Refashion -- Primele reconditionari

Va povesteam in unul din articolele mele precedente despre cartea Overdressed de Elizabeth Cline pe care am citit-o de curand, despre fast fashion si slow fashion, despre impactul pe care aceasta carte l-a avut asupra mea si despre cum m-am convertit la stilul slow fashion. De curand am un hobby nou -- refashioning, adica reconditionez haine prin a le da un aspect nou si o viata noua. Astazi as vrea sa va spun mai multe despre noul meu hobby si sa va arat cateva din reconditionarile pe care le-am facut pana acum.

Primul lucrul pe care l-am facut pentru a incepe refashioning a fost, bineinteles, sa-mi iau o masina de cusut. In ziua in care am cumparat-o si am adus-o acasa, daca ma credeti, nici n-am avut curajul sa o scot din cutie, pentru ca ma simteam intimidata in fata ei, si cateva zile a stat sigilata. In aceeasi perioada ma pregateam pentru un examen profesional in domeniul finantelor si m-am hotarat sa incep sa cos dupa ce voi fi luat examenul. Odata examenul luat, in urmatorul weekend mi-a venit atat curajul, cat si cheful sa incep sa cos, si am scos masina din cutie.

Voi incepe o serie de articole despre refashioning, iar unghiul din care m-am gandit sa scriu aceste articole este sa va spun povestile din spatele hainelor pe care le-am reconditionat pana acum si pe care urmeaza sa le reconditionez de-acum inainte, caci asta este ceea ce imi place la refashioning cel mai mult -- faptul ca hainele care primesc o viata noua au o poveste in spate care merita spusa. 

Asadar, am inceput sa cos, si am inceput cu lucruri simple si usor de executat. Primul lucru pe care l-am facut a fost o pernuta de ace. Aveam un tricou fucshia Suzy Shier (un brand canadian), pe care l-am cumparat in 2007, si pe care l-am purtat pana la deteriorare. Era un top din ala simplu, casual, care mergea atat pentru o tinuta de zi la serviciu, combinat cu fusta sau pantaloni, dar caruia ii dadeam mai multa stralucire cu ajutorul accesoriilor; cat si pentru weekend. N-am facut poza acelui top "inainte", dar nu arata foarte diferit fata de acest top rosu care vietuieste acum in garderoba mea. Am in garderoba mai multe topuri si tricouri din astea simple, din categoria "basics", pe diferite culori, pe care am obiceiul sa le combin cu piese mai indraznete.

Cand am cumparat masina de cusut, la raionul respectiv erau si tot felul de accesorii si ustensile de care ai nevoie in croitorie -- ata, foarfece, ace, fermoare, metru, etc. Erau pe raft si pernute de ace, dar m-am gandit de ce sa cumpar o pernuta de ace, cand pot sa fac una, un proiect excelent pentru o incepatoare ca mine. Pernuta am umplut-o cu textile de la haine mai vechi pe care le-aveam prin dulap. Mi-au mai ramas resturi din acest top roz, si colectez toate resturile de textile care imi raman dupa fiecare refashioning, spre a le da o noua intrebuintare atunci cand le voi fi gasit una.

Dupa care am vrut sa cos si o fata de perna pentru acea pernuta, caci e mai usor sa speli o fata de perna decat o perna, nu-i asa? Din ce fac fata de perna? Urmatorul meu refashioning a fost unul combinat, adica dintr-o haina veche am facut doua piese noi. Aveam o pereche de pantaloni de pijamale pe care i-am cumparat anul trecut de la Walmart. Pantalonii respectivi au rezistat mai putin de un an cand au inceput sa cedeze si sa se rupa. M-am uitat pe eticheta lor -- facuti in Bangladesh. Mda, nu ma mira ca au rezistat mai putin de un an, iar majoritatea hainelor care se vand la Walmart sunt facute in Bangladesh. Dupa ce ca pantalonii mei de pijamale intrau la apa de fiecare data cand ii spalam, fiind de bumbac, si materialul a inceput sa se rupa dupa doar cateva luni. Uite ce provocare buna, m-am gandit, caci sa-i arunc pur si simplu la gunoi nu era o optiune pentru mine, o refashionista convertita. Ca sa le extind viata, le-am taiat cracii si i-am facut pantaloni capri, si le-am tras tivuri noi la masina. Cu o bucata de crac taiat am reparat "partea vatamata" a pantalonilor, prin aplicare, iar din bucata de la celalat crac am cusut o fata de perna pentru noua mea pernuta de ace. A fost un refashioning complet, fara resturi de textile, adica "no waste refashion", caci am valorificat pantalonii in intregime. Fiind o piesa de lenjerie, n-am facut poza la pantalonii de pijamale inainte si dupa, dar va arat cum a iesit fata de perna.

Si iata pernuta mea de ace in functiune.

Dupa care am cusut o bentita de par pentru uz cosmetic. Din ce am facut bentita? Dintr-un tricou vechi si deteriorat, dar care are o poveste in spate. M-am mutat la Toronto in aprilie 2006, iar in septembrie 2006 am mers prima oara la Montreal, in vizita la niste prieteni. Am vizitat atunci la Montreal mai multe obiective turistice, dar am mers si la shopping prin magazine de suveniruri si la un mall. Printre alte cumparaturi pe care le-am facut atunci, John si-a luat patru tricouri gri, model simplu. Orice barbat are mai multe tricouri albe in garderoba, iar John, in afara de tricourile lui albe, si-a luat si din acestea gri. Le-a purtat cat le-a purtat, dupa care s-a plictisit de ele, asa a dupa un timp mi le-am insusit eu ca tricouri de dormit, si am dormit in ele ani la rand pana cand au ajuns in aceasta stare. Observati gaurile din zona gatului, dar si cat de uzate sunt tivurile tricourilor?

Cand un tricou, sau maieu, sau prosop din casa noastra ajunge intr-o stare de nepurtat sau de nefolosit, John le foloseste in garaj pe post de carpe de sters, si unul din cele patru tricouri gri cred ca si-a gasit sfarsitul in garajul lui John. Celelalte trei inca mai erau in casa, asa ca m-am hotarat sa le folosesc pentru proiectele mele de refashioning. Din unul din ele am facut o bentita, iar restul tricoului l-am folosit mai tarziu pentru detalii la alte reconditionari, selectand partile fara gauri sau pete, si la fel voi face si cu celelalte doua tricouri din poza "inainte" de mai sus.

Toate aceste reconditionari le-am facut intr-o zi de weekend, cand am scos masina de cusut din cutie prima oara si am invatat sa pun ata in masina, sa incarc bobina, sa trag primele tivuri, cu alte cuvinte -- primii pasi in (re)design. Am petrecut cateva ore in fata masinii, si m-a luat valul asa de tare incat nu mai vroiam sa ma ridic de la masina, am stat pe scaunul ala pana a inceput sa ma doara spatele. Refashioning-ul e un proces foarte creativ, dar si distractiv in acelasi timp! De atunci am facut mai multe remodelari, si o sa vi le arat pe parcurs pe toate (sau cel putin alea care merita vazute), intr-o serie de articole pe blog care se va numi "Refashion".

Ce parere aveti de noua mea pasiune? Mai este cineva pasionat de acelasi lucru ca mine? Do tell!