Atunci cand m-am hotarat sa scriu acest articol, ma gandeam oare cum ar fi mai bine sa-l scriu, din punct de vedere analitic sau sistematic, sa descriu evenimentele acestui an in ordine cronologica, asa cum s-au intamplat ele in fiecare luna, sau in ordinea importantei pentru mine si a impactului pe care l-au avut in viata mea? Pana la urma m-am hotarat sa descriu acest an in ordinea importantei evenimentelor care au avut loc in decursul lui 2013, caci daca o faceam cronologic, pe luni calendariste, probabil ca au fost si luni in care nu mi s-a intamplat nimic spectaculos care sa merite mentiunea in acest articol, mai ales in prima jumatate a anului.
De departe cel mai important eveniment al acestui an pentru mine a fost publicarea primei mele carti, Bits of Fashion: Stories, Interviews, Reviews. Este un vis vechi de-al meu, prima oara m-am hotarat sa public o carte in vara lui 2012, dar a durat mai mult decat am crezut sa duc acest proiect pana la bun sfarsit. Am publicat cartea in septembrie 2013, iar ziua in care am dat vestea pe Facebook si pe blog a fost o zi foarte fericita pentru mine! Imi aduc aminte de sentimentul pe care l-am avut atunci – literalmente hiperventilam de fericire, I was bursting with happiness! Cartea mea este acum disponibila pe Amazon, eBay si Barnes & Noble.
Tot in legatura cu publicarea primei mele carti, m-am bucurat de o oarecare atentie din partea presei. Jurnalista Corina Stoica, editor LaRevista.ro, a publicat in octombrie un articol dedicat cartii mele, pe care il puteti vedea aici:
Victoria West a lansat prima sa carte, “Bits of Fashion”
De asemenea, am acordat un interviu Corinei Stoica pentru LaRevista.ro in noiembrie, pe care il puteti citi aici:
Interviu – Victoria West: Cand am plecat in Canada, am ars toate podurile in urma mea
Un alt interviu pe care l-am acordat anul anul acesta in august, dar de data aceasta nu in legatura cu publicarea cartii mele, a fost un interviu pentru revista Canadian Immigrant, inclus intr-un articol scris de Ana Maria Gheorghiu:
The great Canadian road trip: explore your adopted country by car
In ceea ce priveste viata mea de familie, cea mai importanta realizare a mea din acest an a fost faptul ca l-am inscris pe baiatul meu Alex la scoala catolica franceza Jean Paul II din Whitby, o scoala pe care am curtat-o timp de un an si jumatate. Nu a fost o misiune usoara pentru mine sa-l inscriu pe Alex la aceasta scoala, avand in vedere ca noi nu suntem catolici, ci ortodocsi, dar pana la urma totul a iesit bine si Alex este acum elev la aceasta scoala. De asemenea, Alex a fost acceptat la gradinita francofona adiacenta scolii, pentru programul Inainte si Dupa Scoala, astfel incat pe langa avantajul evident de a petrece si mai mult timp intr-un mediu francofon, Alex nu trebuie sa se deplasese la o alta gradinita din oras cu autobuzul scolar galben, cele doua institutii functionand in aceeasi cladire. In iulie am primit comunicarea oficiala de acceptare a lui Alex la scoala, iar in septembrie Alex a inceput cursurile la scoala.
 |
| Alex in prima zi de scoala |
 |
| Alex in prima zi de scoala |
In aceasta vara eu si John am cumparat o barca, pe care o cheama Kickin’ Back, si cu care am stat toata vara pe Lacul Ontario. Stiu ca este frivol… dar ador apa, imi place sa-mi petrec timpul pe apa, iar vacantele mele la mare (sau la ocean, cum a fost cea din Cuba) sunt vacantele mele preferate. Poate ca atractia mea pentru apa se datoreaza faptului ca sunt nascuta intr-un semn de foc, Sagetatorul, si constrastele se atrag – nu stiu daca acesta este motivul, dar cert este ca dintotdeauna mi-a placut sa-mi petrec timpul liber si vacantele la apa dulce sau sarata, mai ales sarata. Oricand as prefera o zi petrecuta pe apa unei zile de camping in padure. In decursul acestei veri am lucrat fara pauza, n-am avut vacanta deloc, n-am plecat din Toronto nicaieri, dar in schimb am petrecut multe weekenduri cu barca pe Lacul Ontario. A fost cea mai reusita vara pe care am avut-o in multi ani.
Una din iesirile de weekend in afara orasului pe care le-am facut in aceasta vara a fost la o cabana din Georgina, situata la o ora de condus de Toronto, unde am mers la o petrecere pentru ziua de nastere a unui prieten.
Tot in vara asta am vizitat Gradina Zoologica din Toronto, si am vazut ursi Panda pentru prima oara.
 |
| Da Mao, mascul |
 |
| Ersun, femela |
***Am realizat, de-a lungul anului, mai multe interviuri cu personalitati din lumea modei si divertismentului din Canada cum ar fi creatorul de moda Christopher Bates; actorii Tonya Lee Williams, Clara Pasieka, Richard Young, Daven Rauda, Clé Bennett; realizatorii filmului de scurt metraj Eneme. Toate aceste interviuri sunt incluse in cartea mea Bits of Fashion.
***Am mers la ambele editii ale Saptamanii Modei din Toronto din acest an, cea din martie si cea din octombrie. Daca in alti ani imi cumparam biletul pentru Toronto Fashion Week, anul acesta am fost invitata la 3 prezentari de moda in cadrul saptamanii modei. In martie am fost la show-ul creatorului de moda canadian Christopher Bates, precum si la show-ul anual caritabil The Heart Truth Fashion Show. In octombrie am fost din nou invitata la prezentarea de moda a lui Christopher Bates.
***Am mers la un numar mare de evenimente mondene, despre care am scris pe blog pe parcursul anului. Din pacate imi este imposibil sa onorez toate invitatiile la petreceri mondene pe care le primesc, din cauza responsabilitatilor mele familiale. Dar incerc sa onorez cat mai multe invitatii posibil.
Dar in acest an mi s-au intamplat nu doar lucrurile minunate de mai sus, dar si faze enervante, haioase sau penibile. De exemplu, eram intr-o dimineata in centru cand mergeam la job, si un tip m-a calcat pe picior si mi-a rupt sandaua, astfel incat nu mi-a ramas decat sa arunc acele sandale la gunoi. Dar mai rau de atat, omul nici macar nu si-a cerut scuze, iar cand l-am confruntat la semafor, s-a facut ca nu ma aude si s-a uitat in alta parte, pretinzand ca nu exist sau ca sunt transparenta. Norocul meu a fost ca aveam o pereche de sandale de rezerva la serviciu, si am putut sa ma schimb.
Odata am uitat sa platesc pentru biletul de tren cand am mers la serviciu, si in tren ma rugam sa nu vina controlorul sa nu ma fac de ras. Din fericire, verificarea biletelor nu s-a efectuat in acea dimineata, si am fost scutita de o situatie stanjenitoare.
Odata la un eveniment monden in centru nu am vazut o usa de sticla in cladire, am crezut ca usa e deschisa si am vrut sa trec, si m-am lovit cu capul in usa. In urma impactului mi s-au stricat ochelarii de soare care sunt si ochelari de vedere. Dupa evenimentul respectiv am plecat teava la opticianul meu sa-mi repare ochelarii, si din fericire a reusit sa mi-i repare; altfel m-ar fi costat o mica avere sa-mi fac altii.
Si iata ca a inceput un nou an. Nu am obiceiul sa fac rezolutii pentru anul care vine in noaptea de Revelion, ma gandesc doar la ce mi-ar placea sa se intample in noul an. De asemenea, am obiceiul sa nu discut deschis despre lucrurile pe care vreau sa le realizez in noul an, ci prefer sa fiu prudenta si sa vorbesc despre ele doar atunci cand se vor implini, ca sa nu fiu dezamagita in cazul in care nu le voi realiza. Asa ca nu va spun nimic acum, din ce vreau sa realizez in 2014. :)
Va doresc sa aveti un an nou cat mai reusit si sa aveti parte de tot ce va doriti.
La multi ani!
