Sufera baba la frumusete... dar cat de mult?

Am citit de curand un articol semnat Alice Nastase, intitulat Uratenie pe muchie de cutit. Alice spune despre o emisiune de la Pro TV, care se numeste Frumusete pe muchie de cutit, unde vin romani si romance sa-si corecteze defectele fizice cu ajutorul chirurgiei estetice. Nu stiu prea multe despre aceasta emisiune, caci nu obisnuiesc sa o urmaresc; dar am vazut-o odata satirizata in emisiunea Carcotasilor, si mi-am cam dat seama despre ce este vorba in aceasta emisiune, iar Uratenie pe muchie de cutit a fost titlul scenetei prin care Carcotasii au satirizat emisiunea protevista in Cronica.

Citind articolul lui Alice, mi-am dat seama ca sunt multi oameni in lumea asta care aspira la standarde nerealiste de frumusete, fiind dispusi sa suporte suferinte fizice groaznice pentru iluzia unui corp mai frumos.

Am vazut odata in emisiunea lui Oprah Winfrey cateva reportaje despre tabieturi de frumusete din lumea intreaga si m-am ingrozit. Printre alte tari prezentate in acea editie a emisiunii lui Oprah a fost vorba de unele operatii estetice care se fac pe scara larga in China.

Bumul economic din ultimii ani din China a adus cu sine si un bum in industria modei si a frumusetii. Goana dupa frumusete din ziua de azi din China este mai mare decat in orice alta tara din lume, ca o reactie la opresiunile vechiului sistem comunist din China, sistem in care frumusetea a fost considerata un pacat mortal, in care toata lumea trebuia sa se imbrace la fel, si in care machiajul la femei era considerat imoral. Acum, de cand cu procesul de capitalizare a Chinei, locuitorii ei se dau in vant care mai de care sa fie mai frumosi, mai trendy, mai cu stil, mai la moda, din dorinta de a recupera anii de comunism in care au fost privati de moda si de frumusete.

Si acum revin la emisiunea lui Oprah si ce am vazut acolo. Femeile din China isi ridica pleoapele ca trasaturile lor asiatice sa nu mai fie atat de evidente, aspirand astfel la trasaturi ale fetei caracteristice europencelor. Felul in care aceste operatii au loc in clinicile din China e... nici nu stiu cum sa-l numesc, mai bine va spun ce am vazut in show-ul lui Oprah. A fost prezentata una din aceste clinici de infrumusetare din China, unde operatiile respective se fac pe banda rulanta. Pacientele stateau la coada intr-o sala de asteptare, si acea sala de asteptare arata mai mult ca o sectie de urgenta decat lobby-ul unei clinici de frumusete unde se efectueaza operatii cosmetice. In clinica respectiva erau 16 sali de operatii active, si operatiile de ridicare a pleoapelor se efectuau in toate aceste sali, concomitent, de parca lumea statea la coada pentru un vaccin si nu pentru o operatie de chirurgie estetica. Operatia era relativ simpla si de scurta durata, astfel incat nici nu aveai nevoie de programare sau de o consultatie prealabila cu chirurgul estetician inainte sa-ti schimbi forma pleoapelor. Costul unei asemenea operatii era in jur de $300. Pur si simplu veneai la clinica, stateai la coada, intrai in sala de operatie. O pacienta iesea din sala de operatie cu pleoapele ridicate, si urmatoarea intra imediat dupa ea, si acest ciclu grotesc se repeta zilnic, de dimineata pana seara. Lobby-ul respectiv era tot timpul plin de pacienti in asteptare, si nu dura mult pana fiecare dintre ei intra in una din cele 16 sali de operare cu pleoape chinezesti, si iesea de acolo cu un simulacru de pleoape europene.

Dar nu asta m-a ingrozit cel mai mult in show-ul lui Oprah. Urmatorul reportaj a fost despre un alt gen de operatii estetice efectuate pe scara larga, tot in China. Pacientii care se supuneau acestei interventii chirurgicale isi doreau sa fie mai inalti (barbati si femei deopotriva). Rasa asiatica este o rasa de oameni scunzi, si cei care apelau la aceasta interventie isi doreau o crestere in inaltime de, sa zicem, 10cm. Operatia consta, din cate am putut sa-mi dau seama, in alungirea fortata a picioarelor. Nu va pot explica exact procesul chirurgical care se aplica, dar doctorul ii introducea pacientului un mecanism de alungire a gambei piciorului. Suferintele fizice prin care trecea pacientul in urma acestei operatii era de nedescris; si totusi, multi chinezi apelau la aceasta interventie supunandu-se suferintelor fizice si unei perioade de recuperare dificile si de lunga durata. Costul unei interventii de acest gen era intre $4,000 - $10,000.

Motivul pentru care multi chinezi apeleaza la aceste interventii nu este dorinta in sine de a fi mai inalt, ci faptul ca o inaltime mai mare decat cea obisnuita a unei persoane din rasa asiatica le asigura un succes mai mare in cariera, si reusite mai mari de angajare. Standardele de frumusete in China au mers atat de departe incat pentru un chinez obisnuit, daca este o persoana scunda, este mult mai dificil sa obtina un job bun decat pentru o persoana mai inalta.

Ei bine, aici m-am blocat. Una este sa vrei sa fii mai frumos decat te-a inzestrat mama natura si sa apelezi la interventii artificale, si cu totul altceva este sa te supui unor suferinte extreme pentru ca altfel nu ai sanse de reusita in societatea in care traiesti. Nu stiu ce naiba este in capul angajatorilor chinezi care vor sa angajeze numai oameni inalti, intr-o tara in care 99% din populatie sunt oameni scunzi. Daca acelasi lucru s-ar intampla in America de Nord, tribunalele ar vui de procese de judecata de discriminare rasiala.

Urmarind aceasta editie a emisiunii lui Oprah, mi s-a facut rau, la propriu, cand am vazut acele sali de asteptare in clinicile chinezesti, unde pacientii isi fac operatii estetice pe banda rulanta, si unde aceiasi pacienti isi tortureaza corpul pentru niste standarde de frumusete absolut nerealiste. Este dramatic sa treci prin asa ceva, si mai ales este dramatic sa traiesti intr-o societate in care singura sansa de reusita este sa recurgi la niste procedee extreme de infrumusetare, deoarece notiunea de frumusete este perceputa de acea societate intr-un mod inuman. Si eu care credeam ca frumusetea dusa la extrem este doar in lumea manechinelor anorexice, care se infometeaza pentru a nu se ingrasa cu jumatate de kilogram, caci altfel si-ar pierde jobul de defilanta pe un podium de moda din Paris.