Ce am facut in aceasta vara

Iata ca a mai trecut o vara, nici nu stiu cand a trecut atat de repede. Ieri de-abia mai suportam caldura caniculara, si azi e ultima zi de vara, si ma intreb unde a plecat vara mea draga pe care o iubesc atat de mult, in ciuda caldurii si a caniculei? In fiecare an cand trece vara si vremea caniculara se domoleste, ma gandesc ca oricand prefer caldura verii decat frigul hibernal. Ambele sunt insuportabile, dar prima imi este o prietena mai putin dusmanoasa decat cea de-a doua. :) Simt aceasta melancolie in fiecare an, la fiecare sfarsit de august, la fiecare inceput de toamna, cand urmeaza zilele racoroase din septembrie, apoi Halloween, apoi Craciun, apoi gerurile iernii… pana cand vine urmatoarea vara si trecem prin acelasi cerc al anotimpurilor, an dupa an.

Lasand insa melancolia de sfarsit de sezon estival la o parte, anul acesta am avut o vara plina si intensa, am scris mult, am calatorit in Canada si in strainatate, am facut multe iesiri de weekend si am plecat in vacante, am vazut multe locuri noi, am facut multe lucruri noi; iar motivul pentru care am avut timp sa fac toate acestea – iesiri, vacante, calatorii, evenimente mondene si alte distractii este ca aceasta vara m-a prins intre doua joburi, si este prima vara pe care o traiesc aici in Canada, in ultimii 10 ani, in care nu am fost ocupata cu un job la care sa merg in fiecare zi. Ultima oara am avut o vara intreaga libera, doar pentru mine, in 2005, ultima mea vara din Romania, inainte sa ma mut in Canada, si asta pentru ca in Romania am lucrat ca profesoara in invatamantul preuniversitar si verile imi erau libere in intregime.

Si pentru ca anul acesta am avut o vara libera, si am avut tot acest interval de timp liber pentru mine, pe care sa-l folosesc la discretie, am putut sa fac toate aceste lucruri intr-un ritm lejer, fara sa fiu constransa de un program zilnic aglomerat, asa cum se intampla cand ai un job full-time.

Da dragii mei, ma aflu intre doua joburi, si in aceasta vara ocupatia mea principala a fost sa caut un loc de munca nou. Mi-am pierdut jobul acum cateva luni, in aprilie, si de atunci am fost in cautarea unei slujbe noi. In ultimii patru ani am lucrat ca analist intr-o companie IT din centrul Toronto-ului, si am plecat de acolo in urma unei restructurari. Mi-am iubit jobul si am fost foarte trista si nefericita cand l-am pierdut, dar singurul lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa-mi concentrez energia in eforturile de a face urmatorul pas in cariera mea. Anul acesta am avut doua pierderi mari – in martie am pierdut-o pe mama, si in aprilie mi-am pierdut jobul, hai sa zic doar ca nu a fost un an usor pentru mine. In ultimele patru luni, cat timp am fost in cautari, am avut 10-15 interviuri cu diferite companii – banci, companii financiare, companii din sectorul privat si public. Am aplicat la peste 30 de companii din Toronto, pentru un numar total de peste 50 de joburi. Si am gasit un job, de curand am primit o oferta, si voi incepe noul meu job in septembrie.

Faptul ca am avut vara libera mi-a lasat mai mult timp sa fac alte lucruri de care m-am bucurat – sa scriu, sa fac iesiri in weekend, sa plec in vacante cu rulota, sa merg la evenimente mondene, sa descopar locuri noi. Toate acele articole pe care le-am scris in aceasta vara despre Whitby, Courtice, Bowmanville, despre Downtown Toronto, despre strazile boeme din centrul orasului, despre librariile din Toronto – le-am scris pentru ca am avut timp liber. Cum credeti ca am avut eu timp sa ma plimb ziua in amiaza mare si sa fac poze pe King Street West si pe Queen Street West in centrul Toronto-ului, sau la Courtice, sau la Bowmanville? Nu aveam un job care sa ma tina in birou, iata cum. M-am plimbat prin toate acele locuri si am facut toate acele poze pentru ca am avut timp liber. Pentru ca am avut toata vara la dispozitie sa descopar toate acele locuri din Toronto si imprejurimi, dupa 10 ani de cand locuiesc in Canada in care nu mi-am facut timp sa le vad niciodata, pana acum.

Vara din acest an a inceput pentru mine atunci cand s-a terminat jobul meu IT, adica in aprilie, chiar daca atunci nu era inca vara per se, si chiar daca in a doua jumatate a lui aprilie mai purtam geci de primavara si trench-uri. Dar asociez acel timp liber pe care l-am avut din 21 aprilie incoace cu vacanta, cu vara, cu vacanta de vara. Sunt o norocoasa care anul acesta am avut o vacanta de vara de 4 luni, cea mai lunga din viata mea. :) Nici macar copilul meu nu a fost atat de norocos, caci a avut parte de o vacanta de vara doar de doua luni (si o codita), de la sfarsitul lui iunie cand s-a incheiat anul scolar, pana la inceputul lui septembrie cand se deschide urmatorul an scolar.

Ce am facut in Toronto in aceasta vara

Am explorat si fotografiat zone landmark din Toronto cum ar fi Bloor Street, Queen Street West, King Street West, districtul financiar din centru, zona greaca de pe Danforth Avenue, librariile Indigo din Toronto, orasul de sub oras.

Am explorat si fotografiat locuri din jurul Toronto-ului, cum ar fi Courtice, Bowmanville, Gradina zoologica din Bowmanville, Port Perry, si propriul meu Whitby.

Am plecat in vacanta cu rulota la Calabogie, un loc nu departe de Ottawa, unde am petrecut aproape o saptamana, in luna mai. Weekendul lung din luna mai, cel dedicat Reginei Victoria, care anul acesta a fost pe 21-23 mai, da startul sezonului estival in Canada. Cu aceasta ocazie eu si familia mea am mai adaugat cateva zile weekendului lung si am petrecut o vacanta la Calabogie cu RV-ul. Calabogie este un loc unde in fiecare an in luna mai se aduna iubitorii de jeep-uri, ATV-uri si offroad, si am plecat acolo cu jucariile noastre – rulota si ATV-ul. La fostul meu job una din sarcinile mele de serviciu era sa lucrez 2-3 sarbatori legale pe an, si la inceputul anului, cand eu si echipa mea am stabilit programul de lucru pentru sarbatori pentru 2016, am fost programata sa lucrez de Victoria Day, in weekendul lung din luna mai. In aprilie mi-am pierdut jobul, asa ca am scapat de obligatia de a lucra in weekendul lung pentru Victoria Day din luna mai. Initial, cand stiam ca voi lucra in decursul acestei sarbatori, planul meu si al lui John era ca el si Alex sa plece la Calabogie in acest weekend lung, iar eu sa raman la Toronto sa-mi vad de obligatiile mele de serviciu. Dupa aia n-am mai avut obligatii de serviciu, asa ca m-am gandit what a heck, I might as well enjoy it, daca tot aveam acest timp liber la dispozitie, si i-am insotit pe baietii mei in calatoria cu RV-ul la Calabogie, pe care am prelungit-o de la un weekend lung la o vacanta de-a binelea, avand in vedere ca puteam sa mergem toti trei.

Am facut si alte calatorii cu RV-ul in aceasta vara, in weekend-uri. Unul din locurile pe care le-am vizitat a fost Horseshoe Lake Camp, un parc de agrement pe malul lacului Horseshoe; iar un alt loc unde am petrecut mai multe weekenduri in aceasta vara a fost un spatiu impadurit la Pickering, nu departe de Whitby.

O alta iesire pe care am facut-o in aceasta vara a fost un show de aviatie la Trenton, un oras situat la vreo ora distanta de casa mea, iar show-ul s-a desfasurat pe teritoriul unei baze militare aviatice din Trenton.

Am calatorit in Statele Unite, mai exact in statul New York – am vizitat orasul Buffalo situat nu departe de granita dintre Canada si SUA, precum si Cascada Niagara de pe malul american.

Am mers la muzee cu Alex – am vizitat in vara asta un mic muzeu din Whitby, Lynde House, precum si ROM, adica Royal Ontario Museum, cel mai mare muzeu din Toronto. Un alt muzeu pe care l-am vizitat in aceasta vara este muzeul Parkwood Estates din Oshawa, orasul vecin cu Whitby.

Am facut si alte activitati cu Alex, ca sa-i fac vara mai interesanta – l-am dus la inot (activitatea lui preferata), la popice pentru copii, la mini-golf pentru copii, la sali de jocuri pentru copii. L-am dus si la McDonald’s din cand in cand. :) L-am dus pe Alex si la cinema, la filme care pot fi vazute cu copiii, si am vazut The Book of Jungle si Angry Birds.

Am mers la cateva evenimente mondene & shopping, cum ar fi deschiderea unui nou magazin de incaltaminte din centrul Toronto-ului, Mila’s Fine Footwear; un dialog cu Dr. Nekessa Remy, specialist in acupuntura; un dialog cu Aaron Low, specialist in tratarea vocii si a coardelor vocale; un eveniment designer sample sale organizat de studio-ul de moda Reia Studio din Toronto; un targ de vintage si antichitati organizat la un mall din nordul Toronto-ului. Am realizat doua interviuri in aceasta vara, cu artistii de muzica R&B Jay Matthew si Sean Jones din Toronto.

Am descoperit magazine noi in Toronto – noi pentru mine, sau noi pentru scena Toronto-ului, cum ar fi noul magazin Saks Fifth Avenue de pe Yonge Street in centru, care s-a deschis la Toronto anul acesta in februarie; un magazin de antichitati, Louis Wine Antiques, din cartierul Yorkville; magazinul Pink Tartan din cartierul Yorkville; un nou magazin Value Village la Pickering. Tot in vara aceasta am incercat experienta “monthly beauty box” pentru prima oara, si a fost o experienta reusita.

Am creat outfituri neconventonale pe care le-am prezentat pe blog – the Boyfriend T-Shirt look, the Boyfriend Shorts look, un outfit inspirat de stilul lui Audrey Hepburn, un outfit din seria refashion.

Si am scris, am scris, am scris. Scrisul m-a ajutat sa uit de durerea pierderii unui job pe care l-am iubit si de durerea pierderii mamei, a fost un pansament si un balsam pentru ranile provocate de aceste doua pierderi. N-am cusut prea mult si n-am facut mare lucru pe frontul refashion-ului in aceasta vara, dar cel putin ma bucur ca mi-am acordat timp sa scriu, si mi-am acordat timp sa petrec cu familia mea, pe langa efortul pe care l-am depus in cautarea unui job nou.

Anul acesta am pierdut un job din cauza restructurarii in compania unde am lucrat, dar aceasta nu este singura mea pierdere profesionala din experienta mea din Canada. Mi s-a mai intamplat sa pierd un job in trecut, cel precedent, la o companie de consultanta financiara din Toronto, unde am petrecut trei ani. In ziua cand am fost restructurata si seful meu imi explica situatia in care se afla compania si ca relatia noastra profesionala din pacate se incheie aici, m-am consolat cu gandul ca pentru o perioada de cateva luni voi avea mai mult timp liber pentru mine si familia mea si mai mult timp la dispozitie sa scriu. In acea perioada din viata mea, dupa trei ani petrecuti in compania respectiva, acea slujba nu ma mai facea pe deplin fericita, si cand am pierdut-o, n-am fost chiar atat de suparata, ci m-am simtit usurata ca pot sa plec de acolo. A urmat o pauza de 7 luni in care mi-am acordat suficient timp pentru mine, pentru familia mea, pentru Alex (care atunci avea doi ani), pentru scris, pentru blog, si m-am bucurat din plin de acea pauza.

Ceea ce a urmat pentru mine a fost jobul IT pe care l-am avut un urmatorii 4 ani, pe care l-am iubit din toata inima si pe care l-am facut cu toata pasiunea si dedicatia. Si in ziua fatidica de 21 aprilie din acest an, cand eram in biroul de Resurse Umane, cand managera aia de la Resurse Umane imi impingea pachetul cu salariile ei compensatorii si imi spunea “Thank you for your contribution”, always so bullshitty politically correct, am incercat sa ma consolez cu ideea ca voi avea mai mult timp pentru scris, acum ca m-am pierdut jobul. Si imediat am respins ideea din cap, cu gandul “How lame!”, pentru ca eram extrem de nefericita sa pierd un job pe care il iubeam si caruia i-am dedicat 4 ani din viata mea, incat mi se parea ca nici scrisul, care de obicei este in masura sa ma faca fericita, nu va putea compensa pentru aceasta pierdere. Dar au trecut zile, apoi saptamani, si pofta mi-a revenit mancand, si scrisul chiar m-a facut fericita in aceste 4 luni dificile in care m-am gasit la sol, m-am ridicat, m-am scuturat de noroi, si am facut efortul sa merg mai departe, iar acum ma simt in stare sa fac pasi hotarati inainte si sa merg mai departe. Acum da, pot sa fac asta, dupa cele 4 luni care mi-au fost agonie zi extaz in acelasi timp, si acum am puterea sa o iau de la capat.

Ma intorc in lumea business-ului, voi incepe un nou job, si am sufletul plin de sperante acum, cand fac un nou pas in cariera mea si incep o noua aventura.

Refashion -- Cum sa faci dintr-o baba doua neveste tinere

Azi as vrea sa va prezint unul din proiectele mele de refashion de la Value Village, cand am cumparat o rochie de la Value Village cu scopul sa o reconditionez si sa o transform intr-o haina noua. Aceasta rochie arata asa.

Era nepurtabila asa cum era nu doar din cauza stilului atat de demodat, dar si pentru ca avea probleme majore si ireparabile cum ar fi aceasta gaura.

De fapt e foarte posibil sa fi fost un capot de casa si nu o rochie. Motivul pentru care am ales-o pentru un proiect de-al meu este ca era de marime mare, XL, imi lasa destul material la dispozitie ca sa am mai multa libertate de miscare cand bag foarfeca in ea, si imi placea printul. Am luat-o ca pe o provocare si eram convinsa ca puteam sa o transform in ceva fain. Daca nu o cumparam eu, nu o mai cumpara nimeni altcineva, avand in vedere uzura ei morala si fizica. M-am hotarat sa-i dau o a doua sansa.

In ziua cand mi-am propus sa trec la treaba, am decis ca am suficient material sa pot sa fac doua piese din ea, una din partea de jos, si una din partea de sus a rochiei. Prima oara am purces la partea de jos si am taiat rochia in talie. Iata din ce urma sa fac primul meu refashion din cele doua.

M-am gandit ca as vrea sa fac o fusta. Deocamdata singurul fel in care stiu sa fac fuste este sa le adaug elastic in talie, si la fel am procedat si cu aceasta fusta. Am scurtat rochia-capot (ca era prea lunga in forma sa originala), am taiat fasiile nasturilor pe o parte si pe alta, am cusut la masina cele doua parti ale rochiei-capot (iar partea din fata a capotului a devenit partea din spate a fustei), am cusut tiv in talie, i-am pus un elastic, si iata ce mi-a iesit.

Am probat aceasta fusta imediat ce am terminat-o, dar nu mi-a placut rezultatul, nu arata bine deloc, si statea pe mine ca pe gardul politiei. John a fost de aceeasi parere, ca nu e un refashion reusit. Pur si simplu nu se aseza bine, si mi-am dat seama ca nu va functiona ca fusta. Atunci m-am gandit oare ce pot sa fac cu aceasta chestie, daca nu poate fi o fusta? O bluza! Mai tineti minte acest refashion al meu, pe care vi l-am aratat la inceputul aventurii mele de refashionista?

Aveam o bluza care imi era cam mare, si vroiam sa o modific mai pe masura mea. Dar nu mi-a reusit modificarea bluzei, si pana la urma m-am hotarat sa o trasform intr-o fusta. De data aceasta, situatia a fost inversa -- aveam de gand sa fac o fusta, dar nu mi-a reusit refashion-ul pe care mi l-am propus prima oara, si pana la urma a trebuit sa ma reorientez cu remodelarea acestei piese si sa o transform intr-o bluza (sau top, daca preferati). Rochia-capot avea niste bretelute de legat la spate, late de aproximativ un centimetru, si din acele bretelute am facut bretele pentru noul meu top. Iar din partea de jos care mi-a ramas in urma scurtarii rochiei originale i-am cusut un cordon, care arata asa.

Si iata cum a iesit noul meu top.

Pozele in care port acest top sunt de acum trei saptamani, cand eu si familia mea am iesit pe faleza Lacului Ontario la noi la Whitby. Era weekend lung, ultimul wekend lung din aceasta vara, cel de la inceputul lui septembrie cu ocazia Zilei Muncii. Era de fapt si ultima zi de vara, caci a doua zi urma sa inceapa noul an scolar, iar Alex urma sa inceapa clasa intai. A fost o zi foarte calda, vreo 34 grade Celsius, si o iesire pe faleza a fost cat se poate de binevenita. Iar dupa ce ne-am plimbat pe faleza, am mers toti trei la un icecream shop si ne-am delectat cu inghetata.

Desi de-abia acum am ocazia sa va arat acest refashion, l-am executat la sfarsitul anului trecut, si aceasta a fost printre primele mele reconditionari. L-am purtat si la serviciu o data. O alta ocazie cu care l-am purtat a fost de Craciun anul trecut, in combinatie cu un bolero. Am mers atunci in vizita la niste prieteni in seara de Craciun, dar nu am suflat o nicio vorba despre outfitul meu si despre acest top. Gazda mi-a admirat topul si mi-a spus ca ii place. Bineinteles ca m-am bucurat sa primesc acest compliment. Da, sincer iti place? Pai stai sa-ti spun mai multe despre acest top si despre alte haine din aceeasi gasca! Atunci le-am spus prietenilor mei prima oara ca mi-am luat masina de cusut, ca invat sa cos, ca am inceput sa fac refashioning, si ca acest top este una din reconditionarile mele. Aveam pe telefon mai multe poze de refashion, le-am aratat poze de dinainte si dupa, si le-am spus de ce am inceput sa fac refashion si de ce a devenit un lucru important pentru mine. Dupa acest refashion mi-a ramas si partea de sus a rochiei-capot, pe care am pastrat-o pentru un alt refashion ca sa-l execut cu o alta ocazie.

Ce parere aveti de noul meu top?

Va las cu cateva poze de la lac.

Sa aveti un weekend frumos!

Photo credit: Victoria West

Antichitati

De curand am facut o iesire de un weekend intr-un un parc de agrement situat pe malul unui lac mai mic din Ontario, Rice Lake, la o distanta de doua ore de condus spre Est de Toronto, aproape de orasul Cobourg. Era weekend lung atunci in Canada cu ocazia Zilei Civice (la inceputul lunii august), si am petrecut intreg weekendul pe malul acestui lac, de vineri seara pana luni dupa-amiaza, impreuna cu o alta familie de prieteni. 

Daca va aduceti aminte, in articolul despre cel mai recent refashion al meu va spuneam ca am fost la un magazin de antichitati si craft din Cobourg, Primitive Designs, si mentionam ca voi reveni cu mai multe detalii despre acest magazin si despre ce am vazut acolo, asa ca in articolul de azi vreau sa va spun mai multe despre acest loc si sa va arat poze cu minunatiile pe care le-am vazut la Primitive Designs.

Nici nu stiam de existenta acestui magazin inainte sa merg la Cobourg, avand in vedere ca era si primul nostru sejur in parcul de pe malul Lacului Rice de langa Cobourg, si zona nu imi era tocmai familiara. Am ajuns la acest magazin absolut intamplator, in acea zi de luni cand deja ne incheiam weekendul lung petrecut in parcul de pe Rice Lake si ne pregateam sa ne intoarcem la Toronto. Eram in drum spre casa, si am vazut intrarea in magazin de pe autostrada, din masina. De fapt, sa spun ca am vazut intrarea magazinului e cam incorect; ceea ce ne-a atras atentia si ne-a facut sa ne oprim acolo era o statuie enorma a transformerului Optimus Prime la intrarea in magazin; da, acel Optimus Prime din filmele “Transformers”.

Bun, am oprit la magazinul Primitive Designs, un business de familie, si mama ce minunatii am vazut acolo! E un magazin de antichitati, craft, mestesugit si artizanat cu marfa hand-made importata din toate colturile lumii, de pe toate continentele. Mobila, obiecte de décor pentru casa si pentru exterior, vesela, bijuterii, haine traditionale specifice locurilor de unde au fost aduse, si cate si mai cate! Intreg locul arata mai degraba ca un muzeu decat ca un magazin cu marfa de vanzare. Si cata lume era acolo, stai sa vezi, zici ca era un hotspot intr-o statiune turistica, nu un simplu magazin de antichitati. Bine, ca nu era tocmai “un simplu magazin de antichitati”, ca am mai fost si pe la alte magazine de antichitati pana acum, cu marfa de prin partile locului, si nici pe departe nu erau asa de aglomerate, de-abia daca aveau cate doi-trei musterii in acelasi timp.

Robotul pe care vi l-am aratat mai sus, Optimus Prime, este confectionat din nimic altceva decat fiare vechi. Erau acolo si alte statui din acestea (care nu erau neaparat de vanzare), confectionate din aceleasi materiale.

Bumblebee e preferatul meu dintre toti Transformerii :)

Dar sa va arat si ce puteai sa cumperi la Primitive Designs.

Mi-am luat de acolo o frutiera (nu retin tara de origine), iar John si-a luat o masinuta din Vietnam, piesa de colectie, care pare a fi inspirata din razboiul vietnamezo-american din anii ’60.

Modelul acesta de frutiera in design mosaic era disponibil in mai multe marimi – small, medium, large si extra-large. De asemenea, erau pe mai multe culori – rosu, turquoise, si portocaliul pe care l-am ales eu. Prima oara oscilam intre rosu si turquoise, fiind culori mai atragatoare; dar pana la urma m-am hotarat asupra portocaliului, caci m-am gandit ca se va potrivi mai bine cu decorul din casa mea; pe cand o frutiera rosie sau turquoise, fiind in culori mai puternice, ar fi facut o nota discordanta cu restul decorului. De asemenea oscilam intre marimea medium si large, si pana la umra am luat o frutiera large. Dar cand am ajuns acasa si am pus-o pe masa, mi s-a parut enorma! Ziceai ca aveam un lighean pe masa si nu o frutiera! Ma gandeam ca ar fi trebuit sa cumpar una medium, dar nu mai aveam ce face, ca nu merita sa conduc doua ore la Cobourg ca sa o returnez.

Cand am revenit atunci acasa dupa un weekend petrecut la Cobourg, nu aveam niciun fel de fructe in frigider, si noua mea frutiera-slash-lighean a stat goala pe masa mea din living pana a doua zi. Daca la magazinul Primitive Designs mi s-a parut o frumusete, acum mi se parea o uratenie de neegalat. Dar cand am fost la cumparaturi data urmatoare si am cumparat fructe, si am pus fructe in noua mea frutiera, totul s-a schimbat! Acum ca frutiera mea si-a atins scopul pentru care a fost creata, am inceput sa-i vad din nou frumusetea care m-a atras atunci cand era acolo pe raft de vanzare. Si acum nu imi mai pare rau ca am luat una de marimea large, caci imi place ca adaposteste atatea fructe cate vreau sa am de obicei pe masa.

Photo credit: Victoria West

Refashion – Cum sa faci din doua babe o nevasta tanara

Aveam in garderoba aceste doua topuri de ani de zile, mai exact de vreo opt ani daca imi aduc bine aminte. Ambele sunt de la branduri canadiene (dar nu neaparat si facute in Canada), cel bleumarin de la Smart Set si cel verde de la Suzi Shier.

Nu le mai purtam deja pe nici unul de mult timp, avand in vedere ca erau atat de vechi, si chiar uitasem de ele intru totul intr-un colt de garderoba. Atunci cand am incetat sa le port, n-am apucat sa scap de ele, si de curand le-am gasit in garderoba, si m-am gandit eu cu astea ce fac oare?

Nu le mai purtam nu doar din cauza ca erau deja vechi, precum si atat de banale (oare ce dumnezeu a fost in capul meu cand le-am cumparat?), dar erau si uzate si aveau niste defecte visibile. Topul bleumarin avea o gaura mica in partea de jos, adica in zona abdomenului (care nu se vede in poza, dar e acolo, va spun sigur). Topul verde avea probleme si mai mari, care chiar se vad in poza – avea pete de deodorant la axila (care pentru mine sunt un mare deal breaker cand e vorba de haine), plus avea o pata fix in mijloc, foarte visibila si foarte incapatanata, care nu mai iesea la spalat. Vedeti cele trei pete incercuite in poza de mai jos?

Pentru aceste motive cele doua prietene au ajuns in spatele garderobei si n-au mai vazut lumina zilei pana de curand, cand m-am gandit ca ar trebui sa fac ceva cu ele si sa nu le mai las sa-mi ocupe spatiu in dulap degeaba. Si ce altceva mai bun sa fac cu ele daca nu un refashion, nu-i asa? In loc sa le transform pe fiecare in parte, m-am gandit sa le transform impreuna, si din cele doua topuri sa fac unul singur. Strategia – sa elimin partile defecte si sa le combin pe cele bune. Am renunat la partea de jos a topului bleumarin ca sa elimin acea gaura din zona abdomenului. Am renuntat la partea de sus a topului verde, ca sa elimin cele trei pete, si am pastrat partea de jos a topului care era intacta. Am cusut impreuna cele doua parti operabile pe care le-am pastrat, adica partea de sus bleumarin si partea de jos verde, si iata ce mi-a iesit.

Am purtat acest top remodelat la serviciu, prin oras, in weekenduri. Trebuie sa va spun ca aceasta varianta nu este un refashion, ci un re-refashion, varianta a doua a transformarii. In prima varianta topul meu remodelat a fost mai lung, si asta pentru ca atunci cand am taiat topul bleumarin, fasia de jos la care am renuntat a fost mai ingusta (doar atat cat sa elimin acea gaura buclucasa), iar partea verde a fost exact la fel cum este si in aceasta poza. Am purtat noul meu top remodelat la serviciu la scurt timp, si mi-am dat seama ca este prea lung, si de fapt as prefera sa fie mai scurt. Asa ca in weekendul urmator l-am remodelat din nou. Am decupat cele doua parti, am scurtat partea de sus bleumarin, si am re-atasat partea verde, fara sa-i fac nicio modificare, astfel incat varianta finala a topului meu remodelat a ajuns la lungimea ideala pe care mi-o doream. Ba chiar al doilea refashion s-a dovedit a fi mai reusit decat primul, caci cusatura de la mijloc a iesit mult mai bine. Astfel, din doua babe am facut o nevasta tanara. In afara de asta, mi se pare reusita si combinatia de culori -- acest bleumarin cu aceasta nuanta de verde oliv. Cand am inceput refashion-ul si aveam in fata mea cele doua topuri, inca intregi, nici nu m-am dat seama ca aceasta combinatie de culori va fi atat de reusita, am observat acest lucru de-abia la final, cand noul top era gata.

Ultima oara am purtat acest top weekendul trecut, in timpul unei iesiri cu familia mea si cativa prieneni.

Locul unde ne aflam acum este un magazin de antichitati si craft, Primitive Designs, situat la o ora de condus in Est de Toronto, care de fapt arata ca un muzeu. Marfa magazinului consta in artefacte din intreaga lume (obiecte de décor, artizanat, mestesugit si antichitati), ceea ce atrage foarte multi cumparatori si vizitatori. Cand am ajuns acolo, era o forfota nevoie mare. Primitive Designs este un business de familie, iar proprietarii magazinului calatoresc in intreaga lume in cautarea acestor obiecte artizanale, care sunt confectionate manual in tarile lor de origine. Mi-am luat de acolo o frutiera decorata in stil mosaic (nu retin din ce tara a fost importata), iar colectionarul John si-a luat un jeep din Vietnam, care e mai curand o piesa de colectie decat jucarie (nu cred ca Alex va avea voie sa se joace cu aceasta masinuta), si zici ca e inspirat de razboiul Vietnamezo-American din anii ’60. De fapt, ma gandesc sa revin cu un alt articol mai detaliat despre acest magazin si sa va spun mai multe despre ce am vazut acolo.

Revenind la refashion-ul de azi, am purtat acest top in combinatie cu blugi capri Donna Karan, un alt refashion recent de-al meu, mai tineti minte, nu-i asa? Poseta pe care o port in aceste poze e stilul de posete cross-body pe care prefer sa le port in timpul iesirilor de acest gen, pentru mai mult confort si mai multa indemanare. Bineinteles ca si poseta are o poveste in spate – e de piele, o am de sase ani, am cumparat-o de pe The Shopping Channel la scurt timp inainte sa se nasca Alex; atunci m-a convins o colega de serviciu sa facem o comanda impreuna la magazinul online The Shopping Channel. Comanda mea a constat in doua posete din acestea, una bleu si una neagra, iar pe cea neagra am facut-o cadou cumnatei mele.

Pantofii wedges pe care i-am purtat in acea zi sunt si ei prieteni foarte vechi de-ai mei – ii am de 11 ani! Adica din viata mea anterioara, cea din Romania. Este incredibil cum au rezistat pana acum toti anii acestia, nici mie nu-mi vine sa cred. I-am purtat pana la epuizare in fiecare vara, datorita comoditatii lor, dar si cat de low-maintenance sunt si cat de usor este sa-i speli si sa-i ingrijesti. Si nici macar nu sunt de piele, ci dintr-un material sintetic. Papucii astia au fost cu mine la serviciu si in timpul liber, in vacante, la mare, pe Transfagarasan, in Delta Dunarii, la Slanic Moldova, in zona Ceahlaului, si in multe alte drumetii pe care le-am facut atat in Romania cat si in Canada. Si sunt foarte comozi la condus. Deci va dati seama de ce i-am pastrat toti acesti ani, caci am avut motive numeroase sa-i pastrez!

Now this is what I call slow fashion. Veeery slooow fashion. Eleven years slow fashion! In timp ce scriam acest articol, ma gandeam ca tinuta cu topul remodelat pe care am purtat-o in acea zi nu doar ca n-are nimic fast fachion in ea, ba chiar e la polul opus. Cea mai noua piesa din aceasta tinuta este geanta, pe care o port de sase ani, urmata de blugi (7 ani), top (8 ani) si pantofi (11 ani). I’m a proud slow fashion lover and a proud refashionista!

Si ca sa inchei, haideti sa va arat si un refashion nereusit de-al meu, asa ca sa radeti de mine un pic. In timp ce eram la masina de cusut si transformam cele doua topuri in unul singur, Alex a venit la mine si curios, m-a intrebat ce fac. I-am spus, cos. Mi-a spus ca vrea sa-i fac si lui ceva, si mi-a aratat bucata aia de top verde pe care urma sa o exclud din refashion, adica partea de sus a topului. Sa-i fac ceva din asta, imi spune Alex. Bun, m-am hotarat sa-i fac unb tricou din bucata aia. Tai, elimin manecile ca sa scap de petele de deodorant, mai adaug o bucata la gat ca gulerul sa nu-i fie prea mare lui Alex, cos toate partile impreuna, si iata ce mi-a iesit.

L-am imbracat pe Alex cu chestia asta si m-a pufnit rasul. Arata mai degraba a top pentru fetite decat un tricou pentru baietei de 5 ani. Si dupa cum va imaginati, nici lui Alex nu i-a placut acest tricou, si drept sa zic nu-l condamn. E clar, nu ma pricep la creat moda pentru baieti, mai am de invatat la acest capitol. Deocamdata tricoul sta in spatele dulapului lui Alex, poate o sa-l dau unei fetite din grupul nostru, daca ii va place. Dar este una din provocarile refashion-ului -- remodelezi, gresesti, inveti, nu le prinzi chiar pe toate din prima.

Sper ca v-am facut sa radeti. :)

Sa aveti cu totii o saptamana cat mai reusita!

Photo credit: Victoria West