care au asigurat programul artistic al evenimentului. Nu retin numele cantaretilor si dansatorilor care au urcat pe scena, da’ cica-s celebri in Ontario, si erau buni. Copiii au avut un teren de joaca amenajat special pentru ei. Un student roman din Toronto a primit o bursa de $3,000. Entrepreneurii romani din Toronto au profitat de ocazie sa-si faca reclama in timpul festivalului, incat parcul ala unde a avut loc evenimenul era plin de afise publicitare, inclusiv un afis al companiei unde lucreaza sotul meu, presedintele careia este roman. Cam astea s-au intamplat la Campul Romanesc din Ontario din acest an.

Am mai fost odata la festivalul romanilor din Ontario acum cativa ani, si anume in vara lui 2007. Acea editie a Campului Romanesc s-a desfasurat la Niagara on the Lake, un oras turistic superb din apropierea Cascadei Niagara. Numai ca atunci nu am mers la festivalul romanilor in mod expres, ci am facut o iesire de weekend la Cascada Niagara si la Niagara on the Lake; iar pentru ca festivalul avea loc in aceeasi zi, ne-am oprit si la Campul Romanesc pentru vreo doua ore.

Cateva poze de la festival:

Photo credit: Victoria West

Vintage Shopping in Kensington Market, Toronto

O colega de serviciu mi-a recomandat calduros un magazin vintage din Toronto care se numeste Vintage Depot si care se afla in piata Kensington Market din centrul Toronto-ului. Pana nu demult doar am auzit de acest loc in Toronto, dar nu mai fusesem acolo niciodata, si nu stiam ce magazine sunt acolo. Colega de birou mi-a mai spus ca piata Kensington Market, fiind un loc boem cu multe magazine vintage, este si o atractie turistica din Toronto, asa ca intr-o sambata m-am hotarat sa merg la Kensington Market sa vad acest loc frumos si sa vad magazinele de acolo. Ma interesa in mod special magazinul Vintage Depot, dar intentionam sa intru si in alte magazine din vecinatate, sa vad ce descoperiri mai fac. 

Desi era sambata dupa-amiaza, traficul din centrul Toronto-ului era la fel de greoi ca in orice alta zi a saptamanii. In drumul meu spre Kensington Market ma gandeam oare gasesc parcare? Daca nu mai fusesem acolo niciodata si nu stiam locul, evident ca nu stiam nici care este situatia parcarilor. Fiind cu Alex (pe care il iau tot timpul cu mine oriunde merg), nu prea imi convenea sa las masina in strada, si de fapt contam sa gasesc o parcare publica, ceea ce din fericire s-a si intamplat.

Magazinul Vintage Depot se afla pe strada 70 Kensington Avenue, chiar in inima comunitatii Kensington Market, si nu este un magazin foarte mare. Nu ma interesau neaparat hainele, dar in schimb ma gandeam sa-mi iau o geanta sau doua, in functie de ce comori urma sa gasesc acolo. Dupa cum am constatat, aveau un numar destul de mare de genti – Gucci, Chanel, Louis Vuitton, Coach, Fendi, precum si firme ceva mai modeste cum ar fi Guess sau Nine West. Am inspectat cu atentie mai multe genti (unele dintre ele erau destul de uzate), si pana la urma am ales aceasta geanta Coach (care m-a costat $35) si aceasta geanta Fendi ($95).

Coach

Fendi

Dupa ce mi-am incheiat cumparaturile la Vintage Depot, m-am gandit sa intru si la alte magazine vintage de pe strada Kensington Avenue, asa ca le-am luat pe toate la rand, de la un capat la altul al strazii. Unul din magazinele de pe Kensington Avenue este ceva mai cunoscut chiar si in afara comunitatii Kensington, si anume Courage My Love. Am intrat in mai mult de 10 magazine (desi nu mi-am mai cumparat nimic altceva, cele doua genti fiindu-mi de ajuns), si in fiecare din ele am vazut tot felul de curiozitati. Intr-un magazin am vazut o rochie din anii ‘60, in stilul celor pe care le-au purtat personajele din filmul The Help. Intr-un alt magazin am vazut geci din piele maron deschis din anii ‘70, care aveau si preturi destul de mari – in jur de $350. Intr-un alt magazin am vazut o pereche de pantofi Manolo Blahnik, si pentru o clipa chiar am fost tentata sa mi-i iau (erau $50), caci i-am probat si erau marimea mea, dar pana la urma am decis sa nu ii iau, pentru ca erau prea uzati (cusuti, reparati), si imi era teama ca nu vor rezista.

In magazinele vintage in care am intrat am vazut si felul cum sunt tratate hainele. Bineinteles ca imediat ce intrai in orice magazin vintage din Piata Kensington, simteai mirosul de vechi, iar uneori chiar statut. Proprietarii si vanzatorii din magazine tratau hainele cu un aparat cu aburi parfumati, iar acel miros era asemanator cu mirosul betisoarelor aromate. Ba chiar unii dintre ei foloseau si betisoare aromate din cate am vazut, precum si lumanari parfumate.

In timp ce intram dintr-un magazin vintage in altul de-a lungul strazii Kensington Avenue si ma uitam la lucrurile care erau de vanzare pe rafturi si umerase, ma gandeam ca fiecare din acele obiecte – haine, pantofi, genti, bijurerii, obiecte de decor, mobila, si atatea si atatea altele – au cate o istorie in spatele lor, au avut candva o viata de familie si au apartinut candva unor persoane reale. Fiecare din acel magazin era ca un muzeu. As da orice sa pot afla macar cateva povesti din Kensington Market, asa cum s-au intamplat ele in realitate, acum 30, 40 sau 50 de ani. Cui a apartinut acea rochie si unde a fost purtata? Ai cui au fost acei pantofi eleganti Manolo Blahnik care mi-au atras atentia si la ce petreceri au fost admirati? Ce mistere ascund gegile alea de piele din perioada Disco si cine le-a purtat la Studio 54? Este pur si simplu fascinant! 

In afara de magazinele vintage, pe Kensington Avenue mai sunt si magazine alimentare cu tot felul de bunatati – zeci si zeci de feluri de branzeturi care mai de care mai imbietoare, mezeluri la fel de imbietoare, si multe alte delicatese pentru cei mai rafinati gurmanzi. Nu lipsesc nici cafenelele, nici restaurantele cu o mare varietate de bucatarii. In comunitatea Kensington toate magazinele (vintage sau alimentare), sunt businessuri private, nici unul din ele nu face parte din vreo franciza internationala. In 2002 Nike a incercat sa deschida un magazin in Kensington Market, dar acesta nu a avut succes la public, ba chiar rezidentii din Kensington au avut o reactie adversa la franciza corporatista, care s-a soldat inclusiv cu proteste. Locuitorii comunitatii Kensington isi doreau sa-si pastreze cartierul asa cum era, boem si turistic, cu magazine vintage si restaurante cu bucatarii exotice, nu sa-l vada comercializat de marile corporatii ale lumii. In aceeasi vara Nike si-a inchis pravalia din Kensington Market si si-a luat talpasita de acolo, iar de atunci, adica de mai bine de 10 ani, niciun alt brand global nu a incercat sa deschida buticuri in Kensington Market.

In acea sambata cand am mers la cumparaturi in Kensington Market, nu am vazut intregul cartier, ci doar magazinele care se aflau pe Kensington Avenue, una din strazile cartierului (mi-a luat 3 ore sa intru in toate magazinele vintage de pe Kensington Avenue). Iar daca mai merg vreodata acolo, voi fi sigura sa vad intreaga zona Kensington.

Magazine vintage pe Kensington Avenue, Toronto

Pe Lacul Ontario (partea a doua)

De curand va povesteam ca am facut o iesire pe lacul Ontario cu barca unui prieten de-al nostru; si cum vara e in toi, acea iesire cu barca nu a fost singura pe care am facut-o. Sambata trecuta am iesit din nou pe lac, dar de data aceasta cu barca noastra, pe care am cumparat-o de curand. Vremea a fost perfecta pentru o plimbare pe apa, si am petrecut o zi intreaga pe lac.

Barca noastra este un model Cadorette Holiday 200, si o cheama Kickin’ Back, un nume pe care il avea de la fostul proprietar. Iar daca nu ar fi avut deja un nume, as fi botezat-o Holiday. Asa, ii pastrez numele pe care il are deja.

Am mai avut doua barci in trecut (jucariile sotului meu John), dar mai mici decat Kickin’ Back. De cele mai multe ori John a iesit la pescuit cu cele doua barci pe Lacul Ontario sau pe alte lacuri mai mici; si deoarece pe mine nu ma pasioneaza pescuitul, nu mergeam impreuna cu John la plimbare cu barca. Cu prima dintre ele, Beatrice, m-am plimbat o singura data, cand am mers intr-o vara la o cabana din Nordul provinciei Ontario care se afla pe malul unui lac, Elephant Lake. Am petrecut un weekend la cabana respectiva, si am luat atunci si barca, sa iesim cu ea pe lac. Iar cu a doua barca pe care am avut-o n-am iesit niciodata, a fost in totalitate placerea lui John.

Kickin’ Back fiind mai mare, mai incapatoare, mai comfortabila si mai puternica, situatia e diferita. Si e frumoasa foc! Mai ca as iesi cu ea pe lac in fiecare weekend, singura conditie este sa fie suficient de cald. Iar sambata trecuta a fost o ocazie perfecta pentru a testa apele, la propriu si la figurat.

Am iesit pe lac in aceeasi echipa ca si prima oara, cu o saptamana inainte (si ni s-au mai alaturat si alti cativa prieteni), doar ca de data aceasta eram cu doua barci, si nu una. Ne-am dat intalnire cu ceilalti prieteni la un debarcader din vestul Toronto-ului unde sa lansam barcile pe apa la ora 12, si la scurt timp dupa pranz eram deja in largul lacului. Dupa ce am facut mai multe cercuri in zona apelor din apropierea debarcaderului, ne-am indreptat spre insulele Toronto (un grup de insule care se afla aproape de centrul orasului si pe care se poate ajunge cu feribotul), si am stat acolo mai multe ore pe o plaja. Iar mai spre seara, inainte sa plecam spre casa, am facut mai intai un tur in jurul insulelor, dupa care ne-am intors la debarcader.

John a iesit si a doua zi cu barca pe lac, impreuna cu un prieten, dar de data aceasta a lansat-o pe lac de la Whitby, unde de asemenea este un debarcader pentru barci si un port. In schimb eu n-am mai iesit in acea zi, caci fiind ultima zi de weekend, vroiam sa ma mai ocup de una alta prin casa si sa imi pregatesc familia pentru o noua saptamana de munca. De altfel, intentia noastra este sa facem un drum cu barca de la Whitby la Toronto si inapoi, dar pentru asta trebuie sa pandim un weekend cald si fara ploi. Va fi o provocare pe cinste. :) Altfel, vom mai iesi cu barca pe lac la Whitby, poate chiar maine, si sunt convinsa ca vom mai avea si alte ocazii pana la sfarsitul verii. De-abia astept sa o mai scot pe Kickin’ Back la plimbare.

Meet Kickin' Back!

La debarcader

La debarcader

Lansarea pe apa

Vasul asta imi aduce aminte de corabiile lui Christophor Columb cu care acesta a calatorit in America in 1492, Pinta, Nina si Santa Maria

Kickin' Back in pauza

Rate

Un vas comercial in portul Toronto

Alt vas comercial in portul Toronto

Photo credit: Victoria West

Revista presei modei: Flare Canada, august 2013

In revista presei de astazi va voi prezenta editia de august a publicatiei canadiene de moda Flare. Desi suntem inca in luna iulie, editiile de august ale revistelor de moda sunt deja pe rafturile chioscurilor de ziare si au inceput sa ne prezinte tendintele de toamna-iarna pentru sezonul ce urmeaza. Numarul de august al revistei Flare ne aduce stiri din lumea modei, frumusetii, tendinte, societate, celebritati, si alte noutati glossy.

Pe coperta revistei o vedem pe Arlenis Sosa, model din Republica Dominicana. Imi aduc aminte ca am mai vazut-o pe Arlenis Sosa pe coperta revistei Flare acum cativa ani, in ianuarie 2011, alaturi de alte doua modele, una dintre cele doua modele fiind romanca Irina Lazareanu, stabilita in Canada. Arlenis Sosa impartaseste povestea sa de Cenusareasa revistei Flare, cum a crescut intr-o familie simpla din Republica Dominicana, iar acum, fiind supermodel, trimite bani acasa parintilor. Revista prezinta si un pictorial al modelului, realizat de fotograful Jason Kim.

Revista "Flare", editia august 2013

Arlenis Sosa si stilistii revistei "Flare" in timpul pregatirilor pentru pictorial

Arlenis Sosa este si imaginea Lancome.

Rubrica “Localist” a revistei Flare ne spune ce se mai intampla demn de remarcat pe scena modei din marile orase canadiene. La pagina cu Toronto gasesc o mentiune despre creatoarea de bijurerii handmade Edilou Canedo, brandul careia se numeste Cuchara (Cuchara.ca).

Bijuterii Cuchara

In fiecare an in Toronto are loc un concurs pentru creatori de moda incepatori, care se numeste Toronto Fashion Incubator, sau TFI, si care se desfasoara in mai multe etape. Editia TFI din acest an s-a incheiat de curand, iar castigatoarea TFI 2013 este creatoarea de moda toronteza Sarah Stevenson. Dansa creeaza de cativa ani deja, si isi prezinta colectiile la Saptamana Modei Toronto. Premiul concursului Toronto Fashion Incubator pe care l-a primit Sarah Stevenson a constat intr-un award de $25, 000 precum si un contract cu Target, o retea de magazine de haine, accesorii si houseware din SUA si Canada, pentru crearea unei colectii de colaborare.

Creatoarea de moda Sarah Stevenson

Casa de moda britanica Mulberry vine in Canada! In aceasta vara doua magazine Mulberry se vor deschide la Toronto, unul pe Bloor Street si unul la Yorkdale Mall. Printre fanele cu state vechi ale brandului se numara Kate Moss, Kate Middleton (apropo, felicitari pentru bebelus, Alteta!), Alexa Chung.

Cat priveste noile tendinte pentru sezonul ce urmeaza, creatorii de moda ne propun tinute inspirate din perioada anilor '50, tinute inspirate de figurile geometrice, tinute in culori pastelate inspirate de colectiile de primavara, tinute cu imprimeuri plaid, blanuri, piele, mantouri maxi, umeri dezgoliti. Intentionez sa scriu un articol mai detaliat despre noile tendinte din aceasta toamna pe Blog Tango, asa ca stati aproape.