Sophie Kinsella in Toronto

In unul din articolele mele precedente va spuneam ca Sophie Kinsella urmeaza sa vina la Toronto pentru promovarea celei mai recente carti ale sale, Mini Shopaholic (cea de-a 6-a carte din seria Shopaholic), lansarea oficiala a careia a avut loc in librarii si pe Amazon pe 21 septembrie. Evenimentul a avut loc vineri seara, pe 24 septembrie, la una din librariile Indigo din centrul Toronto-ului.

Am asteptat cu mare nerabdare aceasta intalnire, pentru care m-am pregatit din timp. Vroiam autografele scriitoarei pe 4 carti ale ei, inclusiv pe cea noua care urma sa fie lansata in librarii.

La data si ora stabilita am venit la librarie (eram cu Alex), dar ma astepta o surpiza – era foarte (-foarte-foarte) multa lume acolo. Libraria era plina. Sophie Kinsella nici nu aparuse pentru inceperea evenimentului, si coada pentru autografe se formase deja. La inceput nici nu mi-am dat seama cat de lunga era coada; si m-am gandit sa o vad mai intai pe Sophie, sa astept pana citeste fragmentul de carte (cum se procedeaza de obicei la lansari de carte), si pe urma, cand Sophie incepe autografele, sa ma pun si eu la coada.

Sophie a venit la 7 si cateva minute (imediat dupa ce am cumparat cartea), si toata lumea s-a bucurat sa o vada. Au inceput aplauze, exprimari de bucurie, etc. Inainte sa inceapa autografele, Sophie ne-a povestit mai multe despre vizita ei la Toronto, si despre noua sa carte. Ne-a spus ca ii place la Toronto, si ca este foarte atasata de publicul sau canadian. Ne-a mai spus ca i-a placut sa mearga la cumparaturi in Toronto, si ca a fost foarte incantata sa faca shopping la Holt Renfrew – cel mai luxos, elegant si exclusivist magazin din Toronto. Ne-a mai spus ca ii place moda canadiana, si ca poarta o tinuta semnata de desigeri canadieni. Fusta pe care o purta era semnata Pink Tartan, o creatoare de moda canadiana care isi prezinta noile colectii la fiecare Saptamana a Modei din Toronto. Mi-a placut foarte mult tinuta ei, care o facea sa arate mai tanara. Luand in consideratie ca are aproape 41 ani si este mama a 4 copii (doi dintre care sunt gemeni), arata foarte bine, chiar sexy. Mi-au placut foarte mult si pantofii pe care ii purta.

Ii savuram “dulcele grai britanic” (imi place engleza britanica), in timp ce ne povestea despre noua sa carte. Ne-a impartasit ca Mini Shopaholic nu va fi ultima carte despre Becky Bloomwood, ca personajul ei favorit se va mai intoarce, si ca la sfarsitul cartii Mini Shopaholic vom descoperi aluzii cu privire la urmatoarea carte, cea de-a 7-a, despre Becky.

Sophie ne-a mai spus cat de incantata a fost atunci cand a fost ecranizata cartea sa Confessions of a Shopaholic; de asemenea, a mai mentionat ecranizarile altor doua carti ale sale din seria stand-alone – Can You Keep a Secret? (cu Kate Hudson in rolul principal) si The Undomestic Goddess, ambele aflandu-se acum in pre-productie (cam de mult timp, ce-i drept; cele 2 filme se prevad a fi lansate in 2011). Ne-a mai spus ca a avut ocazia sa asiste la filmarile Confessions of a Shopaholic, in speta la doua scene – scena cu facturile Visa de la inceputul filmului si cea cu magazinul Danny & George de unde Becky si-a cumparat la reducere celebra esarfa. Ne-a mai spus ca i-a placut foarte mult de Isla Fisher in rolul lui Becky Bloomwood.

Dupa care au urmat autografele. In mod normal, Sophie ar fi trebuit sa citeasca un fragment din noua sa carte; dar deoarece era prea multa lume in librarie si toti vroiau autografele ei, s-a sarit peste aceasta etapa si s-a trecut direct la autografe. In acel moment am mers si eu la coada pentru autografe, si de-abia atunci am realizat cat de lunga este. Coada serpuia printre rafturi, fiind organizata de angajatii librariei, si ocupa intregul spatiu alocat intalnirii cu scriitoarea. Dar mi-am imaginat ca se va misca repede. In timp ce fanii asteptau sa ajunga la Sophie pentru autografe, poze, si pentru a sta de vorba cu ea, moderatorul evenimentului organiza diverse mici concursuri, premiile pentru care constau in carduri cadou de la librarie. Am castigat unul din aceste concursuri si am primit un gift card. Dupa aproximativ o ora am realizat ca nu am ajuns nici macar la jumatatea cozii. Copilul meu dadea semne de oboseala, si mi-am dat seama ca nu mai pot sta foarte mult. Cu regret, am fost nevoita sa plec si sa renunt la autografele lui Sophie Kinsella. Dar cel putin sunt bucuroasa ca am avut ocazia sa o intalnesc.

De-abia astept sa citesc noua carte a lui Sophie Kinsella. Acum citesc Eat, Pray, Love de Elizabeth Gilbert; dar imediat ce o termin, ma apuc de Mini Shopaholic. De-abia astept sa mor de ras, la fel cum m-au amuzat si celelalte 5 carti despre Becky Bloomwood.

Cateva poze de la eveniment:

Sursa poze: www.fashionstylebeautyandmore.blogspot.com

Sophie Kinsella vine la Toronto

Saptamana trecuta Lauren Weisberger a vizitat Toronto pentru lansarea celei mai recente carti ale sale, Last Night at Chateau Marmont; iar acum este randul unei alte scriitoare de literatura chic sa vina in metropola noastra – Sophie Kinsella.

Intr-un articol precedent de-al meu scriam ca Sophie Kinsella va publica anul acesta o noua carte din seria Shopaholic, cea de-a 6-a, cu titlul Mini Shopaholic. Lansarea oficiala a cartii va avea loc pe 21 septembrie cand va aparea in librariile din Toronto, iar intalnirea cu Sophie Kinsella va avea loc in seara de 24 septembrie, vineri, 7pm, la una din librariile Indigo din Toronto (aceeasi librarie in care am avut ocazia sa o intalnim pe Lauren Weisberger).

Asa cum nu am ratat intalnirea cu Lauren Weisberger, la fel mi-am propus sa ajung si la intalnirea cu Sophie Kinsella. Ma bucur foarte mult de aceasta oportunitate, mai ales ca vestea despre vizita lui Sophie Kinsella la Toronto a fost o surpriza pentru mine, deoarece dansa a mai venit la Toronto pentru lansarea unei alte carti de-ale sale acum 3 ani (intalnire pe care am ratat-o); si acum am presupus ca va fi putin probabil ca va veni la Toronto din nou, deoarece mi-am imaginat ca va alege alte orase pentru turneul sau de carte.

Cert este ca in doar cateva saptamani Sophie Kinsella va veni din nou la Toronto, si de data aceasta voi fi acolo sa o vad. Am in biblioteca toate cartile ei – cele 5 carti din seria Shopaholic publicate precedent si cele 4 carti din seria stand-alone (Can You Keep a Secret?, The Undomestic Goddess, Remember Me? si Twenties Girl). De asemenea, am in biblioteca o parte din cartile pe care le-a scris cu numele ei real Madeleine Wickham. Nu voi putea lua cu mine toate cele 12 carti ale ei pe care le am ca sa primesc autografe pe ele, dar tin sa am autografele ei pe cate o carte reprezentativa a ei – Confessions of a Shopaholic, prima ei carte din seria Shopaholic; Can You Keep a Secret, prima ei carte stand-alone; The Gatecrasher, cartea mea preferata din seria publicata cu numele Madeleine Wickham; si bineinteles noua sa carte, Mini Shopaholic, pe care o voi cumpara la fata locului, atunci cand merg la intalnire cu scriiitoarea.

De data aceasta ma voi pregati din timp pentru aceasta intalnire, si voi avea toate cele 3 carti la indemana, ca sa sa nu patesc asa cum am patit saptamana trecuta la intalnirea cu Lauren Weisberger, cand nu reuseam sa gasesc volumul The Devil Wears Prada prin cutiile nedesfacute din noua mea casa in care tocmai ma mutasem.

Rochiile de domnisoara de onoare la nuntile americane

Am citit de curand un articol pe blogul prietenei mele Americanca, intitulat The American Wedding. Americanca spune despre o recenta experienta de-a ei, si anume despre participarea ei la o nunta din America.

Citind articolul prietenei mele, m-am gandit si eu la nuntile americane, si la traditiile nuptiale din America. Nu stiu prea multe despre obiceiurile de nunta din America, decat din filme. N-am nici un dubiu ca sunt multe diferente intre nuntile americane si cele romanesti, si este de asteptat acest lucru. Dar una din caracteristicile nuntilor americane despre care vreau sa scriu in acest articol este rolul pe care il joaca domnisoara de onoare la o nunta in America.

Imi imaginez ca nuntile canadiene nu sunt foarte diferite de cele americane (la fel ca si multe alte lucruri in comun din societatea americana si cea canadiana), desi nu am avut niciodata ocazia sa ma conving de acest lucru. In Canada am participat pana acum la 2 nunti, dar ambele de romani, si ambele cupluri au urmat mai mult sau mai putin traditiile nuptiale romanesti. Nu stiu nimic despre nuntile nord-americane din proprie experienta.

Din filmele americane pe care le-am vazut pana acum, mi-am dat seama ca domnisoara de onoare are un rol ingrat la o nunta. Mai exact, desi domnisoara de onoare se presupune a fi o prietena apropiata a miresei, sau chiar o ruda apropiata (sora, verisoara), si desi domnisoara de onoare este cea care o ajuta cel mai mult pe mireasa in pregatirile pentru nunta, prezenta ei este pusa intr-o umbra neflatanta la marele eveniment. In multe filme am vazut ca mireasa alege o rochie pentru domnisoara de onoare care nu o favorizeaza pe cea din urma. Nu stiu in ce masura se intampla acest lucru si in realitate, dar in filme acest lucru arata grotesc.

Cel mai recent exemplu pe care pot sa-l dau este filmul Confessions of a Shopaholic aparut in 2009, bazat pe celebra serie Shopaholic scrisa de Sophie Kinsella. Rolul lui Becky Bloomwood, personajul principal, este interpretat de Isla Fisher. Prietena lui Becky, Suze, se casatoreste in film, iar Becky urmeaza sa-i fie domnisoara de onoare la nunta, alaturi de alte 3 fete. Rochiile pe care mireasa le-a ales pentru domnisoarele de onoare, una dintre ele fiind prietena ei cea mai buna, sunt de-a dreptul hidoase. Modelele erau identice, dar culorile diferite, pentru fiecare dintre domnisoare. Becky s-a ales cu o rochie roz turbat. Reactia lui Becky la vederea rochiei pe care urma sa o poarte la nunta lui Suze a fost una de soc si de indignare. Nu-i venea sa creada ca prietena ei cea mai buna ar obliga-o sa poarte o rochie atat de oribila. Dar Suze s-a facut ca ploua, si a pretins ca reactia lui Becky a fost una pozitiva si a preferat sa creada ca lui Becky i-a placut rochia si ca ii va face o placere extrema sa o poarte la nunta ei. Din punctul meu de vedere, gestul lui Suze a fost unul de o rautate crunta, sa insiste ca prietena ei cea mai buna, dupa ce ca o ajuta in pregatirile de nunta in calitate de domnisoara de onoare, sa poarte acea rochie hidoasa. Pe Becky nu a lasat-o inima sa-i spuna lui Suze ca de fapt uraste acea rochie, si Suze a profitat de aceasta situatie, astfel afacerea cu rochia oribila ramanand batuta in cuie. Dar gestul lui Suze m-a enervat la culmea. Cum dumnezeu poti da dovada de atata insensibilitate sa astepti de la prietena ta cea mai buna sa poarte o rochie atat de urata la nunta ta si pe de asupra sa crezi ca ii va face placere?

Un alt film despre nunti, mirese si domnisoare de onoare de care imi aduc aminte este 27 Dresses, 2008, cu Katherine Heigl in rolul principal. Jane este o domnisoara de onoare profesionista, care a participat la 27 nunti, si toate cele 27 mirese au obligat-o sa poarte rochii oribile la nuntile lor, bineinteles, ca nu cumva domnisoara de onoare sa fie mai frumoasa decat mireasa. Multe dintre ele, ca sa sa nu se simta vinovate fata de Jane ca o forteaza sa poarte acea rochie la nunta lor, tot incercau sa ii bage in cap ideea ca “rochia poate fi scurtata si purtata cu succes si in alte ocazii”. Jane dadea politicos din cap ca da, dar nici pe departe nu era asa, caci nici una din cele 27 rochii nu era purtabila pentru o alta ocazie, indiferent de modificarile prin care ar trece. Absolut toate cele 27 rochii erau de-a dreptul hidoase. Dar culmea nesimtirii a venit din partea unei mirese indience, care a avut o nunta traditionala indiana, si care a purtat o rochie de mireasa traditionala indiana cu sari. Si bineinteles, Jane, in calitate de domnisoara de onoare la o nunta indiana, a fost nevoita sa poarte o rochie indiana. Iar nesimtirea miresei indience a mers atat de departe, incat nu a ezitat sa-i spuna lui Jane ca dupa nunta poate sa-si scurteze rochia si sa o poarte ca o rochie normala. Ei, na. Mireasa aia indianca era ori de-a dreptul lipsita de orice scrupule, ori proasta fara margini, sa-si imagineze ca o americanca ar modifica o rochie indiana si ar purta-o ca pe o tinuta occidentala.

Dar experientele amare ale lui Jane in calitate de domnisoara de onoare nerespectata nu s-au oprit aici. Urmeaza nunta surorii ei Tess, care vroia sa se casatoreasca nici mai mult nici mai putin decat cu barbatul de care Jane era indragostita in secret. Urmeaza pregatirile de nunta, in care Tess a implicat-o pe Jane. Va dati seama de resentimentele pe care le are Jane sa organizeze nunta surorii ei mai mici si a barbatului de care este indragostita, si la care urmeaza sa fie domnisoara de onoare. Am vazut si scenele eliminate din film. Una dintre ele este scena cu rochia de domnisoara de onoare pe care Tess o alege pentru sora ei Jane – o rochie hidoasa, neagra cu funda alba la spate, care nu ar incanta-o nici macar pe o scolarita care inca nu si-a dezvoltat simtul modei. Si Tess a fost atat de nesimtita sa-i ceara propriei ei surori sa poarte o rochie atat de hidoasa la nunta ei, in calitate de domnisoara de onoare! Dupa ce ca Jane i-a organizat nunta de la cap la coada, si intr-un timp foarte scurt! Cum poti fi atat de nesimtita, insensibila si rautacioasa sa-ti injosesti si umilesti propria ta sora? Jane s-a abtinut sa-i spuna lui Tess ca uraste rochia, dar dezamagirea ei a fost fara margini. Numai ca regizorul a decis sa nu mai includa aceasta scena in film, desi ar fi fost haioasa rau de tot.

Un alt film despre nunti si rochii pe care vreau sa-l amintesc este Sex and the City, mai exact episodul din sezonul 3 al serialului in care Charlotte se casatoreste cu Trey MacDougal. Carrie, Miranda si Samantha au fost domnisoarele de onoare ale lui Charlotte si au purtat rochii (aproape) identice ca model, culoare, lungime. Dar cel putin Charlotte a avut bunul simt sa nu le oblige pe prietenele ei sa poarte rochii hidoase la nunta ei. Rochiile fetelor au fost identice, dar macar au fost frumoase. Oricum, nimeni nu putea sa o eclipseze pe Charlotte in rochia ei de mireasa Vera Wang de $14,000, oricat de frumos n-ar fi fost imbracat. Carrie era cu Aidan in acel sezon, si urmau sa mearga impreuna la nunta lui Charlotte. Cand Aidan a vazut-o pe Carrie cat de bine arata in rochia ei de domnisoara de onoare, si-a exprimat nedumerirea in legatura cu acea rochie, caci el stia ca la o nunta domnisoarele de onoare sunt cel mai urat imbracate la insistentele miresei. “It’s not that kind of wedding”, i-a explicat Carrie.

Frica unor mirese americane ca nu cumva altcineva sa arate mai bine la nunta lor este dusa la extrem, de unde si aceste rochii hidoase pentru domnisoarele de onoare. Slava domnului ca in Romania nu exista acest obicei nesimtit, si domnisoarele de onoare de la nuntile romanesti au libertatea sa-si aleaga tinuta. Singura restrictie de bun simt, atat la nuntile americane, cat si la cele romanesti, este ca nici domnisoara de onoare, nici alta femeie prezenta la eveniment, nu ar trebui sa poarte alb. Mireasa este singura persoana care ar trebui sa poarte alb la nunta ei.

Cat despre rochiile hidoase pentru domnisoare de onoare… Daca vreodata as fi fost in postura lui Becky din Confessions of a Shopaholic sau Jane din 27 Dresses, in care prietena mea mireasa ar astepta de la mine sa port o rochie hidoasa in calitate de domnisoara de onoare la nunta ei, pentru mine prietenia cu acea femeie s-ar incheia atunci si acolo.

Patricia Field, regina modei in cinematografie

Nu este prima oara cand spun ca imi plac filmele inspirate din literatura chic, filmele penrtu femei, filmele in care moda este un personaj aparte. Preferatele mele dintre acestea sunt Sex and the City, The Devil Wears Prada, Confessions of a Shopaholic. In fiecare din aceste filme, moda este un factor important, care influenteaza pana si actiunea filmului. Dar acest gen de filme nu ar avea priza la public fara talentul unui costume designer, care sa puna accent pe tinutele personajelor. Cele 3 filme mentionate mai sus, dar si altele, au in comun numele unui costume designer de exceptie care s-a implicat in realizarea acestor pelicule, si anume Patricia Field.

Patricia Field a creat un concept in moda din cinematografie, si in moda in general, si anume high fashion for every day. In fiecare film pentru care a fost costume designer, Field s-a ocupat pe indelete de garderoba fiecarui personaj aparte. Personajele din filmele chic se imbraca tot timpul elegant, iar etichetele de pe tinutele lor poarta nume sonore din moda. Designeri cu renume mondial si-au adus contributia in fiecare din aceste filme, iar Patricia Field a asamblat o garderoba high-fashion pentru fiecare personaj.


Cel mai bun exemplu despre arta creata de Patricia Field este, fara nici o indoiala, Sex and the City. De-a lungul celor 6 sezoane ale serialului si in film, fiecare dintre cele 4 actrite au avut propria lor garderoba pentru filmari, iar un al 5-lea departament al garderobei Sex and the City a fost asamblat pentru celelalte personaje din serial si film. Zeci si zeci de designeri sunt prezenti in garderoba Sex and the City cu creatiile lor; este cea mai fabuloasa garderoba din intreaga cinematografie. Christian Louboutin, Dolce&Gabbana, Givenchy, Badgley Mischka, Chloe, Vivienne Westwood, Bulgary, Miu Miu, Burberry, Cartier, Dries Van Noten, H&M, Salvatore Ferragamo, Ralph Lauren, Nina Ricci, John Galliano, Yves Saint Laurent, Agent Provocateur, Balenciaga, Nike, Fila, Stuart Weitzman, Michael Kors, Carolina Herrera sunt doar o mica parte din brandurile pe care le-au purtat personajele din Sex and the City. Pentru show-ul rochiilor de mireasa din film si-au dat concursul Vera Wang, Christian La Croix, Christian Dior, Oscar de la Renta, Lanvin, si bineinteles, Vivienne Westwood, rochia de mireasa de care s-a indragostit Carrie. Iar in sezonul 4 din serial putem arunca un ochi in garderoba (cea reala) de la Vogue, pentru care Anna Wintour a aprobat filmari.



The Devil Wears Prada nu este mai prejos decat Sex and the City din punctul de vedere al garderobei din film. La realizarea acestui film, Patricia Field a avut un buget doar de $100,000 pentru costume. Dar, gratie influentei pe care o are in industria modei si a prietenilor sai din domeniu, Field a reusit sa asambleze pentru The Devil Wears Prada o garderoba in valoare totala de aprox. $1,000,000, astfel incat acest film a fost unul din cele mai costisitoare pelicule din istoria cinematografiei la capitolul costume. Printre brandurile care se regasesc in acest film sunt Chanel, Christian Louboutin, Calvin Klein, Miu Miu, John Galliano, Donna Karan, Dolce&Gabbana, Prada, Vivienne Westwood, Dries Van Noten. Andy (Anne Hathaway) a purtat Chanel in cea mai mare parte. Iar Diavolul a purtat, bineinteles, Prada. Aproximativ 40% din pantofii pe care i-a purtat Meryl Streep (Miranda Pristley) in film sunt Prada. Iar cat o priveste pe Emily (Emily Blunt), o parte din tinutele ei din film sunt semnate Vivienne Westwood.


Iar in Confessions of a Shopaholic, Rebecca Bloomwood poarta Givenchy, Christian Louboutin, Roberto Cavalli, Versace, Steve Madden, Louis Vuitton, Vivienne Westwood, Miu Miu, Lanvin. Stilul vestimentar al lui Becky Bloomwood este mult diferit fata de stilul altor personaje de film pe care le-a imbracat Patricia Field, cum ar fi Carrie Bradshaw sau Andy Sachs. Spiritul vestimentar al lui Becky este unul tineresc, si majoritatea tinutelor ei sunt in culori vii, tipatoare uneori. Garderoba pe care Patricia Field a coordonat-o in Confessions of a Shopaholic nu a fost mai mare decat cea din Sex and the City sau The Devil Wears Prada, dar a fost o garderoba voluminoasa, la fel ca orice film in care a lucrat.

Surse:
Sex and the City: Kiss and Tell (the show) by Amy Sohn;
Sex and the City the Movie by Amy Sohn;
Wikipedia.

Ma dau in vant dupa cumparaturi

Azi vreau sa scriu despre o carte pe care am savurat-o din plin, Confessions of a Shopaholic de Sophie Kinsella. M-a amuzat atat de mult, incat am citit-o de doua ori deja.

Aventurile prin care trece Rebecca Bloomwood sunt de-a dreptul hilare. Chiar socant de hilare, si le-am perceput asa nu numai in prima carte din seria Shopaholic, dar si de-a lungul tuturor celor cinci carti despre Becky, ceea ce m-a facut sa rad in hohote citind intreaga serie Shopaholic. Autoarea o impinge pe Becky dincolo de orice limita, facand-o de multe ori sa treaca prin niste situatii care frizeaza ridicolul si punand-o nu in cea mai buna lumina. Becky Bloomwood este o fata pentru care cel mai important lucrul este sa fie tot timpul in trend, indiferent de pretul platit. Ii place sa duca o viata glamoroasa, ii place shoppingul (carei femei nu-i place sa mearga la cumparaturi?), ii place sa poarte haine de firma si la moda, ultimul racnet bineinteles. Noroc de prietena bogata Suze, in apartamentul careia locuieste contra unei chirii modice si cu mult sub pretul pietei. Problema este ca nu poate sa-si permita nimic din toate acestea, dar asta nu o impiedica sa cheltuie in nestire, de unde si sursa tuturor dificultatilor ei.

Am ras cu lacrimi citind despre tentativele ei de a-si redresa situatia financiara, fiecare dintre ele dovedindu-se un esec lamentabil. Cum si-a luat un bilet la loto si se si visa castigatoarea marelui pot, facandu-si planuri marete cu milioanele de lire sterline in joc, si cum balonul de sapun i s-a spart in fata de indata ce numerele castigatoare (dar nu si cele de pe biletul ei) au fost anuntate la TV. Cum a incercat sa faca economii (Cut Back project), dar ceea ce reuseste sa faca este sa cheltuie aproape 200 de lire intr-o singura zi, si sa gateasca o cina absolut necomestibila care pe de asupra a si costat-o de zece ori mai mult decat si-a propus. Cum a incercat sa faca mai multi bani (Make More Money project), dar a esuat la fiecare incercare. Cum s-a apucat sa confectioneze rame pentru fotografii dupa un sablon “lucru la domiciliu”, dar s-a dovedit a fi total lipsita de talent, fara sa reuseasca sa asambleze nici macar o singura rama. Cum s-a angajat la un magazin de haine unde sa lucreze in zilele de weekend, dar a fost destituita chiar in prima zi din cauza lipsei de orice etica profesionala si a ignorarii totale a respectului fata de client. Cum si-a inflorit CV-ul cu fluenta in limba finlandeza, si a fugit mancand pamantul de la interviul cu un potential angajator finlandez. Cum a iesit in oras cu Tarquin, varul bogat dar si un pic ciudat al lui Suze, si se si visa Doamna Tarquin, postura in care si-ar fi rezolvat toate problemele financiare intr-o clipa, desi nici macar nu-l placea pe Tarquin, iar cina cu el s-a dovedit a fi un total fiasco, spre ghinionul ei. Cum il evita la nesfarsit pe Derek Smeath, managerul de la banca, invocand tot felul de scuze care mai de care mai puerile, doar-doar sa mai amane discutia cu privire la situatia extrem de precara a conturilor ei bancare si a datoriilor care nu mai pareau sa aiba sfarsit. Cum a mers la shopping intr-o incercare de a scapa de depresia acuta care a apucat-o, si s-a trezit data afara din toate magazinele, deoarece nu mai avea bani sa plateasca acele cumparaturi.

Iar urmatoarele 4 carti din seria Shopaholic ne dezvaluie alte “minunatii” pe care le comite Becky, mai hilare de atat, daca va vine sa credeti. Citind seria Shopaholic, de multe ori ma trezeam gandindu-ma: “Becky e haioasa, e amuzanta, razi in hohote de experientele ei hilare, dar nu este o persoana despre care ai spune ca e foarte inteligenta, altfel ar fi in stare sa evite toate aceste situatii critice, nu sa se afunde in dificultati tot mai mari de la o zi la alta. Slava domnului ca e un personaj fictiv si nu o persoana reala. N-as putea sa cred vreodata ca o persoana din viata reala ar putea fi atat de dezorganizata si de messy ca Becky Bloomwood (ma mananca limba sa folosesc termeni ceva mai duri, dar de dragul articolului nu o fac). Si pentru Dumnezeu, cat de shopaholica poate fi o persoana??? Se pare ca termenul shopaholic nu are limite, ha?”. Pe de alta parte, daca autoarea ar fi creat-o ceva mai cu scaun la cap, cartea n-ar mai avea acelasi farmec, si n-am mai avea prilejul sa radem in hohote lecturand-o.

Dar totul e bine cand se termina cu bine, si ca o compensatie pentru gogomaniile comise de acest comic personaj, fiecare din cele 5 carti din seria Shopaholic are un happy end (nu ca nu era de asteptat, caci ar fi fost prea de tot). Oricat de imposibil n-ar parea si oricat de afundata in datorii si in propriile ei minciuni n-ar fi, Becky Bloomwood gaseste de fiecare data o cale sa-si rezolve problemele financiare si de orice alta natura.

Am vazut si filmul Confessions of a Shopaholic aparut pe marile ecrane anul trecut, dar ecranizarea nici pe departe nu face dreptate cartii. Subiectul este mult schimbat, multe detalii din carte sunt alterate, si per total da impresia ca nici nu a fost inspirat din cartea lui Sophie Kinsella. In afara de titlu, filmul si cartea nu au mare lucru in comun. Dar chiar si asa, l-am vizionat cu placere, ca sa nu mai mentionez ca a fost un film asteptat de toti fanii lui Sophie Kinsella. Ca pentru unii a fost dezamagitor, asta e alta poveste.

Anul acesta va aparea si cea de-a 6-a carte din celebra serie, Mini Shopaholic, si de-abia astept sa o citesc. Se pare ca va fi despre viata de familie a lui Becky, alaturi de sotul Luke si fetita Minnie. Poate-poate ii vine mintea la cap si va lua ceva mai in serios problema cheltuitului nesabuit – sa vedem ce surprize ne pregateste de data aceasta Sophie Kinsella.

Lumea modei in carti

Pana acum am scris despre filme inspirate din carti chic, dar de data aceasta vreau sa va impartasesc gandurile mele despre literatura chic per se. Este un gen literar care imi place la fel de mult ca si filmele pentru care e o sursa de inspiratie. Stiu ca romanele chic nu sunt considerate “carti serioase” sau “capodopere”, nu sunt genul de carti studiate in scoli, licee si facultati, dar lecturarea cartilor chic este o buna modalitate de relaxare in vacanta, sau duminica, sau intr-o dupa-amiaza libera. Iar unele dintre ele chiar sunt reusite.

Prima oara “am facut cunostinta” cu acest gen literar acum 2 ani. Rasfoiam diverse forumuri cu audienta feminina, si de multe ori poposeam la rubricile destinate cartilor si literaturii, unde imi placea sa impartasec pareri si impresii despre cartile citite, cu celelalte forumiste. Multe din postari se refereau la un gen literar care mie nu imi era familiar pana atunci, dar din ce scriau forumistele, suna captivant, ceea ce mi-a trezit curiozitatea. Cel mai frecvent nume de autor pe care il intalneam pe forumurile despre carti era Sophie Kinsella, iar cartile cele mai des mentionate in postarile forumistelor erau cele din seria Shopaholic ale acestei autoare. Si astfel “am aflat” de acest gen literar care isi gaseste cei mai multi cititori printre femei de toate varstele si categoriile sociale, un gen literar in care lumea modei ocupa un loc de frunte, un gen literar in care eroinele merg la shopping si petreceri, poarta haine si accesorii de firma, duc o viata glamoroasa.

Gata, m-am hotarat! La scurt timp dupa aceea m-am infiintat la libraria mea preferata pentru shopping de carte, si m-am dus direct la raftul lui Sophie Kinsella. Confessions of a Shopaholic a fost prima carte chic pe care am citit-o. A fost o lectura usoara si relaxanta, care m-a destins si m-a binedispus. M-au amuzat copios trasnaile inimaginabile ale lui Becky Bloomwood, asa ca m-am convins sa cumpar si celelate 4 carti din seria Shopaholic. Apoi am cumparat si toate celelalte carti ale acestei scriitoare -- Can You Keep a Secret, The Undomestic Goddess, Remember me. Le-am citit pe toate dintr-o rasuflare, si chiar m-am distrat citindu-le, a.k.a. am ras in hohote. Iar vara trecuta am citit cea mai recenta carte publicata de Sophie Kinsella, Twenties Girl, pe care m-am grabit sa o cumpar chiar in ziua lansarii pe piata, fiind foarte incantata de prospectul unei noi lecturi savuroase, si chiar asa si a fost.

Intre timp mi-am imbogatit biblioteca si cu alte autoare si titluri de carti chic, printre care Madeleine Wickham (care de fapt este numele real al lui Sophie Kinsella, a semnat carti cu ambele nume), Candace Bushnell (autoarea Sex and the City), Lauren Weisberger (autoarea The Devil Wears Prada), Bridie Clark, Helen Fielding, Emily Giffin, Jane Green, Oksana Robski, Plum Sykes. Unele dintre aceste carti mi-au placut mai mult, iar altele mi s-au parut mai putin captivante. Una din autoarele mele preferate a devenit si Emily Giffin, o scriitoare americana, si cel mai mult mi-au placut doua dintre cartile ei – Something Borrowed si Something Blue. In aceste doua carti personajele principale sunt doua prietene din copilarie, Rachel si Darcy. Autoarea a folosit o tehnica literara pe care nu am mai intalnit-o pana acum. Daca prima carte este scrisa din perspectiva lui Rachel, cea de-a doua e scrisa din perspectiva prietenei sale Darcy. Desi cele doua prietene trec prin aceleasi experiente si sunt partase la aceleasi evenimente, fiecare dintre ele le percepe in mod diferit, evident. Si pe masura ce citesti cele doua carti, ajungi sa o simpatizezi mai intai pe Rachel, apoi pe Darcy.

Obisnuiam sa rasfoiesc site-ul editurii Polirom, si imi placea sa ma uit la Colectia Chic in cautarea unor titluri noi. Acolo am gasit multe din titlurile de carti pe care ulterior le-am procurat pentru propria mea biblioteca. Si ca veni vorba de titluri noi, Sophie Kinsella ne pregateste o surpriza -- in septembrie 2010 va fi lansata cea de-a 6-a carte din seria Shopaholic, si deja se stie ca se va numi Mini Shopaholic. Sunt foarte nerabdatoare sa o citesc!

Pentru iubitoarele de literatura chic, recomand urmatoarele titluri:

Sophie Kinsella
Confessions of a Shopaholic
Shopaholic Takes Manhattan
Shopaholic Ties the Knot
Shopaholic and Sister
Shopaholic and Baby
Mini Shopaholic
Can You Keep a Secret?
Remember Me?
Twenties Girl
The Undomestic Goddess

Madeleine Wickham
Cocktails for Three
The Gatecrasher
The Wedding Girl

Bridie Clark
Because She Can

Emily Giffin
Baby Proof
Something Borrowed
Something Blue

Jane Green
Swapping Lives

Oksana Robski
Casual

Plum Sykes
Bergdorf Blondes
The Debutante Divorcée

Lauren Weisberger
Chasing Harry Winston
Everyone Worth Knowing

Lectura placuta!