Danielle Steel, subiect versus stil

In ultimii doi ani mi-am completat biblioteca personala cu numeroase volume – diferite genuri literare, diferiti autori si diferite titluri. Romane chic, romane politiste, thrillere. Unii din autorii care se regasesc in biblioteca mea din Toronto sunt Sophie Kinsella/Madeleine Wickham, Lauren Weisberger, Plum Sykes, Emily Giffin, Agatha Christie, Dan Brown, Sidney Sheldon, Paulo Coelho. Acestia sunt doar o parte din autorii pe care ii am pe rafturile bibliotecii mele. Dar am cumparat si 3 carti de Danielle Steel – Bungalow 2, Sisters si Fine Things.

Intr-o perioada obisnuiam sa merg destul de des la librarie pentru shopping de carte, cam o data pe saptamana. Deoarece ajungeam frecvent la raftul lui Sidney Sheldon (unul din autorii mei preferati), nu puteam sa nu observ si locul lui Danielle Steel, de la raftul cu aceeasi litera S. Si nu puteam sa nu observ zecile si zecile de volume semnate Danielle Steel. Waw, ma gandeam, Danielle Steel este o scriitoare foarte fertila, daca are atat de multe romane publicate pana acum. Cred ca publica mai frecvent decat o data pe an… M-am oprit de cateva ori si la raftul ei, si am rasfoit cateva carti. Pana atunci nu mai citisem niciodata nimic de Danielle Steel, desi numele acestei scriitoare imi era familiar. De multe ori ma uit la coperta din spate a unei carti atunci cand vreau sa-mi dau seama cam despre ce ar fi vorba in cartea respectiva, si astfel am descoperit ca subiectele din romanele lui Danielle Steel chiar sunt interesante.

Ei bine, m-am hotarat sa fac o incercare, si am luat o carte, Bungalow 2. Personajul principal din roman este o scriitoare, familia careia se destrama din cauza unui job de scenarist la Hollywood pe care l-a acceptat. Am avut dreptate, subiectul cartii a fost interesant. Dar stilul de scriitoare al lui Danielle Steel mi s-a parut execrabil. Scrie siropos, si de multe ori repeta la infinit aceleasi idei in naratiune si in descrierea evenimentelor din carte. Dar totusi am avut rabdare sa o citesc pana la capat, caci eram curioasa cum se termina povestea scriitoarei de la Hollywood.

La cateva luni dupa ce am citit Bungalow 2, m-am gandit sa-i mai dau o sansa lui Danielle Steel, caci de fiecare data cand treceam pe langa raftul ei la librarie, subiectul unei alte carti sintetizat pe coperta din spate imi atragea atentia. Am sperat ca doar prima carte pe care am citit-o, Bungalow 2, a fost asa de siropoasa, iar alte carti ale ei nu sunt, si ca am fost pur si simplu ghinionista sa nimeresc o carte a carui stil narativ nu m-a impresionat. De data aceasta am ales Sisters, o carte despre 4 surori, una dintre ele suferind un grav accident in urma caruia si-a pierdut vederea, si celelalte 3 mutandu-se cu ea ca s-o ajute sa se adapteze noii ei conditii. Un subiect fain si captivant, nimic de zis. Dar, dezamagire din nou, acelasi stil narativ siropos. Gata, m-am lamurit – asa scrie Danielle Steel, acesta este stilul ei.

A mai trecut ceva timp, si m-am gandit sa mai incerc o data Danielle Steel. De data aceasta am ales Fine Things. Personajul principal este Bernard Fine, un om de afaceri din New York si San Francisco, sotia caruia se imbolnaveste de cancer si moare, iar el ramane singur cu doi copii. Pe vremuri, prin 1996, am vazut o ecranizare a acestei carti. Filmul mi-a placut mult la vremea respectiva, ceea ce mi-a influentat alegerea urmatorului roman de Danielle Steel pe care sa-l citesc. Ba chiar am facut un mic efort sa cumpar aceasta carte, deoarece nu era disponibila la libraria mea obisnuita, si a trebuit sa o comand de la o alta librarie din oras. Ei bine, am citit-o. Si ce credeti? Acelasi stil siropos!!!

Asa ca m-am decis – Fine Things va fi ultima carte a lui Danielle Steel pe care am citit-o, si nu ma mai ating de vreo alta carte de-a ei. Citind cele 3 romane mai sus mentionate, am incercat sa vad dincolo de scrierea siropoasa a autoarei si sa savurez subiectele care chiar mi-au trezit interesul, dar sincer, e prea mult. Este prima scriitoare pe care o citesc, a carei subiecte ma captiveaza, dar nu si stilul ei de a scrie. De obicei daca imi place un autor, ii prefer subiectele cartilor, dar si stilul. Sau, daca nu imi place un autor, este din cauza ca nu-mi plac nici subiectele, si nici stilul literar. In mintea mea, stilul si subiectul merg mana in mana, dar se pare ca Danielle Steel este o exceptie.

Cred ca nici Sandra Brown nu scrie asa de siropos ca ea, ma gandeam in timp ce citeam cele 3 carti, dar spre deosebire de subiectele Sandrei Brown care suna toate la fel, subiectele din cartile lui Danielle Steel chiar sunt captivante, de “m-am prins” in lectura catorva romane de-ale ei. Oare cum reuseste sa vanda milioane de exemplare anual? Pe coperta din spate a fiecarui volum al ei scrie Everybody reads Danielle Steel. Zau, chiar asa? Eu n-am auzit pe nimeni niciodata sa spuna ca ii plac cartile lui Danielle Steel. Pacat de stilul siropos, ca altfel cartile ei ar fi bune.

Din cate stiu, Danielle Steel a lansat si un parfum care ii poarta numele, dar nu am fost niciodata curioasa sa vad cum este. Oare e la fel de siropos ca si cartile ei? In materie de parfumuri, prefer mai degraba Chanel sau Dior.