I also write for / Scriu si pentru


I also write for / Scriu si pentru

Revista Tango Romania


Sunday, March 22, 2015

Refashion -- O viata noua pentru o pereche de blugi vechi

John are cateva perechi de blugi pe care nu ii mai poarta din cauza gradului de uzare in care au ajuns, si asta pentru ca, atunci cand nu mai erau ok sa-i poarte prin oras, i-a purtat in garaj in timp ce repara masina, in timp ce verifica motorul, si in alte situatii de genul asta. De aruncat n-am aruncat acei blugi, ci i-am spalat, i-am pus pe toti gramada, si mi-am propus sa-i reconditionez in altceva. Intr-o dupa-amiaza am luat o pereche din acestia cu gandul sa fac ceva nou din ei, si acei blugi aratau cam asa.
I-am taiat in bucati, am eliminat partile cu gauri si pete, iar partile bune de refolosit le-am utilizat la noul meu refashioning. Unul din proiectele mele a fost o poseta wristlet, care a iesit asa:
Fata
Spate
Interior
Nu stiu cat de perfect a iesit, ca eram de-abia la inceputul experientei mele de refashioning, si o sa ma perfectionez pe parcurs, dar mi se pare draguta. Poate ca ar fi trebuit sa o fac putin mai mica, avand in vedere ca posetele wristlet sunt concepute sa fie mici, cat sa poti sa le tii cu mana, cu manerul wristlet in jurul incheieturii. Data viitoare voi sti mai bine, caci la fiecare refashioning pe care il fac, invat ceva nou despre acest craft. Am purtat aceasta posetuta o data la serviciu. Intr-o zi trebuia sa mergem la o sedinta a companiei care avea loc in centru la cateva blocuri distanta de cladirea unde lucram noi, 10-15 minute de mers pe jos. Si ca sa nu merg la acea sedinta cu toata geanta dupa mine, am luat acest wristlet in care mi-am pus cateva lucruri esentiale cum ar fi un carnetel, un pix, un pachet de servetele, niste bani, si am lasat geanta la birou.

Iar din restul bucatilor din blugii reconditionati ai lui John m-am gandit sa cos o geanta ecologica, sau geanta verde cum i se spune in Canada. Am o gramada de genti verzi din alea mari pentru cumparaturi la supermarket, si mai nou incerc sa nu iau pungi de plastic de la supermarket, ci prefer sa folosesc gentile mele verzi, pe care le am de am de ani de zile. In afara de faptul ca salvez niste pungi de plastic de la groapa de gunoi atunci cand nu le folosesc la supermarket, gentile verzi sunt o optiune mai buna si din alt punct de vedere -- e mult mai usor sa cari cumparaturile din carut in masina sau din masina in casa daca le ai impachetate in cinci genti de shopping mai mari decat in 20 de pungi de plastic din alea de la supermarket, in care iti incap doar 2-3 produse.

Cat priveste gentile astea ecologice pe care toata lumea le foloseste aici in Canada, sunt doua marimi standard, mare si mica. Alea mari sunt cele mai potrivite pentru cumparaturi de produse alimentare, iar din alea mici de multe ori le primesti la mall, in loc de pungile carrier de plastic sau de hartie, caci multe din branduri au lansat pungi ecologice ca o alternativa pentru cele consumabile de hartie sau plastic.

Cand merg la serviciu, folosesc si o gentuta din asta ecologica, in afara de geanta de pe umar, in care pun lucruri care nu imi incap in poseta -- gear-ul pentru sala de sport, pranzul, o carte, si alte lucruri voluminoase pe care trebuie sa le iau cu mine cateodata. Dar, nu-mi placea nici una din marimile standard ale acestor genti verzi care sunt disponibile in Canada -- alea mari sunt prea mari, iar alea mici sunt prea mici. Mai exista si genti de marime medie, dar foarte putine magazine sau branduri ofera genti ecologice de marime medie. Am avut una la un moment dat pe care am primit-o la un eveniment monden (goodie bag), era de marime perfecta pentru mine, nici prea mare nici prea mica, si am purtat-o pe aia la serviciu pana cand s-a uzat de tot. Ei si cand s-a uzat, am avut nevoie de una noua, nu-i asa? Aici intra in poveste blugii vechi ai lui John pe care i-am transformat in accesorii denim -- poseta wristlet de mai sus, si o geanta ecologica noua, pe care sa o port la serviciu. Bucatile de blugi care au ramas de la wristlet le-am cusut impreuna si am facut aceasta geanta verde in stil mozaic. Ca model si inspiratie, am folosit acea geanta verde medie pe care o purtasem pana la uzare, si am masurat noua mea geanta ca sa aiba aceleasi dimensiuni. Manerele le-am facut din manecile unui pulover pe care l-am reconditionat cu o alta ocazie.

Fata
Spate
Astfel, blugii vechi si nepurtabili ai lui John sunt acum doua accesorii denim noi pentru mine. Mai am trei perechi de blugi din acestia vechi de-ai lui John, si o pereche de-ai mei, pe care ii tin pentru proiectele mele de redesign, si sper sa le gasesc o noua utilizare in curand.

Saturday, March 21, 2015

Refashion -- Primele reconditionari

Va povesteam in unul din articolele mele precedente despre cartea Overdressed de Elizabeth Cline pe care am citit-o de curand, despre fast fashion si slow fashion, despre impactul pe care aceasta carte l-a avut asupra mea si despre cum m-am convertit la stilul slow fashion. De curand am un hobby nou -- refashioning, adica reconditionez haine prin a le da un aspect nou si o viata noua. Astazi as vrea sa va spun mai multe despre noul meu hobby si sa va arat cateva din reconditionarile pe care le-am facut pana acum.

Primul lucrul pe care l-am facut pentru a incepe refashioning a fost, bineinteles, sa-mi iau o masina de cusut. In ziua in care am cumparat-o si am adus-o acasa, daca ma credeti, nici n-am avut curajul sa o scot din cutie, pentru ca ma simteam intimidata in fata ei, si cateva zile a stat sigilata. In aceeasi perioada ma pregateam pentru un examen profesional in domeniul finantelor si m-am hotarat sa incep sa cos dupa ce voi fi luat examenul. Odata examenul luat, in urmatorul weekend mi-a venit atat curajul, cat si cheful sa incep sa cos, si am scos masina din cutie.

Voi incepe o serie de articole despre refashioning, iar unghiul din care m-am gandit sa scriu aceste articole este sa va spun povestile din spatele hainelor pe care le-am reconditionat pana acum si pe care urmeaza sa le reconditionez de-acum inainte, caci asta este ceea ce imi place la refashioning cel mai mult -- faptul ca hainele care primesc o viata noua au o poveste in spate care merita spusa. 


Asadar, am inceput sa cos, si am inceput cu lucruri simple si usor de executat. Primul lucru pe care l-am facut a fost o pernuta de ace. Aveam un tricou fucshia Suzy Shier (un brand canadian), pe care l-am cumparat in 2007, si pe care l-am purtat pana la deteriorare. Era un top din ala simplu, casual, care mergea atat pentru o tinuta de zi la serviciu, combinat cu fusta sau pantaloni, dar caruia ii dadeam mai multa stralucire cu ajutorul accesoriilor; cat si pentru weekend. N-am facut poza acelui top "inainte", dar nu arata foarte diferit fata de acest top rosu care vietuieste acum in garderoba mea. Am in garderoba mai multe topuri si tricouri din astea simple, din categoria "basics", pe diferite culori, pe care am obiceiul sa le combin cu piese mai indraznete.
Cand am cumparat masina de cusut, la raionul respectiv erau si tot felul de accesorii si ustensile de care ai nevoie in croitorie -- ata, foarfece, ace, fermoare, metru, etc. Erau pe raft si pernute de ace, dar m-am gandit de ce sa cumpar o pernuta de ace, cand pot sa fac una, un proiect excelent pentru o incepatoare ca mine. Pernuta am umplut-o cu textile de la haine mai vechi pe care le-aveam prin dulap. Mi-au mai ramas resturi din acest top roz, si colectez toate resturile de textile care imi raman dupa fiecare refashioning, spre a le da o noua intrebuintare atunci cand le voi fi gasit una.
Dupa care am vrut sa cos si o fata de perna pentru acea pernuta, caci e mai usor sa speli o fata de perna decat o perna, nu-i asa? Din ce fac fata de perna? Urmatorul meu refashioning a fost unul combinat, adica dintr-o haina veche am facut doua piese noi. Aveam o pereche de pantaloni de pijamale pe care i-am cumparat anul trecut de la Walmart. Pantalonii respectivi au rezistat mai putin de un an cand au inceput sa cedeze si sa se rupa. M-am uitat pe eticheta lor -- facuti in Bangladesh. Mda, nu ma mira ca au rezistat mai putin de un an, iar majoritatea hainelor care se vand la Walmart sunt facute in Bangladesh. Dupa ce ca pantalonii mei de pijamale intrau la apa de fiecare data cand ii spalam, fiind de bumbac, si materialul a inceput sa se rupa dupa doar cateva luni. Uite ce provocare buna, m-am gandit, caci sa-i arunc pur si simplu la gunoi nu era o optiune pentru mine, o refashionista convertita. Ca sa le extind viata, le-am taiat cracii si i-am facut pantaloni capri, si le-am tras tivuri noi la masina. Cu o bucata de crac taiat am reparat "partea vatamata" a pantalonilor, prin aplicare, iar din bucata de la celalat crac am cusut o fata de perna pentru noua mea pernuta de ace. A fost un refashioning complet, fara resturi de textile, adica "no waste refashion", caci am valorificat pantalonii in intregime. Fiind o piesa de lenjerie, n-am facut poza la pantalonii de pijamale inainte si dupa, dar va arat cum a iesit fata de perna.
Si iata pernuta mea de ace in functiune.
Dupa care am cusut o bentita de par pentru uz cosmetic. Din ce am facut bentita? Dintr-un tricou vechi si deteriorat, dar care are o poveste in spate. M-am mutat la Toronto in aprilie 2006, iar in septembrie 2006 am mers prima oara la Montreal, in vizita la niste prieteni. Am vizitat atunci la Montreal mai multe obiective turistice, dar am mers si la shopping prin magazine de suveniruri si la un mall. Printre alte cumparaturi pe care le-am facut atunci, John si-a luat patru tricouri gri, model simplu. Orice barbat are mai multe tricouri albe in garderoba, iar John, in afara de tricourile lui albe, si-a luat si din acestea gri. Le-a purtat cat le-a purtat, dupa care s-a plictisit de ele, asa a dupa un timp mi le-am insusit eu ca tricouri de dormit, si am dormit in ele ani la rand pana cand au ajuns in aceasta stare. Observati gaurile din zona gatului, dar si cat de uzate sunt tivurile tricourilor?
Cand un tricou, sau maieu, sau prosop din casa noastra ajunge intr-o stare de nepurtat sau de nefolosit, John le foloseste in garaj pe post de carpe de sters, si unul din cele patru tricouri gri cred ca si-a gasit sfarsitul in garajul lui John. Celelalte trei inca mai erau in casa, asa ca m-am hotarat sa le folosesc pentru proiectele mele de refashioning. Din unul din ele am facut o bentita, iar restul tricoului l-am folosit mai tarziu pentru detalii la alte reconditionari, selectand partile fara gauri sau pete, si la fel voi face si cu celelalte doua tricouri din poza "inainte" de mai sus.
Toate aceste reconditionari le-am facut intr-o zi de weekend, cand am scos masina de cusut din cutie prima oara si am invatat sa pun ata in masina, sa incarc bobina, sa trag primele tivuri, cu alte cuvinte -- primii pasi in (re)design. Am petrecut cateva ore in fata masinii, si m-a luat valul asa de tare incat nu mai vroiam sa ma ridic de la masina, am stat pe scaunul ala pana a inceput sa ma doara spatele. Refashioning-ul e un proces foarte creativ, dar si distractiv in acelasi timp! De atunci am facut mai multe remodelari, si o sa vi le arat pe parcurs pe toate (sau cel putin alea care merita vazute), intr-o serie de articole pe blog care se va numi "Refashion".

Ce parere aveti de noua mea pasiune? Mai este cineva pasionat de acelasi lucru ca mine? Do tell!

Sunday, March 15, 2015

Online Shopping, duuuh...

Cand locuiam in Romania, adica pana in 2006, nu am facut niciodata cumparaturi online, din doua motive principale: in primul rand, nu concepeam sa-mi cumpar o haina fara sa o probez, sa o simt, sa o vad, sa ma asigur ca imi vine bine, ca imi place materialul, etc. Iar in al doilea rand, pur si simplu aveam o reticenta fata de comertul online in care nu aveam incredere, si vroiam sa evit situatii neplacute cum ar fi sa primesc una cand de fact am comandat alta, sa trebuiasca sa returnez produsul si sa trec prin disconfortul asteptarii de a-mi primi banii inapoi, sa iau teapa, sa-si bata cineva joc de datele mele bancare, etc.

Am inceput sa fac cumparaturi online atunci cand m-am mutat in Canada, dar nici atunci nu imediat ce am aterizat la Toronto, ci dupa vreo doi ani. Pana la urma a trebuit sa tin pasul cu progresul si sa incep sa explorez comertul online, care fara indoiala are avantajele sale. Asa ca la un moment dat am lasat frica si reticentele legate de shoppingul online deoparte si mi-am scos cardul de credit din portofel. Prima comanda online pe care am facut-o vreodata a fost la Victoria's Secret acum 7 ani, cand mi-am luat niste lenjerie si costume de baie, iar unele din acele piese le am si acum.

Dupa aceea am inceput sa cumpar online tot mai mult, dar in continuare aveam o retinere sa cumpar obiecte de imbracaminte, din aceleasi motive ca si inainte -- vroiam sa evit situatiile in care nimeream masurile gresite, hainele nu imi veneau bine sau aratau diferit fata de cum erau prezentate pe site, nu vroiam sa ma complic cu returnarea produselor si asteptarea sa-mi vina banii inapoi. In schimb n-am avut nicio retinere sa cumpar lucruri care nu necesitau probare -- bijuterii, cosmetice, accesorii, posete, carti, filme, cadouri, bilete de avion, chiar si incaltaminte de cateva ori. Odata am cumparat doua perechi de pantofi pentru sotul meu, insa i-a placut si i-a venit bine doar o pereche din acele doua, si a doua pereche am returnat-o la unul din magazinele brick and mortar din Toronto ale brandului respectiv. Un site al carui client fidel am devenit de-a lungul anilor este Amazon.ca -- mama, cate carti, filme si alte lucruri am cumparat de la ei, cred i-am imbogatit pana acum! :) Niciodata n-am luat teapa in urma shoppingului online de genul sa nu-mi primesc coletul sau sa-mi fure cineva banii, dar am fost si foarte precauta de la cine cumpar. De exemplu, cand fac cumparaturi pe Amazon, am obiceiul sa cumpar produse vandute de Amazon, dar nu si de vanzatori privati care vand prin intermediul Amazonului. Asa ca pana la urma m-am convertit, si acum dau swipe online la Visa mea de n-am aere.

La inceputul acestul an rasfoiam Choies.com si Oasap.com si am vazut o gramada de lucruri dragute. Stiam despre aceste site-uri de la alte bloggerite de moda, si de asemenea stiam ca multe bloggerite colaboreaza cu cele doua site-uri, dar si cu altele asemenatoare -- Romwe, Sheinside, etc. Eu n-am colaborat niciodata cu aceste site-uri in calitate de blogger de moda, deoarece nu obisnuiesc sa public postari de genul OOTD pe blogul meu, or aceasta este conditia principala pentru acest tip de colaborari. Bun, revin la Choies si Oasap -- spuneam mai sus ca am vazut mai multe piese care mi-au atras atentia, asa ca pana la urma m-am hotarat sa sparg gheata si sa cumpar cateva haine, da, haine de data aceasta, nu doar carti-filme-accesorii-lucruri care nu necesita probare, adica shoppingul online pe care il faceam pana acum.

De la Choies mi-am ales doua fuste si o haina de blana faux-fur, poze mai jos.


Am primit coletul la vreo doua saptamani. Am lasat adresa de la serviciu ca sa-mi fie mai usor sa-l primesc, decat daca lasam adresa de acasa si nu era nimeni sa-l primeasca la usa atunci cand venea postasul. Cand am primit telefon la birou de la departamentul de Distributie, eu bucuroasa, youhooo, mi-a venit una din cele doua comenzi! Cobor, semnez, iau, revin la etajul meu, desfac, ma uit, si dupa aia de-abia am asteptat sa ajung acasa si sa le probez.

Si am ajuns acasa, si le-am probat. Uuuuh, dezamagire. Din cele trei piese, doar una mi-a venit bine, si anume fusta galbena. Am purtat-o pana acum la serviciu de vreo doua ori, si chiar mi-a fost admirata si am fost complimentata pentru ea. Materialul e mai subtire si pare mai putin rezistent decat am crezut ca va fi, dar ma rog... altfel fusta e cat se poate de ok.

Fusta verde. Am luat marimea L, pentru ca ma uitasem la masurile alea in centimenti si inch, si ajunsesem la concluzia ca ar trebui sa iau L, dar cand am primit coletul, am constatat ca fusta imi este mare, si ar fi trebuit sa iau M sau S, cand de fapt acestea si sunt marimile pe care le port de obicei, M sau S, in functie de brand. De aia e bine sa probezi hainele inainte sa le cumperi, duuuh! O alta problema a fustei verzi este ca e mai lunga si mai bufanta decat am crezut ca va fi. Pentru mine o fusta de lungimea ideala e acea fusta care e un pic mai scurta de genunchi -- e lungimea care ma avantajeaza cel mai bine; pe cand fusta verde, asa cum este ea, e mult mai lunga de atat, vine cam la jumatatea gambei. Cred ca pot sa o rezolv la un croitor (mai merg din cand in cand la un atelier local sa-mi modific haine), deci e salvabila. Mai nou am inceput si eu sa cos, am masina de cusut, am facut o gramada de reconditionari si refashioning in ultimele patru luni de cand am inceput sa cos, dar totusi prefer sa o duc la un atelier profesionist, caci nu vreau sa risc sa o ruinez.

Si in sfarsit, haina faux-fur. Are doua probleme -- imi este mica si nu pot sa-i inchei nasturii in fata, si nu imi plac umerii care sunt cam mari. E mitoasa si cam patratoasa asa, or stilul boxy nu este pe gustul meu deloc. Cand am probat-o, aratam ca o nevasta de oier, atat din cauza aspectului mitos, cat si din cauza umerilor prea mari. Cu haina chiar ca nu stiu ce sa fac, asa ca deocamdata sta impachetata. Ori o fac cadou cuiva careia sa-i stea mai bine, ori o modific la croitor si o fac vesta (ca n-am curajul sa o modific singura, din aceeasi frica sa nu o ruinez de tot), nu stiu, ma mai gandesc. De returnat e prea tarziu sa o mai returnez, ca am depasit perioada aia de gratie, si chiar daca o returnam, dura o vesnicie pana imi primeam banii inapoi.

La alte cateva saptamani dupa aceea am primit si coletul de la Oasap, cu aceste doua rochii.


Prima imi vine perfect, am purtat-o pana acum de doua ori, odata de Valentin cand am iesit cu John la restaurant si o saptamana mai tarziu cand am mers la o petrecere de botez. De-abia astept sa o port si la serviciu, dar am asteptat sa se mai incalzeasca, si cred ca o voi purta saptamana viitoare, ca vremea in sfarsit s-a mai incalzit si pe aici la Toronto.

Cu a doua rochie insa am niste probleme -- imi este cam mica. Pe site arata midi, dar in realitate e cam mini, mai are si slit la spate care lasa mai multe la vedere decat ar fi cazul, asa ca nu ma simt atrasa de ideea sa o port asa cum este ea. Nici cu asta nu stiu ce sa fac, poate o transform in fusta la croitor, ca imi place atat culoarea, cat si printul. Sau poate o fac cadou cuiva, nu stiu. De returnat iarasi e prea tarziu sa o returnez, ca am sarit din perioada de gratie.

Din cinci piese, doar doua sunt purtabile asa cum sunt, rata de succes 40%, ceea ce gasesc dezamagitor. Ma intorc la magazinele brick and mortar unde pot sa probez inainte sa cumpar si cu asta basta, iar data viitoare cand ma mai tenteaza vreo haina dintr-un magazin online, ma gandesc de doua ori inainte sa dau swipe la cardul meu de credit.