Iata ca a mai trecut o vara, nici nu stiu cand a trecut atat de repede. Ieri de-abia mai suportam caldura caniculara, si azi e ultima zi de vara, si ma intreb unde a plecat vara mea draga pe care o iubesc atat de mult, in ciuda caldurii si a caniculei? In fiecare an cand trece vara si vremea caniculara se domoleste, ma gandesc ca oricand prefer caldura verii decat frigul hibernal. Ambele sunt insuportabile, dar prima imi este o prietena mai putin dusmanoasa decat cea de-a doua. :) Simt aceasta melancolie in fiecare an, la fiecare sfarsit de august, la fiecare inceput de toamna, cand urmeaza zilele racoroase din septembrie, apoi Halloween, apoi Craciun, apoi gerurile iernii… pana cand vine urmatoarea vara si trecem prin acelasi cerc al anotimpurilor, an dupa an.
Lasand insa melancolia de sfarsit de sezon estival la o parte, anul acesta am avut o vara plina si intensa, am scris mult, am calatorit in Canada si in strainatate, am facut multe iesiri de weekend si am plecat in vacante, am vazut multe locuri noi, am facut multe lucruri noi; iar motivul pentru care am avut timp sa fac toate acestea – iesiri, vacante, calatorii, evenimente mondene si alte distractii este ca aceasta vara m-a prins intre doua joburi, si este prima vara pe care o traiesc aici in Canada, in ultimii 10 ani, in care nu am fost ocupata cu un job la care sa merg in fiecare zi. Ultima oara am avut o vara intreaga libera, doar pentru mine, in 2005, ultima mea vara din Romania, inainte sa ma mut in Canada, si asta pentru ca in Romania am lucrat ca profesoara in invatamantul preuniversitar si verile imi erau libere in intregime.
Si pentru ca anul acesta am avut o vara libera, si am avut tot acest interval de timp liber pentru mine, pe care sa-l folosesc la discretie, am putut sa fac toate aceste lucruri intr-un ritm lejer, fara sa fiu constransa de un program zilnic aglomerat, asa cum se intampla cand ai un job full-time.
Da dragii mei, ma aflu intre doua joburi, si in aceasta vara ocupatia mea principala a fost sa caut un loc de munca nou. Mi-am pierdut jobul acum cateva luni, in aprilie, si de atunci am fost in cautarea unei slujbe noi. In ultimii patru ani am lucrat ca analist intr-o companie IT din centrul Toronto-ului, si am plecat de acolo in urma unei restructurari. Mi-am iubit jobul si am fost foarte trista si nefericita cand l-am pierdut, dar singurul lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa-mi concentrez energia in eforturile de a face urmatorul pas in cariera mea. Anul acesta am avut doua pierderi mari – in martie am pierdut-o pe mama, si in aprilie mi-am pierdut jobul, hai sa zic doar ca nu a fost un an usor pentru mine. In ultimele patru luni, cat timp am fost in cautari, am avut 10-15 interviuri cu diferite companii – banci, companii financiare, companii din sectorul privat si public. Am aplicat la peste 30 de companii din Toronto, pentru un numar total de peste 50 de joburi. Si am gasit un job, de curand am primit o oferta, si voi incepe noul meu job in septembrie.
Faptul ca am avut vara libera mi-a lasat mai mult timp sa fac alte lucruri de care m-am bucurat – sa scriu, sa fac iesiri in weekend, sa plec in vacante cu rulota, sa merg la evenimente mondene, sa descopar locuri noi. Toate acele articole pe care le-am scris in aceasta vara despre Whitby, Courtice, Bowmanville, despre Downtown Toronto, despre strazile boeme din centrul orasului, despre librariile din Toronto – le-am scris pentru ca am avut timp liber. Cum credeti ca am avut eu timp sa ma plimb ziua in amiaza mare si sa fac poze pe King Street West si pe Queen Street West in centrul Toronto-ului, sau la Courtice, sau la Bowmanville? Nu aveam un job care sa ma tina in birou, iata cum. M-am plimbat prin toate acele locuri si am facut toate acele poze pentru ca am avut timp liber. Pentru ca am avut toata vara la dispozitie sa descopar toate acele locuri din Toronto si imprejurimi, dupa 10 ani de cand locuiesc in Canada in care nu mi-am facut timp sa le vad niciodata, pana acum.
Vara din acest an a inceput pentru mine atunci cand s-a terminat jobul meu IT, adica in aprilie, chiar daca atunci nu era inca vara per se, si chiar daca in a doua jumatate a lui aprilie mai purtam geci de primavara si trench-uri. Dar asociez acel timp liber pe care l-am avut din 21 aprilie incoace cu vacanta, cu vara, cu vacanta de vara. Sunt o norocoasa care anul acesta am avut o vacanta de vara de 4 luni, cea mai lunga din viata mea. :) Nici macar copilul meu nu a fost atat de norocos, caci a avut parte de o vacanta de vara doar de doua luni (si o codita), de la sfarsitul lui iunie cand s-a incheiat anul scolar, pana la inceputul lui septembrie cand se deschide urmatorul an scolar.
Ce am facut in Toronto in aceasta vara
Am explorat si fotografiat zone landmark din Toronto cum ar fi Bloor Street, Queen Street West, King Street West, districtul financiar din centru, zona greaca de pe Danforth Avenue, librariile Indigo din Toronto, orasul de sub oras.
Am explorat si fotografiat locuri din jurul Toronto-ului, cum ar fi Courtice, Bowmanville, Gradina zoologica din Bowmanville, Port Perry, si propriul meu Whitby.
Am plecat in vacanta cu rulota la Calabogie, un loc nu departe de Ottawa, unde am petrecut aproape o saptamana, in luna mai. Weekendul lung din luna mai, cel dedicat Reginei Victoria, care anul acesta a fost pe 21-23 mai, da startul sezonului estival in Canada. Cu aceasta ocazie eu si familia mea am mai adaugat cateva zile weekendului lung si am petrecut o vacanta la Calabogie cu RV-ul. Calabogie este un loc unde in fiecare an in luna mai se aduna iubitorii de jeep-uri, ATV-uri si offroad, si am plecat acolo cu jucariile noastre – rulota si ATV-ul. La fostul meu job una din sarcinile mele de serviciu era sa lucrez 2-3 sarbatori legale pe an, si la inceputul anului, cand eu si echipa mea am stabilit programul de lucru pentru sarbatori pentru 2016, am fost programata sa lucrez de Victoria Day, in weekendul lung din luna mai. In aprilie mi-am pierdut jobul, asa ca am scapat de obligatia de a lucra in weekendul lung pentru Victoria Day din luna mai. Initial, cand stiam ca voi lucra in decursul acestei sarbatori, planul meu si al lui John era ca el si Alex sa plece la Calabogie in acest weekend lung, iar eu sa raman la Toronto sa-mi vad de obligatiile mele de serviciu. Dupa aia n-am mai avut obligatii de serviciu, asa ca m-am gandit what a heck, I might as well enjoy it, daca tot aveam acest timp liber la dispozitie, si i-am insotit pe baietii mei in calatoria cu RV-ul la Calabogie, pe care am prelungit-o de la un weekend lung la o vacanta de-a binelea, avand in vedere ca puteam sa mergem toti trei.
Am facut si alte calatorii cu RV-ul in aceasta vara, in weekend-uri. Unul din locurile pe care le-am vizitat a fost Horseshoe Lake Camp, un parc de agrement pe malul lacului Horseshoe; iar un alt loc unde am petrecut mai multe weekenduri in aceasta vara a fost un spatiu impadurit la Pickering, nu departe de Whitby.
O alta iesire pe care am facut-o in aceasta vara a fost un show de aviatie la Trenton, un oras situat la vreo ora distanta de casa mea, iar show-ul s-a desfasurat pe teritoriul unei baze militare aviatice din Trenton.
Am calatorit in Statele Unite, mai exact in statul New York – am vizitat orasul Buffalo situat nu departe de granita dintre Canada si SUA, precum si Cascada Niagara de pe malul american.
Am mers la muzee cu Alex – am vizitat in vara asta un mic muzeu din Whitby, Lynde House, precum si ROM, adica Royal Ontario Museum, cel mai mare muzeu din Toronto. Un alt muzeu pe care l-am vizitat in aceasta vara este muzeul Parkwood Estates din Oshawa, orasul vecin cu Whitby.
Am facut si alte activitati cu Alex, ca sa-i fac vara mai interesanta – l-am dus la inot (activitatea lui preferata), la popice pentru copii, la mini-golf pentru copii, la sali de jocuri pentru copii. L-am dus si la McDonald’s din cand in cand. :) L-am dus pe Alex si la cinema, la filme care pot fi vazute cu copiii, si am vazut The Book of Jungle si Angry Birds.
Am mers la cateva evenimente mondene & shopping, cum ar fi deschiderea unui nou magazin de incaltaminte din centrul Toronto-ului, Mila’s Fine Footwear; un dialog cu Dr. Nekessa Remy, specialist in acupuntura; un dialog cu Aaron Low, specialist in tratarea vocii si a coardelor vocale; un eveniment designer sample sale organizat de studio-ul de moda Reia Studio din Toronto; un targ de vintage si antichitati organizat la un mall din nordul Toronto-ului. Am realizat doua interviuri in aceasta vara, cu artistii de muzica R&B Jay Matthew si Sean Jones din Toronto.
Am descoperit magazine noi in Toronto – noi pentru mine, sau noi pentru scena Toronto-ului, cum ar fi noul magazin Saks Fifth Avenue de pe Yonge Street in centru, care s-a deschis la Toronto anul acesta in februarie; un magazin de antichitati, Louis Wine Antiques, din cartierul Yorkville; magazinul Pink Tartan din cartierul Yorkville; un nou magazin Value Village la Pickering. Tot in vara aceasta am incercat experienta “monthly beauty box” pentru prima oara, si a fost o experienta reusita.
Am creat outfituri neconventonale pe care le-am prezentat pe blog – the Boyfriend T-Shirt look, the Boyfriend Shorts look, un outfit inspirat de stilul lui Audrey Hepburn, un outfit din seria refashion.
Si am scris, am scris, am scris. Scrisul m-a ajutat sa uit de durerea pierderii unui job pe care l-am iubit si de durerea pierderii mamei, a fost un pansament si un balsam pentru ranile provocate de aceste doua pierderi. N-am cusut prea mult si n-am facut mare lucru pe frontul refashion-ului in aceasta vara, dar cel putin ma bucur ca mi-am acordat timp sa scriu, si mi-am acordat timp sa petrec cu familia mea, pe langa efortul pe care l-am depus in cautarea unui job nou.
Anul acesta am pierdut un job din cauza restructurarii in compania unde am lucrat, dar aceasta nu este singura mea pierdere profesionala din experienta mea din Canada. Mi s-a mai intamplat sa pierd un job in trecut, cel precedent, la o companie de consultanta financiara din Toronto, unde am petrecut trei ani. In ziua cand am fost restructurata si seful meu imi explica situatia in care se afla compania si ca relatia noastra profesionala din pacate se incheie aici, m-am consolat cu gandul ca pentru o perioada de cateva luni voi avea mai mult timp liber pentru mine si familia mea si mai mult timp la dispozitie sa scriu. In acea perioada din viata mea, dupa trei ani petrecuti in compania respectiva, acea slujba nu ma mai facea pe deplin fericita, si cand am pierdut-o, n-am fost chiar atat de suparata, ci m-am simtit usurata ca pot sa plec de acolo. A urmat o pauza de 7 luni in care mi-am acordat suficient timp pentru mine, pentru familia mea, pentru Alex (care atunci avea doi ani), pentru scris, pentru blog, si m-am bucurat din plin de acea pauza.
Ceea ce a urmat pentru mine a fost jobul IT pe care l-am avut un urmatorii 4 ani, pe care l-am iubit din toata inima si pe care l-am facut cu toata pasiunea si dedicatia. Si in ziua fatidica de 21 aprilie din acest an, cand eram in biroul de Resurse Umane, cand managera aia de la Resurse Umane imi impingea pachetul cu salariile ei compensatorii si imi spunea “Thank you for your contribution”, always so bullshitty politically correct, am incercat sa ma consolez cu ideea ca voi avea mai mult timp pentru scris, acum ca m-am pierdut jobul. Si imediat am respins ideea din cap, cu gandul “How lame!”, pentru ca eram extrem de nefericita sa pierd un job pe care il iubeam si caruia i-am dedicat 4 ani din viata mea, incat mi se parea ca nici scrisul, care de obicei este in masura sa ma faca fericita, nu va putea compensa pentru aceasta pierdere. Dar au trecut zile, apoi saptamani, si pofta mi-a revenit mancand, si scrisul chiar m-a facut fericita in aceste 4 luni dificile in care m-am gasit la sol, m-am ridicat, m-am scuturat de noroi, si am facut efortul sa merg mai departe, iar acum ma simt in stare sa fac pasi hotarati inainte si sa merg mai departe. Acum da, pot sa fac asta, dupa cele 4 luni care mi-au fost agonie zi extaz in acelasi timp, si acum am puterea sa o iau de la capat.
Ma intorc in lumea business-ului, voi incepe un nou job, si am sufletul plin de sperante acum, cand fac un nou pas in cariera mea si incep o noua aventura.
Wednesday, August 31, 2016
Tuesday, August 30, 2016
SheIn Wishlist
I was browsing SheIn.com recently and I saw lots of great styles that caught my eye, so for today's story I thought to put together a wishlist of SheIn items that I would like to share with you – dresses, skirts, shoes, bags, jewelry.
My favorite style of dresses are the bodycon dresses, so I started browsing the dresses section first. Soon I will be starting a new job, so I thought I could do with a couple of new dresses, and I see the bodycon style as the most appropriate style of dresses for an office environment.
 |
| Dress – see it here |
 |
| Dress – see it here |
 |
 |
| Skirt – see it here |
 |
| Shoes – see them here |
 |
| Shoes – see them here |
 |
| Bag – see it here |
 |
| Bag – see it here |
 |
| Necklace – see it here |
 |
| Necklace – see it here |
This is also an anniversary story, as it's the story #500 on my blog. :)
Photo credit: Courtesy of SheIn.com
Monday, August 29, 2016
Introducing: The Jewelry Designer Anne Sisteron
Anne Sisteron is a renowned jewelry designer based in California. She was born in Paris, to Danish diplomat parents, and she began her love for timeless jewelry from an early age. Despite her natural talent and eye for distinction, her years working as a model for ELITE exposed her to the visions of designers around the world, further influencing her classic yet forward style. Anne’s jewelry line was established after much demand from family, friends and people on the street. Her background as a Graduate Gemologist and GIA Diamond Grader enables her to ensure that every piece she hand picks offers the finest quality craftsmanship for the best value. “Great jewelry does not have to be unattainable and a collection should evolve over time, as the women wearing it do”, says Anne. Anne currently resides in Los Angeles with her husband and two sons, her true inspirations. Many Hollywood celebrities prefer Anne’s jewelry designs, and pieces from her collection have been recently spotted on Regina Hall, Kerry Washington, Elizabeth Banks, Carrie Underwood, Meghan Tainor, Ariana Grande, Kelly Osbourne and Khloe Kardashian to name a few. The Anne Sisteron collection is available at her boutique on Canon Drive in Beverly Hills, California, and online at AnneSisteron.com.
Actress and comedian Regina Hall wore Anne Sisteron jewelry to the premiere of When the Bough Breaks in Los Angeles last night, Sunday August 28th. Regina wore a silk nude gown with thigh high slit and accessorized with 14 karat gold and diamond earrings, bracelets and two rings.
 |
| Actress Regina Hall |
 |
| Actress Regina Hall |
 |
| Actress Aja Naomi King |
 |
| Actress Regina Hall |
 |
| Actress Zendaya |
 |
| Actress Lana Parrilla (left), Anne Sisteron earrings (right) |
 |
| Actress Lana Parrilla |
 |
| Jennifer earrings by Anne Sisteron |
 |
| Singer Christina Milian |
 |
| Actor Jack O'Konnell, actress Jodie Foster, actress Caitriona Balfe |
 |
| Anne Sisteron earrings |
Another event when Carrie Underwood wore Anne Sisteron Jewelry was the American Idol finale this past April, while performing her song “Something in the Water”. Carrie paired the cascading diamond drop earrings with multiple white gold and diamond rings for the occasion.
 |
| Singer Carrie Underwood |
 |
| Singer Carrie Underwood |
 |
| Singer Carrie Underwood |
 |
| Singer Carrie Underwood |
 |
| Singer Carrie Underwood |
 |
| Singer Ariana Grande |
 |
| Singer Ariana Grande |
 |
| Actress Elizabeth Rohn |
 |
| Actress Erica Christensen |
Photo credit: Getty Images & courtesy of Nancy Lucas Public Relations / Anne Sisteron
Sunday, August 28, 2016
City under City, or the Fabulous Underworld of Downtown Toronto
Cand m-am mutat in Canada si am inceput sa lucrez in finante la o banca din centrul Toronto-ului acum 10 ani, inca nu cunosteam centrul orasului atat de bine. Pe vremea aceea locuiam in Nordul orasului si luam metroul spre serviciu ca sa ajung pe strada Adelaide unde era situata banca. Coboram la statia St. Andrew din centru, dupa aia ieseam din statie si mergeam pe jos un bloc distanta pana la birou.
Cand am inceput jobul, mergeam la ora de pranz la nivelul mezanin al cladirii, un nivel intermediar intre reteaua de metrou si primul etaj al cladirii in care lucram, si atunci am descoprit ca acel nivel mezanin apartine nu doar cladirii de pe strada Adelaide in care lucram, ci este un spatiu care leaga toti zgarie-norii corporatisti din Downtown Toronto. Restaurante, magazine, cafenele, saloane de frumusete si spa, cabinete medicale, agentii, sucursale de banci – un intreg oras sub oras. Ca sa mergi la cladirea vecina, sau la orice alta cladire din centru, ai doua optiuni – fie iesi afara si traversezi strada, fie intri in Underground din Downtown Toronto, sau Path, o entitate separata care poate sa functioneze independent fara probleme, unde poti sa duci o viata normala si unde ai la dispozitie absolut tot ce-ti trebuie, fara sa fie vreodata nevoie sa iesi afara, un lucru util mai ales iarna. :) Decat daca vrei (si simti nevoia) sa iesi afara din cand in cand pentru o gura de aer. Dar altfel, acest sistem subteran din Toronto este construit in asa fel incat din momentul in care intri in metrou din orice parte a orasului (nu doar statiile de metrou din centru), poti sa circuli underground pana in centru, apoi la cladirea unde lucrezi, fara sa iesi la suprafata, un lucru pe care pe timp de iarna il apreciezi foarte mult.
Intr-o dimineata, in primele zile de cand am inceput sa lucrez la acea banca si cand inca nu cunosteam centrul de sub centru asa de bine, m-am intalnit cu o colega de birou cand ieseam din metrou, si am inceput obisnuita conversatie, “Salut, ce mai faci…” I-am spus ca de obicei ies din statia de metrou ca sa ajung la birou, si dansa mi-a dezvaluit ca nu-i nevoie sa iesi la suprafata, poti sa ajungi la birou prin Underground. Asa ca am urmat-o sa vad pe unde merge ca sa ajungem la birou, si de atunci aceea a fost ruta mea zilnica de la metrou la birou. Era noiembrie, asa ca mi-a prins foarte bine sa nu mai ies la suprafata in fiecare dimineata in lunile de iarna ce au urmat (prima mea iarna canadiana). Cu o alta ocazie, in decursul acelei ierni, am vazut o tipa in metrou care purta pantofi, si am fost foarte suprinsa ca nu purta cizme, in toiul iernii. Ma gandeam oare nu ii este frig asa in pantofi? Dar mai tarziu mi-am dat seama ca acest sistem subteran ii permite sa poarte tinute mai lejere, cu pantofi in loc de cizme, pentru ca este foarte posibil ca locuieste la un bloc de locuinte care are legatura directa cu metroul. Coboara din apartamentul ei, intra in sistemul subteran, ia metroul, vine in centru la serviciu, intra in Underground, vine la cladirea unde lucreaza, si a facut toata aceasta calatorie fara sa trebuiasca sa iasa la suprafata, asa ca nu are nevoie de cizme. Sunt oameni in Toronto care n-au nevoie sa iasa afara cu zilele, daca asa le face placere, pentru ca au tot ce le trebuie in orasul de sub oras. Singurul motiv pentru care ai vrea sa iesi afara ar fi sa-ti oxigenezi creierul, ca sa nu te transformi intr-un zombie daca stai cu lunile acolo jos. :)
Si atunci, in 2006, cand am inceput sa lucrez in finante in centru, am inceput sa descopar Underground, orasul de sub oras. La ora de pranz mergeam acolo sa mananc, sa-mi iau cafea, mergeam la shopping, la saloane de frumusete, si aveam posibilitatea sa rezolv diverse chestiuni personale de care trebuie sa te ocupi in afara programului de lucru. Este unul din motivele pentru care imi place sa lucrez in centru. In toti acesti ani am lucrat in centrul Toronto-ului, dar am locuit in mijlocul sau nordul orasului, iar dupa 5 ani petrecuti la Toronto m-am mutat in suburbia unde am cumparat casa – pentru mine sa locuiesc in suburbie si sa lucrez in centru este balanta perfecta intre dinamismul si energia din Downtown pe de o parte, si linistea si lipsa de trafic si aglomeratie din Whitby pe de alta parte. Daca lucrez in centru, nu mai simt nevoia si sa locuiesc in centru, imi place sa ma intorc in suburbia mea linistita la sfarsitul zilei, dupa o zi agitata din biroul din Downtown Toronto.
Si iata cum arata orasul subteran din centrul Toronto-ului.
Photo credit: Victoria West
Cand am inceput jobul, mergeam la ora de pranz la nivelul mezanin al cladirii, un nivel intermediar intre reteaua de metrou si primul etaj al cladirii in care lucram, si atunci am descoprit ca acel nivel mezanin apartine nu doar cladirii de pe strada Adelaide in care lucram, ci este un spatiu care leaga toti zgarie-norii corporatisti din Downtown Toronto. Restaurante, magazine, cafenele, saloane de frumusete si spa, cabinete medicale, agentii, sucursale de banci – un intreg oras sub oras. Ca sa mergi la cladirea vecina, sau la orice alta cladire din centru, ai doua optiuni – fie iesi afara si traversezi strada, fie intri in Underground din Downtown Toronto, sau Path, o entitate separata care poate sa functioneze independent fara probleme, unde poti sa duci o viata normala si unde ai la dispozitie absolut tot ce-ti trebuie, fara sa fie vreodata nevoie sa iesi afara, un lucru util mai ales iarna. :) Decat daca vrei (si simti nevoia) sa iesi afara din cand in cand pentru o gura de aer. Dar altfel, acest sistem subteran din Toronto este construit in asa fel incat din momentul in care intri in metrou din orice parte a orasului (nu doar statiile de metrou din centru), poti sa circuli underground pana in centru, apoi la cladirea unde lucrezi, fara sa iesi la suprafata, un lucru pe care pe timp de iarna il apreciezi foarte mult.
Intr-o dimineata, in primele zile de cand am inceput sa lucrez la acea banca si cand inca nu cunosteam centrul de sub centru asa de bine, m-am intalnit cu o colega de birou cand ieseam din metrou, si am inceput obisnuita conversatie, “Salut, ce mai faci…” I-am spus ca de obicei ies din statia de metrou ca sa ajung la birou, si dansa mi-a dezvaluit ca nu-i nevoie sa iesi la suprafata, poti sa ajungi la birou prin Underground. Asa ca am urmat-o sa vad pe unde merge ca sa ajungem la birou, si de atunci aceea a fost ruta mea zilnica de la metrou la birou. Era noiembrie, asa ca mi-a prins foarte bine sa nu mai ies la suprafata in fiecare dimineata in lunile de iarna ce au urmat (prima mea iarna canadiana). Cu o alta ocazie, in decursul acelei ierni, am vazut o tipa in metrou care purta pantofi, si am fost foarte suprinsa ca nu purta cizme, in toiul iernii. Ma gandeam oare nu ii este frig asa in pantofi? Dar mai tarziu mi-am dat seama ca acest sistem subteran ii permite sa poarte tinute mai lejere, cu pantofi in loc de cizme, pentru ca este foarte posibil ca locuieste la un bloc de locuinte care are legatura directa cu metroul. Coboara din apartamentul ei, intra in sistemul subteran, ia metroul, vine in centru la serviciu, intra in Underground, vine la cladirea unde lucreaza, si a facut toata aceasta calatorie fara sa trebuiasca sa iasa la suprafata, asa ca nu are nevoie de cizme. Sunt oameni in Toronto care n-au nevoie sa iasa afara cu zilele, daca asa le face placere, pentru ca au tot ce le trebuie in orasul de sub oras. Singurul motiv pentru care ai vrea sa iesi afara ar fi sa-ti oxigenezi creierul, ca sa nu te transformi intr-un zombie daca stai cu lunile acolo jos. :)
Si atunci, in 2006, cand am inceput sa lucrez in finante in centru, am inceput sa descopar Underground, orasul de sub oras. La ora de pranz mergeam acolo sa mananc, sa-mi iau cafea, mergeam la shopping, la saloane de frumusete, si aveam posibilitatea sa rezolv diverse chestiuni personale de care trebuie sa te ocupi in afara programului de lucru. Este unul din motivele pentru care imi place sa lucrez in centru. In toti acesti ani am lucrat in centrul Toronto-ului, dar am locuit in mijlocul sau nordul orasului, iar dupa 5 ani petrecuti la Toronto m-am mutat in suburbia unde am cumparat casa – pentru mine sa locuiesc in suburbie si sa lucrez in centru este balanta perfecta intre dinamismul si energia din Downtown pe de o parte, si linistea si lipsa de trafic si aglomeratie din Whitby pe de alta parte. Daca lucrez in centru, nu mai simt nevoia si sa locuiesc in centru, imi place sa ma intorc in suburbia mea linistita la sfarsitul zilei, dupa o zi agitata din biroul din Downtown Toronto.
Si iata cum arata orasul subteran din centrul Toronto-ului.
Subscribe to:
Posts (Atom)