Moda mea de ieri si de azi

Prietena mea Americanca mi-a lansat o provocare, si am acceptat-o. La indemul ei, m-am hotarat sa fac un drum in trecut, pentru a-mi aduce aminte si a impartasi cu cititorii mei unele din habiturile mele de moda pe care le-am avut de cand eram copil si pana la maturitate.

Am sa incerc sa-mi depan amintirile in ordine cronologica. Dintotdeauna mi-a placut sa port rochii (chiar si atunci cand eram la gradinita), si acest lucru imi place si acum. Rochia este outfitul meu preferat, si port rochie aproape tot timpul; aleg pantaloni sau blugi doar atunci cand este necesar.

Pana la varsta adolescentei mama se ocupa de garderoba mea. Ea imi cumpara si imi alegea hainele, si de cele mai multe ori imi placeau alegerile ei. Cand am depasit pragul copilariei am inceput sa colind magazinele si sa-mi aleg hainele singura. In anii adolescentei inca nu aveam un simt al modei foarte definit (acesta mi s-a dezvoltat ceva mai tarziu), dar incercam si eu sa fac ce pot ca sa am o garderoba atragatoare.

Rochiile copilariei mele au fost din acelea cu volanase si fundite, foarte girly, pe care le-am iubit foarte mult, si in care ma simteam foarte speciala atunci cand le purtam. Prima dintre ele de care imi aduc aminte era una galbena, pe care am avut-o pe la 5-6 ani. Imi aduc aminte ca mi-a fost cumparata pentru a o purta la o nunta in familie, si m-am simtit tare tantosa in rochia mea noua la acea nunta. O alta rochie a fost una roz, cu nelipsitele volanase si fundite. Cred ca aveam 6 ani cand am purtat-o, si imi placea la nebunie. Imi mai aduc aminte de o rochie bleu, custom-made, pe care am purtat-o cam in aceeasi perioada ca si cea roz mai sus mentionata.

Cand am implinit 9 ani, am primit de la parintii mei de ziua mea o rochie superba, pe care am indragit-o foarte mult, si am purtat-o atat cat s-a putut. Era o rochie albastra, intr-un model foarte girly (cu un fermoar lung la spate), care la acea varsta m-a facut sa ma indragostesc de ea. O purtam la ocazii speciale cum ar fi vizite, teatru (parintii mei tocmai incepusera “sa ma scoata in lume” la teatru si alte evenimente sociale), nunti, precum si alte ocazii asemanatoare.

Cand am implinit 10 ani, parintii mi-au facut cadou de ziua mea primul meu ceas de mana. Colegii mei de clasa incepusera deja sa poarte ceasuri, si imi doream si eu sa am ceas de mana. Asa ca parintii mei mi-au facut hatarul si de ziua mea la 10 ani am primit primul meu ceas.

Tot la 10 ani, mi-aduc aminte de o pereche de sandale rosii pe care le-am avut, si care imi placeau la nebunie. Imi placeau atat de mult, incat nu-mi mai venea sa le scot din picioare.

Sora mea mai mare s-a casatorit cand aveam 11 ani. Mama mi-a cumparat o rochie verde spre turcoaz pentru nunta surorii mele. Atat culoarea, cat si modelul rochiei mi se pareau foarte trendy, astfel incat a devenit outfitul meu preferat. La fel ca si rochia albastra de la 9 ani, si aceasta am purtat-o foarte mult, caci imi era tare draga.

Cand aveam 13 ani, am purtat o geaca de culoarea crem, fabricata in Polonia. Se intampla imediat dupa ‘90, cand au inceput sa intre pe piata hainele de import. Eram foarte mandra de geaca mea Made in Poland, care pe de asupra avea si un model foarte reusit. Odata cu hainele de import intrate pe piata noastra locala, a venit si fudulia hainelor din strainatate, si toata lumea a fost atinsa de acest microb. Era reactia la scuturarea sistemului comunist de pe umerii nostri, un sistem in care o pereche de blugi de firma era Nirvana. Mi-aduc aminte ca eu si colegele mele de clasa ne dadeam mari una in fata alteia care mai de care: “Geaca mea e importata de acolo”, “Rochia mea e adusa de dincolo”, “Fusta mea e Made in…”, si tot asa.

Tot in perioada aparitiei hainelor de import, dupa ’90, au inceput sa apara si modele de turma. Cum aparea ceva in magazine, cum se umplea tot orasul de acele outfituri. Am fost si eu marcata de trendurile de turma de atunci, la fel ca si toata lumea din jurul meu. Mi-aduc aminte de leggings cei negri luciosi, care au aparut pe piata prin ’92 daca imi aduc aminte bine. Toata lumea purta leggings cu fusta sau cu rochii-tricou, rochii-pulover, etc. Erau leggings de toate culorile posibile – negru, alb, galben, rosu, verde, albastru… Am purtat si eu leggings din aia negri la acea vreme. Si vreti sa va spun ca au revenit in moda acum? Acei leggings sunt acum in magazinele din Toronto, identici cu cei care s-au purtat la inceputul anilor ’90. Mi-am luat si eu de curand o pereche, si ii port cu fuste si rochii scurte. Un exemplu clar ca moda revine si se reinventeaza; niciodata n-as fi crezut ca voi purta o haina pe care am mai purtat-o o data cu aproape 20 de ani urma. Diferenta fata de atunci este ca la Toronto nu vezi pe toata lumea imbracata la fel, asa cum se intampla atunci, cand eram acasa. In afara de aceasta, acel model de leggings luciosi care se purtau atunci in toate culorile, acum e disponibil in magazinele din Toronto doar pe negru.

O alta moda de turma din anii ’90 a fost moda diferitor tipuri de blugi care s-au perindat unul dupa altul. Blugi elastici, blugi skinny (o alta moda care s-a reinventat acum, dupa mai bine de 15 ani), blugi evazati, si alte stiluri de blugi carora nu mai tin minte cum li se spunea atunci. Cum aparea un model nou de blugi pe piata, cum imi luam si eu. Nu conta ca mai cunosteam 15 fete care purtau blugi identici – daca imi placeau, ii luam; mai ales ca la acea vreme inca nu aveam simtul modei definit.

In clasa a 8-a am purtat pentru prima oara pantofi cu toc. Primii mei pantofi cu toc au fost de fapt o pereche de sandale cu toc mic. In ultimii ani de scoala generala si in liceu am purtat doar pantofi cu toc mic sau mediu, iar tocuri inalte am inceput sa port ceva mai tarziu.

Tot in clasa 8-a mi-am luat o haina scurta de blana faux-fur, culoarea verde deschis spre turcoaz. Aceste haine de iarna aveau mare succes la vremea respectiva, si se purtau la greu. Cand am cumparat-o, era de fapt sfarsit de sezon de iarna (prin aprilie), si am gasit-o la un pret foarte bun. Mi-a placut foarte mult acea haina, si chiar daca era faux-fur, era foarte eleganta si chic, iar culoarea imi placea la nebunie. Deoarece am cumparat-o in aprilie, nu am avut ocazia sa o port imediat, caci primavara se instalase de-a binelea si se incalzise deja afara. Speram sa mai fie zile reci in perioada imediat urmatoare, ca sa pot purta noua mea haina, dar am avut ghinion din acest punct de vedere, si a trebuit sa astept urmatorul sezon rece pentru a o imbraca. Si ce credeti? Cum a venit toamna urmatoare, de-abia am asteptat sa o port chiar din primele zile reci. O alta haina de iarna pe care am purtat-o in acea perioada, si care a fost printre preferatele mele, a fost un cojocel cu blana interioara, genul acela de cojoace de piele intoarsa pe exterior si cu blana pe interior care s-au purtat in Romania in anii ’80 si ’90.

In clasa a 9-a am descoperit sacourile, si mi-am dat seama cat de bine ma avantajeaza un sacou bine croit. Spuneam intr-un articol precedent de-al meu ca imi plac tinutele office, si atunci cred ca a fost prima oara cand am inceput sa port sacouri si costume office (sacou si fusta, sacou si pantaloni). Tot cam in aceeasi perioada cand am purtat primul meu sacou, mi-am facut si o coafura frantuzeasca. Dintr-o data am venit la scoala cu un look total nou – coafura noua si tinuta noua, care ma faceau sa arat foarte diferit (si mult mai bine) ca pana atunci. Mi-aduc aminte ca profesoara mea de engleza nu inceta sa ma complimenteze pentru noul meu look, si pentru cat de bine aratam in noile mele tinute.

In liceu m-am indragostit de negru. Aveam bluze negre, fuste negre, pantaloni negri, malete negre, pulovere negre, pantofi negri. Apreciam si aspectul practic al negrului, si usurinta de a combina negrul cu alte culori, caci aproape orice culoare merge bine cu negru. Am continuat sa port negru si la facultate, dar si mai traziu. Port si acum negru, dar intr-o masura mai mica decat in alti ani.

(Va urma.)