Simona a plecat

N-am avut norocul sa o cunosc personal pe Simona. Am cunoscut-o prin intermediul scrisului, blogurilor, revistei, cartilor. Am locuit in aceeasi metropola canadiana timp de cativa ani, fara sa ne cunoastem si fara sa am onoarea sa o intalnesc. I-am descoperit scrisul in 2010, atunci cand am descoperit si revista Tango pentru care scria, dar atunci in 2010 Simona deja revenea in Romania sa se restabileasca la Bucuresti, in timp ce eu imi continuam viata mea din Toronto.

Au urmat sapte ani in care am savurat fiecare cuvant pe care l-a scris. Am avut blogul ei pe lista favoritelor, iar cele doua carti semnate de Simona pe care le am aici in biblioteca mea personala din Toronto sunt pe raftul de onoare al putinelor volume in limba romana pe care le am in biroul de acasa, alaturi de celelate rafturi burdusite cu carti in limba engleza.

Vara trecuta am suspinat la aflarea vestii despre boala cea nemiloasa. Am plans in seara in care Doru a dezvaluit detalii despre tratament pe Facebook. Mi-a revenit speranta atunci cand am vazut mobilizarea tuturor celor care au pus mana de la mana si au sarit in ajutor. Am multumit ministrului sanatatii pentru implicare. Si am sperat ca va fi bine. Ca va invinge. Ca va depasi aceasta grea incercare, ca va avea o viata implinita alaturi de cei pentru care era dispusa sa lupte din toate rasputerile, ca va continua sa ne bucure cu scrisul ei asa cum a facut-o dintotdeauna.

I-am urmarit etapele tratamentului din umbra, si ma bucuram de fiecare data cand mai dadea cate un semn pe Facebook, in pauzele dintre doua spitalizari. Nici prin cap nu-mi trecea ca nu va invinge, pentru ca stiam ca era o luptatoare. Nu voia sa renunte, nu voia sa se resemneze. Ii admiram curajul si determinatea cu care lupta si eram convinsa ca va castiga.

I-am admirat noua coafura albastra de acum doua saptamani. Si credeam ca totul va fi bine intr-o buna zi, in curand.

Iar azi am aflat vestea. Eram la serviciu, am luat pauza de pranz la ora 12, mi-am luat o cafea, am deschis telefonul ca sa rasfoiesc Facebook-ul. Si am vazut postarea Alinei, "Pa Simona". What a heck do you mean Pa Simona, a fost primul meu gand. M-am uitat la comentarii. Apoi la alte profiluri ale prietenilor comuni. Apoi pe site-ul revistei. Si a trebuit sa accept adevarul. Simona a plecat.

M-am simtit neputincioasa in fata mortii. N-am putut sa las niciun like si niciun comentariu pe Facebook. Nu ma simt in stare sa socializez cu moartea. Am simtit la fel si anul trecut, cand s-a stins mama mea care a pierdut lupta cu boala inimii, si cand mi-a luat 5 saptamani sa fac un anunt pe Facebook ca nu o mai am pe mama langa mine.

Si capac la toate, moartea asta nu e multumita sa ia doar un suflet atunci cand iese la vanatoare, vrea doua sau mai multe daruri odata. Tot astazi am aflat despre disparitia mamei unei prietene din Toronto.

Adio Simona, odihneste-te in pace.

Un an

Astazi se implineste un an de cand am inceput sa scriu acest blog. Intr-un an de zile s-au intamplat foarte multe lucruri frumoase in viata mea legate de faptul ca am inceput sa scriu, iar experienta mea s-a imbogatit din multe puncte de vedere.

Nu am avut niciodata ocazia sa va spun despre faptul cum m-am hotarat sa scriu acest blog. Acum cred ca este o ocazie potrivita sa va impartasesc acest lucru, caci vroiam sa o fac demult.

Primul impuls de a face jurnalism l-am avut acum 9 ani. Pe vremea aceea eram profesor intr-o scoala generala in Romania. Prietenii mei imi cunosteau stilul de a ma exprima in scris si m-au incurajat de multe ori sa incep jurnalism, astfel incat m-au convins sa-mi incerc norocul in acest domeniu. In acea perioada unul din colegii mei de breasla era si corespondent la un ziar local de la mine din oras. Am apelat la el pentru o vorba buna care sa ma ajute sa-mi fac o intrare la acel ziar local in calitate de jurnalist/corespondent/colaborator/freelance writer – imi doream sa scriu; dar dansul m-a refuzat si nu mi-a acordat ajutorul pe care i l-am cerut. Refuzul lui m-a descurajat si dupa aceea nu am mai incercat sa fac nimic pentru inceperea unei cariere de jurnalist/freelance writer. Anii au trecut, si am ignorat impulsul de a incepe sa scriu pe care l-am avut atunci; mai tarziu m-am mutat in Canada si multe lucruri din viata mea s-au schimbat, pana in punctul cand s-a nascut copilul meu.

Am inceput sa scriu la inceputul anului 2010, cand eram in concediu de maternitate. Rasfoiam odata niste materiale promotionale pe care le primisem prin posta, materiale care contineau informatii despre cursuri online de freelance writer. Si mi-am adus aminte ca in urma cu 8 ani imi doream sa fac jurnalism si sa scriu. Mi-am dat seama ca acum este un moment bun sa incep sa o fac, si in mai putin de 24 ore aveam blogul creat si primul articol scris. M-am gandit ca un blog personal ar fi un inceput bun, si o punte spre oportunitati ulterioare. And the rest is history…

In ultimele 12 luni m-am gandit de multe ori ca imi doream sa fi inceput sa scriu mult mai devreme, decat dupa 8 ani de cand am avut acea prima (si singura) incercare esuata de a testa terenul jurnalistic. Ma gandeam ca a trecut atat de mult timp si de-abia anul trecut am inceput sa scriu, cand as fi putut fructifica toti acesti ani daca nu ma lasam descurajata atunci, sau daca nu renuntam la visul meu. Dar pe de alta parte ma gandesc la vorba aia “toate la timpul lor”, si probabil acum a fost momentul bun sa incep sa scriu, avand in vedere ca am fost in concediu de maternitate si timpul liber mi-a permis sa o fac.

Moda este una din marile mele pasiuni, si am decis sa scriu in exclusivitate despre moda, precum si alte subiecte legate de moda. Dorinta mea de a scrie despre moda a fost legata si de faptul ca in anii petrecuti in Canada de multe ori am fost tentata sa imi iau un job in industria modei din Toronto; dar acestea nu sunt chiar atat de disponibile sau accesibile, asa ca pana la urma am ramas in finante. Si daca nu am putut sa am un job in moda, m-am hotarat sa scriu despre moda. In felul acesta am gasit compromisul ideal si intr-un fel sau altul mi-am indeplinit dorinta – sa faci jurnalism de moda inseamna intr-o anumita masura sa ai un job in moda.

Si iata-ma un an mai tarziu, la vremea bilanturilor. Din februarie trecut, de cand am inceput sa scriu despre moda, am avut ocazia sa invat foarte multe lucruri noi. Informarea mea venea in primul rand din documentarea pentru articolele mele. Nici unul din articolele mele nu a fost scris “dupa ureche”, ci au fost documentate corespunzator. De multe ori mi-a facut placere sa scriu si despre propriile mele experiente, cum de altfel fac majoritatea autorilor de bloguri. Acum de exemplu stiu mult mai multe despre moda din Canada, dar si din lume – designeri canadieni, branduri canadiene, evenimente din lumea modei din Toronto si Canada, shopping canadian.

Datorita faptului ca scriu despre moda, am inceput sa fiu invitata si sa iau parte la diverse evenimente de moda din Toronto. In acest an am cunoscut profesionisti din domeniul modei care mi-au solicitat prezenta la mai multe evenimente in calitate de freelance writer. Nu am putut participa la toate evenimentele la care am fost invitata, dar am onorat majoritatea invitatiilor. De exemplu, am fost invitata la ultimele doua lansari de colectii Swarovski din Toronto, in septembrie si noiembrie 2010, si probabil voi fi invitata si la urmatoarele evenimente de acest gen organizate de Swarovski. O alta lansare de colectie la care am fost prezenta a fost Tilley Endurables, tot in noiembrie 2010. Le-am cunoscut pe scriitoarele Lauren Weisberger si Sophie Kinsella, care au venit la Toronto pentru lansarea celor mai recente carti ale lor, Last Night at Chateau Marmont (in august) si respectiv Mini Shopaholic (in septembrie). Dar cel mai important eveniment de moda la care am participat anul trecut a fost Saptamana Modei din Toronto, editia Martie-Aprilie 2010.

Tot in 2010, in august, m-am alaturat revistei Tango am inceput sa scriu Blogul Tango. Ma simt onorata sa scriu alaturi de Alice Nastase si Simona Catrina, pe care le admir foarte mult, si carora profit de ocazie sa le multumesc pentru caldura cu care m-au primit in familia revistei Tango. Iar acum cateva zile am aflat ca Alice a lansat un concurs de bloguri Tango, si in curand vom putea citi trei noi bloguri pe portalul revistei.

Mi-am facut multi prieteni in blogosfera si am avut ocazia sa cunosc oameni deosebiti, pe ai caror bloguri imi face placere sa revin in fiecare zi. Iar de curand am acordat un interviu portalului DivaHair.ro, avand ca subiect produsele bio.

Va multumesc tuturor pentru ca imi sunteti alaturi, caci fara voi nu as putea sa ma numesc scriitoare. Va multumesc din nou pentru fidelitatea cu care imi cititi articolele, atat cele in romana, cat si cele in engleza; atat cele de pe blog, cat si articolele de pe celelalte pagini ale mele unde scriu. Va multumesc ca intrati aici in fiecare zi, ca imi impartasiti gandurile si impresiile, ca imi comentati articolele. Va multumesc pentru sustinerea si prietenia voastra, si sper sa imi fiti alaturi si de acum incolo.

A voastra, Victoria West.

Blog Tango

Am deosebita placere sa va invit pe noul meu Blog Tango, pe care am inceput sa-l scriu de curand, gratie sprijinului lui Alice Nastase, editor in chief al Revistei Tango din Romania. Am fost foarte incantata cand Alice m-a primit in echipa Tango si mi-a gazduit noul blog, si ma bucur foarte mult ca am ocazia sa incep aceasta colaborare cu Revista Tango. Blogul a intrat live pe 23 septembrie si este visibil pe prima pagina a revistei.

De asemenea, profit de ocazie sa ii multumesc lui Alice pentru increderea pe care mi-a acordat-o, precum si caldura cu care m-a primit in familia Tango. O admir pe Alice de mult timp, si o consider mentorul meu. Ii citesc cu regularitate cele doua bloguri, Coffechat si Tango. Ii admir sinceritatea cu care scrie, si de multe ori m-a inpsirat.

Sper sa va simtiti la fel de bine pe noul meu Blog Tango cum v-ati simtit si aici. Subiectele pe care le voi dezbate pe Blogul Tango vor continua traditia blogului de fata, subiecte care m-au consacrat (imi place sa cred) ca freelance writer – moda, frumusete, stil, tendinte, precum si alte subiecte legate de acestea. Ca de obicei, parerile si comentariile sunt binevenite. Va astept cu drag!

http://victoria.revistatango.ro/

http://www.revistatango.ro/

Bloguri noi, iubiri vechi de Alice Nastase