In ultima perioada am remarcat ca unele schimbari sunt necesare in garderoba mea, care devenise cam ticsita si avea nevoie de un refresh. Am constatat ca unele haine nu imi mai vin, altele sunt deja cam uzate, altele s-au pricopsit cu pete care nu mai ieseau, si tot asa. Mi-am dat seama ca e cazul sa fac o curarenie generala in garderoba, sa elimin hainele care nu isi mai au locul acolo, sa le trec in revista pe cele care raman, si eventual sa merg la shopping pentru cateva piese noi.
Dulapul meu de haine este un walk-in closet destul de spatios, cu hainele mele pe o parte si hainele sotului meu pe cealalta. Iar cand am constatat cat de incarcata si stuffy este partea mea, am decis ca e cazul sa fac o triere serioasa printre hainele mele, ceea ce am facut weekendul trecut.
Am scos rand pe rand toate hainele din garderoba – rochii, fuste, bluze, camasi, topuri, pantaloni, blugi, sacouri, costume etc., si le-am inspectat pe fiecare pentru o prima triere, sa vad ce pastrez si ce nu. Am pus de o parte toate hainele care nu imi mai vin, care s-au uzat, s-au patat sau care nu imi placeau pur si simplu; iar aceasta categorie am mai impartit-o in doua – la unele din ele, cele uzate, patate si cele care nu imi mai placeau am renuntat de tot si le voi duce la un centru de colectare a hainelor (pentru scopuri second-hand, ajutor umanitar, etc.), iar pe celelalte deocamdata le pastrez, pentru ca sunt intr-o stare buna si in continuare imi plac, doar ca nu imi vin, dar este foarte posibil ca peste cateva luni sa imi vina bine din nou. Pe acestea din urma le-am pus intr-un alt dulap din casa, unde sa nu ma impiedic de ele in fiecare zi. Nu sunt pregatita sa renunt la unele haine cum ar fi blugii mei albi Gap de exemplu, sau o rochie de vara inflorata Suzy Shier, asa ca m-am gandit sa le pun de-o parte, pentru ca vara viitoare s-ar putea sa le port din nou.
In ultimii zece ani am avut schimbari bruste in greutate la intervale scurte de timp – o data la cateva luni sau la un an constatam ca am slabit mult sau am luat in greutate. Si in consecinta, o parte din hainele mele deveneau nefunctionale. In primii ani petrecuti in Canada renuntam cu foarte mare usurinta la hainele care nu imi mai veneau in urma acestor schimbari bruste in greutate. Cand descopeream ca nu mai incap intr-o pereche de blugi, sau pantaloni, sau o fusta, gata, imediat le impachetam si le trimiteam la Goodwill. Partea mea preferata in urma acestor trieri era pretextul de a merge la cumparaturi pentru haine noi. Dar cu timpul mi-am dat seama ca ma ingras si slabesc prea des ca sa renunt de tot la atat de multe haine. Asa ca m-am invatat minte, am inceput sa fiu mai cumpatata si sa nu mai renunt la haine doar pentru ca nu imi mai veneau la un moment dat, ci am adoptat o noua politica de garderoba – daca o haina imi place, este in stare buna, dar nu imi vine pentru ca am luat in greutate sau am slabit, o pun de-o parte si o pastrez pentru cand o voi putea purta din nou. Astfel, imediat dupa ce l-am nascut pe Alex am pus de-o parte intr-un colt al garderobei o cutie mare de haine care nu imi mai veneau. In doi ani dupa ce am nascut am dat jos, rand pe rand, toate kilogramele in plus pe care le-am acumumulat in timpul sarcinii, si pe parcurs am scos la interval acea cutie cu haine pe care o pusesem de-o parte, iar acum voi proceda la fel.
Cat priveste hainele pe care le-am pastrat in garderoba, si pe acestea le-am impartit in doua categorii – piese vestimentare pe care le pot purta atat la serviciu, cat si in timpul liber (adica piesele multifunctionale); si piesele pe care le pot purta doar in timpul liber. Cand am finalizat trierea si m-am uitat la noua mea garderoba, curatata de atatea carpe inutile, am exclamat wow! Acum am ceva mai putine haine in dulap, dar garderoba mea arata atat de fresh! Si pentru ca am renuntat la un numar de haine, am ramas si cu multe umerase goale. Nu pot sa va spun ce satisfactie am avut cand am strans toate umerasele alea “somere” si le-am dus intr-un alt dulap din casa, unde sa nu ma impiedic de ele in fiecare zi, si sa le tin acolo pana cand vor fi imbracate din nou. Acum imi este mult mai usor sa-mi aleg tinuta in fiecare dimineata, cand nu stau sa rascolesc intr-un dulap prea incarcat si ticsit cum era pana in weekendul trecut, cand trebuia sa ma uit prin toata garderoba pana sa ma hotarasc cu ce sa ma imbrac.
Cand m-am angajat anul trecut la actualul meu job, mi-am propus sa port toate hainele pe care le am in garderoba, toate pana la una, fara nicio exceptie, pentru ca m-am gandit ca ar fi o idee buna sa dau dovada de diversitate vestimentara – sa port in fiecare zi o alta tinuta, pentru cat mai mult timp posibil. Un alt motiv pentru care m-am gandit sa fac acest exercitiu a fost faptul ca inainte de a incepe acest job, am avut o perioada de 7 luni in care am stat acasa intre doua slujbe, cand evident ca nu ieseam din casa chiar in fiecare zi, si cand am purtat doar unele din hainele din garderoba mea; iar o mare parte din ele, neglijate, nu au mai fost scoase din dulap cu lunile, iar pe unele din ele nu le mai purtasem de cativa ani. Asa ca, atunci cand am avut un pretext sa ies din casa in fiecare zi, adica sa merg la un job, mi-am propus sa port toate hainele pe care le am in garderoba, fara sa repet nicio tinuta. Stilul meu vestimentar si outfiturile pe care le alegeam mi-au fost admirate de colegi de multe ori si nu era zi sa nu fiu complimentata pentru cum aratam. La inceput ma gandeam oare cat timp imi va lua sa port toate hainele din garderoba, fara sa repet nicio tinuta? Eram nerabdatoare sa le trec in revista pe toate, sa inchei prima runda a garderobei, ca sa vad cat timp va dura. Si a durat 5 luni, un rastimp in care am purtat absolut toate hainele din garderoba mea, fara sa ma imbrac vreodata de doua ori la fel. Bluzele, camasile si rochiile, adica “tops”, le-am imbracat cate o singura data in aceste 5 luni; iar pantalonii, blugii, fustele si sacourile, adica “bottoms”, le-am purtat de mai multe ori (nefiind la fel de numeroase ca si hainele pentru partea de sus a corpului, “tops”). In primul an si ceva petrecut la actualul meu job am “traversat” garderoba mea de trei ori, timp in care nu m-am imbracat niciodata de doua ori la fel, deoarece la runda a doua si a treia am creat tinute si combinatii diferite fata de cum am purtat aceleasi haine prima oara cand am inceput jobul; cu alte cuvinte, niciodata nu am purtat aceeasi bluza cu aceeasi fusta de exemplu.
O colega mi-a spus odata ca a observat ca am multe haine. Da, este adevarat, i-am raspuns, am multe haine, dar asta si pentru ca le port pe toate si nu neglijez nici una. Daca ai face efortul sa porti toate hainele pe care le ai in garderoba, inclusiv pe alea pe care le omiti si nu le-ai purtat demult, sau zac intr-un colt al dulapului tau si ai uitat de ele, ti-ai da seama ca si tu ai multe haine, trebuie doar sa le porti. Stiti cum se spune printre fashioniste, before going to shopping, shop your own closet. Cu alta ocazie aceeasi colega mi-a spus ca stilul meu o inspira si ar vrea sa fie fashion girl, ca mine. Si i-am spus: “You want to be a fashion girl? I can make that happen. Stick with me, I’ll hook you up” (din intamplare, imi este foarte draga aceasta colega a mea si in scurt timp am devenit prietene). Am inceput sa o iau cu mine la evenimente mondene din Toronto si i-am deschis ochii spre o lume despre care ea nu stia ca exista. M-a insotit la toate petrecerile mondene la care am putut sa merg cu un invitat. A mers cu mine pana acum la trei petreceri Swarovski, si a fost foarte incantata sa primeasca niste cadouri superbe de la Swarovski, cum ar fi un pandativ si o bratara, fiecare in valoare de peste $100 (am observat ca le poarta pe ambele cu drag). A vazut noile colectii Swarovski impreuna cu mine cu patru luni inainte ca acestea sa apara in magazine sau online. Am luat-o cu mine la intalniri cu designeri din Toronto. Vroiam sa vina cu mine la Toronto Fashion Week (am fost invitate ambele la o prezentare de moda), dar spre ghinionul ei a intarziat si nu a putut fi prezenta la show. I-am promis ca o voi lua cu mine la urmatoarea Saptamana a Modei. Anul trecut i-am facut cadou editia de septembrie 2012 a revistei
Vogue, care a fost cea mai mare editie
Vogue publicata vreodata in 120 de ani de existenta a revistei, o editie aniversara, 916 pagini. Cand i-am dat-o, i-am spus: “Pastreaza revista asta, sa n-o arunci, in cativa ani va deveni o piesa de colectie si va valora cat o mica avere”. M-am bucurat sa am “a partner in crime” la petrecerile mondene din Toronto, la care, inainte s-o o cunosc pe ea, mergeam singura, ceea ce imi lasa un gust dulce-amarui – glamul acestei lumi sclipitoare in care traiesc de cativa ani nu era suficient de glam pentru mine, daca il gustam singura. Vroiam pe cineva alaturi de mine la toate aceste evenimente mondene cu fite si cocktailuri, cineva care sa fie la fel de pasionat de moda ca mine, chiar daca avea mai putine cunostinte despre lumea modei decat am eu (nu ma deranjeaza asta absolut deloc, imi place si sa o invat, nu doar sa o duc de colo-colo la show-uri de moda si prezentari de colectii), si am cunoscut-o pe ea. Cu prietenele mele din Toronto nu puteam sa calatoresc impreuna cu acest tren, din diferite motive – fie au si ele vietile lor ocupate, cu familii, copii, joburi; fie pur si simplu nu au aceleasi pasiuni ca mine. Dar mi-am gasit prietena de “distractie mondena” unde ma asteptam cel mai putin. Iar de sarbatori mi-a dat o felicitare de Craciun pe care a scris: “Thank you for opening my eyes to fashion, Merry Christmas”.
Dar sa revin la subiect. Cum spuneam mai sus, intr-un an si ceva de cand lucrez la actualul meu job nu am repetat nicio tinuta, pana cand acest obicei m-a plictisit si m-a obosit. Nu mai am dorinta, la fel ca acum un an, sa apar la serviciu intr-o noua tinuta pe care n-am mai purtat-o niciodata. Nu mai vreau ca in fiecare dimineata alegerea outfitului sa fie un efort de memorie pentru mine ca sa-mi aduc aminte ce bluza cu ce fusta am combinat, si ce combinatii inca nu am facut, ca astazi sa aleg o tinuta diferita. I just want to be for a while. Iar acum este momentul potrivit sa ma debarasez de acest obicei care intre timp a devenit obositor, avand in vedere ca am facut curatenie in garderoba si am renuntat la o parte din haine. Nu mai am la fel de multe haine ca anul trecut, dar cele pe care le-am pastrat inca sunt suficient de multe ca sa nu ma loveasca nicio criza vestimentara. In vara aceasta am purtat rochii aproape in fiecare zi – imi place foarte mult sa port rochie, este outfitul meu preferat, mai ales pe timp de vara. Nu ma deranjeaza sa repet rochiile la fiecare doua-trei saptamani – sunt frumoase si vreau sa fie vazute, nu sa fie scoase din garderoba doar de trei ori pe an.
Va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest articol. Sa aveti o zi minunata!
