Ultimele cumparaturi din acest an – Shopping Lately

Iata ca suntem din nou in luna decembrie -- luna sfarsitului de an, luna bilanturilor, luna cadourilor, luna sarbatorilor. Si luna cumparaturilor. 😊 In povestea de astazi vreau sa va spun despre cele mai recente cumparaturi pe care le-am facut in ultimele luni, si in acelasi timp ultimele pe acest an, caci nu voi mai scrie un alt articol despre cumparaturi pana la inceputul lui 2019. Pe de alta parte, daca ma uit in arhiva blogului, ultimul articol despre shopping pe care l-am scris aici pe blog a fost in iulie, asa ca astazi va voi spune despre cumparaturile pe care le-am facut in ultimele 5 luni, din iulie incoace (sau cel putin mare parte din ele, daca nu toate).

Voi incepe cu obiectele vestimentare.

Rochie Calvin Klein -- am luat-o de la The Bay acum cateva saptamani. M-am bucurat si de o reducere de 50% pentru aceasta rochie. 😊 O voi purta in acest sezon de sarbatori.

Geaca BCBG

Haina de toamna Winners

Fulare de blana artificiala

Manusi simple de iarna, 3 seturi a cate doua perechi, 6 perechi in total. Cumpar manusi din acestea in fiecare iarna, pentru mine si Alex. Aceste manusi avand o masura unica, ii vin si lui Alex fara probleme. Motivul pentru care iau atat de multe manusi din acestea in fiecare an (am luat si anul trecut) este ca Alex le pierde pe la scoala, si o singura pereche nu l-ar tine o iarna intreaga. De altfel am mai luat manusi in acest model de curand, inca cel putin doua perechi (una rosie si una albastra), dar n-am apucat sa le fac poze ca sa le includ in acest articol, Alex deja incepuse sa le poarte. Iar fundalul alb pentru aceasta poza este o paturica "throw" de canapea pe care de asemenea am cumparat-o de curand de la un magazin din Whitby, ca sa o folosesc pentru a face poze.

Ciorapi de Halloween, diferite modele. In acest an de Halloween am purtat doua din aceste perechi de ciorapi -- cei din dreapta (alb-negru, modele diferite pe ambele picioare, in romburi si in dungi verticale) i-am purtat la job pe 31 octombrie cand ne-am costumat de Halloween la birou, am purtat un costum inspirat de stilul Madonnei. Iar ciorapii din mijloc (galben-negru) i-am purtat la petrecerea de Halloween la care am fost invitati in seara de 31 octombrie. Pe cei din stanga (romburi in alb-negru) nu i-am purtat, inca sunt ambalati, eventual o sa-i port la urmatoarea petrecere de Halloween la care voi merge anul viitor.

Halat de baie terry robe. Vechiul meu halat de baie terry robe Joe Fresh s-a uzat si cautam unul nou care sa-mi placa, m-am uitat luni de zile prin magazine fara sa-mi placa nimic, si in sfarsit l-am gasit pe acesta la The Bay, era exact ce voiam. Halat terry robe de bumbac suta la suta, plush, imi place culoarea aceasta turcoaz foarte mult, imi place ca are gluga, si de asemenea imi place ca e scurt pana la genunchi si nu lung pana la glezne ca cel precedent pe care l-am avut inainte, deci e mai usor. Si pentru ca e mai degraba lenjerie intima si nu haina de purtat pe strada, il arat intr-un glimpse si nu in intregime.

Un alt halat de baie, alb de data aceasta, model asemanator cu cel turcoaz, mai putin gluga

Pantaloni de pijamale Walmart. Ceea ce mi-a placut la acesti pantaloni cand m-am hotarat sa mi-i iau este faptul ca sunt confectionati dintr-un material foarte moale si foarte confortabil pentru dormit. Si pentru ca sunt din categoria lenjerie intima si nu o haina outfit, ii arat intr-un glimpse si nu in intregime.

Doua camasi de noapte in forma de tricouri lungi de la Walmart cu mesaje dragute. Cand le-am vazut pe umeras cu mesajele astea atat de dragalase, m-au atras din prima si le-am luat pe acestea doua, aveau mai multe modele cu alte mesaje, mai multe culori. Si din nou, avand in vedere ca sunt lenjerie intima si nu haine outfit, le arat doar cu mesajele acestea dragalase si nu in intregime.

Bocanci de siguranta safety boots, certificati pentru site-uri de constructii. Jobul meu include inspectii pe teren, si atunci cand merg pe teren, in functie de ce fel de teren este, trebuie sa port bocanci de siguranta. Mi-au fost rambursati de companie. Pana acum i-am purtat o singura data, si de obicei ii tin in portbagajul masinii pentru situatii neplanificate. Nu sunt foarte glamorosi HA-HA, asa ca nu sunt printre pantofii mei preferati, ii port doar in interes de serviciu si numai daca am absoluta nevoie de ei. De obicei ii asortez cu vesta mea reflectorizanta LOL, pe care de asemenea o tin tot timpul in portbagajul masinii.

Doua genti tote, le-am luat de la Dollarama, una mare si una mica (desi vad acum in poze ca par de aceeasi marime, pozele nu sunt facute la aceeasi scara). Biroul meu de acasa se afla la nivelul mezanin al casei, unde lucrez, imi tin toate materialele birotice, biblioteca, stationery etc. Am luat aceste doua genti tote ca sa ma deplasez prin casa de colo-colo cu materialele mele de birotica, din living jos in birou si din birou sus inapoi in living. Pe cea mare (albastra) s-ar putea s-o folosesc si ca geanta de plaja la vara, cand merg cu Alex la piscina vara sau cand mergem in vacanta.

Trec la urmatoarea categorie de shopping -- produse cosmetice si de frumusete.

Blush LA Colors, blush ELF, scrub pentru fata cu caise, servetele umede demachiante, servetele umede pentru maini si pentru uz general. Scrubul cu caise fiind mai mare, 170 g., il folosesc si pentru corp, pentru ca mi-ar lua o vesnicie sa-l consum daca l-as folosi doar penrtu fata. 😊

Bombe de dus Dr. Teals cu levantica si uleiuri esentiale, sapun aromaterapeutic Yardley London cu levantica, gel de dus Dove travel size pentru piele sensibila, creion dentar pentru inalbire, un set de 3 benzi cu carbon pentru nas si pentru curatarea porilor, saculet pentru ochelari.

Sa va spun cateva cuvinte despre unele din aceste produse. Bombe de dus Dr. Teals -- levantica are proprietati extraordinare de calmare a pielii, si de multe ori prefer produse de baie cu aroma de levantica, precum aceste bombe de dus Dr. Teals (dar si sapunul Yardley London). Stiti bombele de baie? Sigur ca stiti. Pui o bomba din aia in cada cand faci baie pentru efect efervescent. Imi place sa folosesc bombe de baie, problema este ca nu am timp sa le folosesc foarte des, pentru ca nu am timp sa fac baie in cada foarte des (adica sa stau jumatate de ora in apa fara sa ma gandesc la nimic altceva), de cele mai multe ori fac dus ca e mai rapid. Asa ca aceste bombe de dus sunt ideale pentru cei ca mine care nu au timp, pun o bomba de asta de dus in cada, dau drumul la dus, si baia se umple cu aroma calmanta de levantica. O cutie ca aceasta contine 5 bombe de dus.

Saculetul pentru ochelari are rol de etui de ochelari si este confectionat din material textil. Il folosesc atunci cand merg in oras cu o poseta mai mica, si etuiul de ochelari e prea mare ca sa-mi incapa in poseta, asa ca acest saculet textil imi e foate la indemana in astfel de situatii, ca sa-mi protejeze ochelarii (fie cei de vedere, fie cei de soare) in poseta cand sunt la o petrecere sau la un eveniment monden.

Bombe de baie (un set de 4 bombe, doua cu aroma de vanilie si doua cu aroma de capsuni), gel de spalat pentru fata Bioré cu carbon, un set de 2 sapunuri Dove beauty bars cu unt de shea, bilute parfumate pentru incaltaminte, servetele umede pentru maini si pentru uz general.

Sa va spun cateva cuvinte despre unele din aceste produse. Gelul de spalat pentru fata Bioré cu carbon -- este repeat purchase, l-am luat de mai multe ori in trecut, a devenit un produs favorit de-al meu. Il folosesc in prezent si este grozav, imi place foarte mult, ma spal cu el pe fata dimineata si seara. Are un efect de curatare profunda, si de asemenea are un efect racoritor grozav. Pun produs in palma, il inspumez in palma pana cand produsul negru la culoare (pe baza de carbon) se transforma intr-o spuma alba, dupa care ma spal cu spuma alba pe fata, da o senzatie de racoare tenului.

Bilutele parfumate pentru incaltaminte -- un produs nou pentru mine, novelty. Le-am descoperit recent la o sedinta de shopping, mi-au atras atentia si le-am luat. Deocamdata am luat doar un set, sa vad cum sunt; le-am incercat si imi plac, o sa mai iau din acestea pe viitor.

Geluri de dus, diferite arome -- lamaie si capsuni, capsuni, nuca de cocos, dovlecel si scortisoara, dovlecel si caramel. Este prima oara cand cumpar geluri de dus din aceste game si aceste arome (valabil si pentru produsele din urmatoarele doua poze), sunt produse noi pentru mine. Anul acesta am incercat foarte multe produse noi pentru ingrijirea corpului si parului (geluri de dus, spume de baie, sampoane, balsamuri de par, masti de par etc.), din dorinta de a incerca arome si game noi, si din dorinta de a mai lua o pauza de la eternele Dove si Garnier si L'Oréal si Pantene si TREsemmé din comert (desi am mai luat si din acestea din massmarket) -- am fost incantata sa incerc produse noi pentru mine. Din aceste 5 geluri de dus, cel care imi place cel mai mult este primul din poza, cel cu aroma de lamaie si capsuni. De asemenea, ma incanta ambalajul sau in dungi alb cu roz, care imi aduce aminte de Victoria's Secret si de pungile de shopping Victoria's Secret, brandul meu preferat de lenjerie intima, cand merg a cumparaturi sa-mi iau lenjerie noua.

Alte geluri de dus -- trei geluri cu aroma de floare de cires, si doua geluri cu aroma de levantica

Produse pentru ingrijirea parului cu ulei de argan -- 5 sampoane si 5 balsamuri de par. Anul acesta (in vara) am mai cumparat balsamuri de par din acestea cu ulei de argan si mi-au placut, asa ca data urmatoare cand am mai avut ocazia sa-mi iau produse pentru ingrijirea parului, mi-am luat si sampoane din aceeasi colectie. Stiti deja ca produsele pentru par cu ulei de argan sunt preferatele mele.

Si cu aceste geluri de dus si spume de baie, precum si produsele pentru ingrijirea parului, m-am asigurat pentru urmatoarele 5-6 luni LOL. 😊 Pana la vara viitoare nu mai trebuie sa cumpar produse din aceasta categorie, am stocul plin! 😊

Alte produse de frumusete -- gel de spalat pentru fata Bioré cu carbune si masca de par cu ulei de argan, din aceeasi gama ca sampoanele si balsamurile din poza de mai sus. Ambele aceste produse sunt foarte faine si imi plac mult. Dupa cum vedeti, gelul de spalat pentru fata reapare in acest articol care cuprinde 5 luni de shopping, caci l-am cumparat de mai multe ori in decursul ultimelor 5 luni, si asa am apucat sa fac poze cumparaturilor, pe masura ce am fost la shopping din iulie incoace.

Un spray aromaterapeutic pentru lenjerie de pat de la Winners cu levantica si violete, il folosesc atat pentru improspatarea lenjeriei de pat cat si a hainelor, de exemplu sacourile. Un set de luminite pe care l-am luat ca sa-l folosesc la poze. Si un trinket tray pe care il tin la mine in dormitor pe dulapul de langa pat, cu bijuterii cand le scot seara si alte mici lucruri pe care le folosesc peste zi.

Masca de par cu nuca de cocos, doua deodorante solide Lady Speed Stick, mini-deo solid Dove cu castravete, un set de 4 sapunuri Dove beauty bars cu ulei de argan din Maroc. Cele doua deodorante, Lady Speed Stick si Dove cu castravete, sunt produse de frumusete frecvente in baia mea. Sapunurile solide Dove de asemenea sunt printre preferatele mele, le am tot timpul in baie, imi place sa cumpar diferite arome, si de data aceasta am cumparat sapunuri Dove cu o aroma noua pentru mine, uleiul de argan marocan, sper sa-mi placa (sigur imi va placea -- apreciez foarte mult uleiul de argan in produsele cosmetice si de frumusete).

Si acum sa trec la ultima categorie de cumparaturi din povestea de shopping de azi -- birotica si stationery.

Doua carti. Prima se numeste Go Ahead and Like It, scrisa de Jacqueline Suskin. Este o carte inspirationala, despre lucrurile mici in viata care ne plac si care ne fac viata mai frumoasa. Nu este o carte groundbreaking, dar mi-a facut placere sa o citesc. M-a inspirat si pe mine sa reflectez asupra lucrurilor din viata mea care imi plac si care ma fac fericita.

Cea de-a doua carte este un roman de fictiune, literatura chic -- Miss Understanding de Stephanie Lessing. Acest roman al lui Stephanie Lessing face parte dintr-o dilogie, primul fiind She's Got Issues pe care l-am citit acum cativa ani, o lectura care mi-a facut placere atunci. Am descoperit-o pe scritoarea Stephanie Appel Lessing in 2010, cand m-am conectat cu ea pe Facebook. Inca nu mi-am facut timp sa citesc aceasta carte, dar sper sa ajung la ea sa o citesc in curand.

Diferite carnete si jurnale. Stiti deja de pasiunea mea pentru stationery. I am stationery addicted LOL. Preferatul meu din aceasta colectie este cel din piele (al 8-lea), pe care l-am gasit intr-un anticariat. I-am recunoscut stilul cand l-am vazut pe raft, este un jurnal de piele de la Indigo, inca mai avea pretul original de $36 pe coperta din spate, eu am dat pe el $3.99 la acel anticariat, a fost o adevarata gaselnita. 😊

Caiete in stil composition books de la Walmart, 11 in total. Le-am luat cand era sezonul back to school, chiar inainte sa inceapa noul an scolar in septembrie. M-au atras copertele lor frumoase, si am luat toate stilurile din aceasta colectie pe care le-am gasit pe raft, mai putin caietele cu unicorn pe coperta ca nu-mi plac unicoarnele. 😊 Cele turcoaz din randul de sus imi plac cel mai mult.

Diferite obiecte de birotica si stationery -- cutii de organizare pentru biroul meu de acasa, corectoare fluide, pixuri

Alte diverse obiecte de birotica -- binders, materiale pentru scris

Cutii de organizare pentru biroul meu de acasa, diferite stiluri si marimi

Multumesc ca ati citit articolul si sper ca v-a facut placere.

Sa aveti in continuare un weekend frumos!

Photo credit: Victoria West

Unconventional

Am mentionat de mai multe ori in trecut ca imi place sa ma imbrac neconventional, “outside the box”. Am facut-o pana acum de mai multe ori, si continuu sa o fac, si imi face o deosebita placere sa ma joc cu propria garderoba si sa gandesc outfituri iesite din tipare pe care sa le port chiar si la serviciu. Ar fi plictisitor pentru mine sa urmez trendurile intocmai, sau sa ma imbrac asa cum dicteaza regulile din moda, sau sa ma imbrac exact ca in revista fara sa tin cont de personalitatea mea, sau sa ma imbrac la fel ca toata lumea. De fapt, nu am nicio problema sa ma las inspirata de tendinte si sa ma imbrac ca in reviste, dar e musai sa las amprenta stilului meu personal, si mai ales amprenta personalitatii mele, pe tinutele mele zilnice, altfel ritualul de dimineata n-ar mai fi o placere, ci o corvoada, sau cel mult un gest automatizat care nu mi-ar crea nicio emotie.

De curand am inceput un job nou (doua luni), si biroul meu este un loc nou pentru mine unde sa-mi etalez tinutele fara sa le repet. Una din regulile mele de garderoba este “Never ever wear the same shirt in the same place”. Nu ma imbrac de doua ori la fel, si un job nou este o ocazie ideala sa port tinute noi, fara sa fie repetate, si care nu au mai fost vazute de cei cu care lucrez acum si cu care ma vad in fiecare zi. Am o garderoba destul de numeroasa incat sa nu trebuiasca sa-mi repet tinutele pentru urmatoarea perioada (mai indelungata), avand in vedere ca pot sa fac si diverse combinatii intre ele.

Am inceput sa incorporez outfituri neconventionale in tinutele mele zilnice pe care le port la serviciu, and it’s so much fun! Partea mea preferata a acestui stil neconventional pe care l-am adoptat este ca imi iese bine si ca reusesc sa fac aceste tinute sa functioneze, ba chiar primesc complimente pentru ele. Secretul este moderatia si pastrarea unei balante, don’t overdo it and don’t go too much over the board. Cand aleg o tinuta pe care in mod conventional o numesc “neconventionala”, doar o piesa din acea tinuta iese din tipare, iar restul tinutei creeaza acea balanta necesara pentru ca outfitul sa arate bine.

Mi-am facut obieciul ca una din cele 5 tinute pe care o port la serviciu in decursul unei saptamani, de luni pana vineri, sa fie “outside the box”. Nu conteaza ziua, nu pastrez neaparat vinerea pentru acest exercitiu, poate fi orice zi a saptamanii dedicata outfitului neconventional, depinde de dispozitia mea. Si am sa descriu mai jos aceste outfituri iesite din tipare pe care le-am purtat la serviciu in ultimele 5 saptamani, ca sa va dati seama despre ce vorbesc. Una din tendintele mele preferate din acest an este tendinta “underwear worn as outwear”, cu piese de lenjerie incorporate in tinute de zi. Yup, I did it! M-am lasat inspirata de alte bloggerite, dar si de prezentarile de moda din acest sezon pe care le-am vazut in reviste sau online pe la saptamanile modei din Europa si America de Nord. Stiti despre ce vorbesc – maieuri purtate ca topuri, furouri purtate ca rochii, pijamale purtate ca tinute de zi, etc., depinde doar cat de departe vrei sa mergi cu acest trend si cat de mult (sau putin) esti dispusa sa devoilezi. Gasesc acest trend foarte neconventional, foarte indraznez, foarte “in afara cutiei”, si mi-a facut placere sa-l explorez si sa-l incerc in aceasta toamna.

Boyfriend's tank – maieul iubitului/sotului. Am purtat maieul sotului, la propriu – ca top. John nici macar nu stie ca am purtat maieul lui albastru bleumarin ca top la serviciu. :) L-am combinat cu o pereche de pantaloni negri activewear pe care de obicei ii port la gym. Pantalonii sunt evazati, din material negru solid, foarte sleek, care invaluie silueta, si daca iti pui imaginatia la contributie si gandesti un pic in afara cutiei, daca ii accesorizezi corespunzator, poti sa-i faci sa arate ca un pantalon elegant dress pants. Exact asta si am facut. Tinuta mea neconventionala din acea zi a constat din maieul sotului, pantaloni activewear pe care i-am purtat ca pantaloni dress pants, si un cardigan H&M de iarna, culoarea untului, cu cordon in talie. Mi-am accesorizat tinuta cu un colier statement la gat si pantofi cu toc. Am transformat o tinuta compusa din haine intimate-casual intr-un ansamblu office-appropriate. Outfitul meu a fost triplu neconventional – maieu barbatesc purtat ca top feminin, underwear worn as outwear, si pantaloni activewear purtati ca pantaloni eleganti. Atunci cand incerc un outfit underwear worn as outwear, modalitatea de a crea o balanta in tinuta este sa recurg la layering si sa acopar acea piesa de lenjerie pe care o incorporez in tinuta, astfel incat sa dezvalui foarte putin din aceasta, insuficient ca sa fie recunoscuta drept o piesa de lenjerie, ci luata drept o piesa outwear, un top de exemplu. Asa am facut si cu aceasta tinuta – cardiganul de iarna pe care l-am purtat in acea zi de-asupra maieului lui John a acoperit maieul intr-atat incat nimeni nu si-a dat seama ca acela era un maieu pe care John il poarta sub camasi, tricouri si pulovere, si nu un top pentru femei din garderoba mea. Anul acesta am mai purtat boyfriend’s shirt, boyfriend’s T-shirt, boyfriend’s shorts – imi place sa atentez la garderoba sotului pentru a crea outfituri neconventionale.

Rochie purtata peste pantaloni. Este un trick pe care l-am incercat pentru prima oara acum trei ani, si pe care l-am purtat la jobul meu de atunci, in urmatorii ani, de mai multe ori. Am cateva rochii mini in garderoba, si nu ma mai simt confortabila sa le port ca rochii, asa ca am gasit o alta solutie sa le port, ca bluze in combinatie cu pantaloni sau blugi. Ultima oara am facut-o acum 4 saptamani la serviciu. Am purtat o rochie mini in combinatie cu o pereche de pantaloni culottes Michael Kors, sacou, sosete colorate, sandale negre cu platforme. Rochia, pantalonii si sacoul erau in gri, in nuante diferite, iar sosetele au constituit pata de culoare a tinutei. A fost o tinuta dublu neconventionala, avand in vedere ca am purtat o rochie combinata cu pantaloni, si sosete colorate cu sandale. O regula antica si de demult a modei spune sa nu combini sosete cu sandale; rules, schmules, iete fleosc. Nimeni nu mai tine cont de aceste reguli demult, iar o astfel de regula este perfecta pentru a fi incalcata, ador sa o incalc cu sosete colorate in printuri haioase cu pisicute, Hello Kitty si Betty Boop.

Boyfriend's T-shirt. In urmatoarea saptamana am purtat tricoul iubitului, cam la fel cum l-am purtat si in aceasta poveste din aprilie. De data aceasta tinuta mea a fost un pic mai colorata. Am purtat acelasi tricou negru al lui John, marimea S care mi se potriveste perfect, cu o fusta cloche Suzy Shier in print gri cu negru. Accesoriile in nuante roz au dat culoare acestei tinute monocromatice, pe care am completat-o cu un colier roz la gat, curea lata H&M (o nuanta fuchsia hot pink), sosete pana la genunchi cu Betty Boop in imprimeu negru si roz, sandale cu platforma negre. Tinuta era cat se poate de balansata, iar culorile principale ale acesteia au fost negru si roz. Am primit o gramada de complimente in acea zi, iar sefa mea mi-a spus ca sunt “colorful”. Tinuta in sine nu era atat de colorata, caci purtam un tricou negru, o fusta in gri si negru, si sandale negre, dar accesoriile i-au dat culoare si au facut-o sa arate ca un showstopper.

Furou purtat ca rochie. In saptamana urmatoare am incercat trendul “underwear worn as outwear” din nou, si de data aceasta am purtat un furou ca rochie. Am un furou negru in care de obicei dorm, sau pe care il port sub anumite haine transparente, cum ar fi o fusta tutu de-a mea (pe care am purtat-o aici). Am vazut atat de multe furouri purtate ca rochii pe podiumuri (sau rochii care arata ca furouri? Nici nu mai stiu, ca s-a sters linia dintre haine purtate pe strada si haine purtate in budoar), incat m-a inspirat sa incerc si eu acest trend, si m-am gandit ca acest furou negru pe care il am este perfect pentru tinuta pe care incerc sa o creez. Dar trebuia sa fiu foarte atenta cum procedez, ca ansamblul meu neconventional sa nu arate vulgar. Asa ca am recurs la negru, a safe bet. Am creat o tinuta in totalitate neagra cu acest furou, care era si usor transparent, ca doar e furou de dormit, si nu rochie de purtat pe strada. M-am imbracat in negru pe dedesupt, maieu negru si ciorapi mati negri, ca sa reduc din efectul transparent al furoului. Am completat tinuta cu un sacou negru lung, ca sa acopere cat mai mult din furou, si sandale negre. Furoul in sine a fost vizibil foarte putin, doar o mica parte din acesta, restul era acoperit, asa ca nimeni nu si-a dar seama ca purtam un furou de budoar pe post de rochie, si nu o rochie per se. Singura pata de culoare a acestei tinute a fost colierul de la gat, in rest a fost o tinuta in negru.

Furou purtat ca top. In decursul saptamanii ce tocmai a trecut am purtat doua tinute neconventionale. Prima dintre ele a inclus acelasi furou negru pe care l-am purtat pe post de rochie saptamana precedenta, dar de data aceasta l-am purtat ca top, si ca jupa in acelasi timp. Am imbracat furoul cu un maieu negru pe dedesupt (ca sa estompeze efectul transparent al furoului in partea de sus a tinutei), combinat cu o fusta rosie crimson o idee transparenta, si in felul acesta partea de jos a furoului s-a potrivit perfect pe post de jupa pentru fusta usor transparenta. Am accesorizat tinuta cu o centura lata coral neon H&M, care a creat o delimitare vizuala intre top si fusta, astfel incat nimeni nu si-a dat seama ca acela era un furou si nu un top. Completarea a venit si cu boleroul Frank Lyman (un designer canadian), in nuante inchise (negru cu grena), colier Swarovski la gat, ciorapi grena, sandale H&M cu platforma si tocuri 5 inch. Am aratat foarte putin din furoul purtat pe post de top, avand in vedere ca a fost acoperit de bolero, incat n-a fost evident faptul ca am purtat un furou pe post de top si nu un top. Fusta pe care am purtat-o in acea zi a fost reconditionata dintr-o rochie anul trecut, v-am aratat-o in aceasta poveste de refashion.

Camasa purtata ca bolero. Si ultima tinuta neconventionala despre care vreau sa va spun astazi, pe care am purtat-o vineri la serviciu. De data aceasta n-a fost vorba de lenjerie purtata ca haine de strada, ci o camasa purtata ca un bolero. Tinuta mea de vineri de la birou a constat intr-o fusta pe care am reconditionat-o mai demult; un top Donna Karan negru si o camasa rosie crimson Suzy Shier pe care am purtat-o descheiata asa cum as purta un bolero. Mai am obiceiul sa port camasi pe post de bolerouri, fara sa le inchei, purtate in stil layering de-asupra topurilor sau bluzelor. Camasa in cauza nu imi mai vine, si solutia pentru ea este sa o port descheiata de-asupra unui top asa cum as purta un bolero, ceea ce am si facut cand mi-am ales tinuta vineri dimineata. Am adaugat culoare tinutei cu ajutorul sosetelor colorate cu Betty Boop, in nuante roz, care erau in ton bun cu camasa rosie crimson purtata ca bolero, si asta pentru ca vineri a fost ultima zi calda din aceasta toamna aici la Toronto, ne-am bucurat de 18 grade Celsius, iar de-acum inainte se raceste, si m-am gandit sa profit de ultima zi calda a acestui an pentru a nu purta ciorapi, ci mai degraba sosete colorate.

Nu am poze sa ilustrez acest articol, si asta pentru ca am purtat aceste tinute la serviciu, cand evident ca n-am avut timp sa fac poze. Sunt acolo sa fac un job si nu sedinte photo. Dar in acelasi timp, las totul pe seama imaginatiei voastre, ghidandu-va dupa descrierile pe care le-am facut in articol, si daca gasiti inspiratie in ceea ce v-am povestit astazi, nu pot decat sa ma bucur.

Shopping in Bowmanville

De curand am petrecut o dupa-amiaza la Bowmanville, unde am facut o iesire cam la fel ca si cea de la Courtice, despre care va spuneam in articolul meu precedent. Am scris mai detaliat despre vizita mea la Bowmanville in cel mai recent articol de pe blogul meu Tango, daca vreti sa vedeti in ce fel m-a impresionat micul oras vecin cu Courtice.

Ceea ce mi-a placut cel mai mult din tot ce am vazut la Bowmanville in acea zi au fost magazinele foarte dragute si chic, aflate de-a lungul strazii principale a orasului, King Street, si toate decorate foarte fain, cu mult gust – magazine de haine, home decor, cadouri, produse handmade. Mi-a trecut prin cap ca daca as locui la Bowmanville, nici nu as mai fi tentata sa merg la cumparaturi la mall-urile mari din Toronto, cum ar fi Toronto Eaton Centre, Fairview Mall sau Yorkdale Mall unde mi-am facut veacul toti anii acestia de cand locuiesc in Canada, si care mi-au papat mii de dolari pana acum. Mi-am dat seama ca as fi foarte incantata sa imi fac cumparaturile in aceste magazine cochete de-a lungul strazii King din Bowmanville, iar un alt mare avantaj ar fi fost ca as fi sustinut business-uri locale, economia locala, decat sa sustin marile lanturi internationale cum ar fi Zara, Mango, H&M and the likes, care vand la marile malluri din Toronto.

Am intrat in toate acele magazine din centrul orasului de-a lungul strazii King, caci find atat de dragute si cochete, mi-au placut toate si am acordat cateva minute fiecaruia din ele. In unul din aceste magazine mi-am luat un sapun handmade, cu arome marine – sunt topita dupa sapunuri naturale handmade. Am reusit sa fac poze intr-un alt magazin in care am intrat, pe care as vrea sa vi le arat mai jos. Magazinul respectiv, care se numeste Jake’s, avea doua etaje, si am facut aceste poze la etajul al doilea, profitand de un moment cand eram singura la etaj si nu m-a vazut nimeni.

Am descoperit si magazine thrift la Bowmanville, cum ar fi un magazin Saint Vincent de Paul. Pana acum doar am auzit de acest lant de magazine, dar n-am avut ocazia sa intru sau sa cumpar in niciu unul, si nu cunosteam niciun magazin Saint Vincent de Paul. Si daca eram la Bowmanville si l-am vazut pe strada, am intrat. Nu este la fel de mare ca magazinele Value Village care este preferatul meu si cu care sunt obisnuita, iar selectia de la Saint Vincent de Paul este mult mai restransa decat la Value Village; pobabil pentru ca mai putini oameni stiu de Saint Vincent de Paul si mai putine donatii de haine si alte lucruri ajung la acest magazin. M-am uitat printre rafturi, si pana la urma m-am oprit la raftul cu carti. M-am ales cu doua carti, una despre Printesa Diana si una despre nunta regala a printului Andrew a Mari Britanii cu Sarah Ferguson care a avut loc in 1986 (cei doi au divortat in 1996). Anul acesta mi-am propus sa nu mai cumpar haine, si daca nu mai cumpar haine, cumpar carti cu duiumul, mda… Se pare ca nu pot sa renunt la cumparaturi, dupa cate realizez; n-am renuntat de tot la shopping, ci doar l-am inlocuit cu o alta forma de shopping; dar asta deja e o alta discutie pe care o las pentru o alta ocazie.

Am mai vazut si alte magazine thrift in Bowmanville, atat independente, cat si din alte lanturi, si anume un Salvation Army (am intrat sa arunc o privire, si o comoara pe care am gasit-o acolo a fost un cardholder Louis Vuitton), si un Bibles for Missions. Cam la fel si cu Bibles for Missions – am auzit de acest lant de magazine thrift, dar n-am mers la unul niciodata, caci nu sunt la fel de numeroase ca Value Village, si nu am unul aproape de casa mea. Nu am intrat insa la cel din Bowmanville, avand in vedere ca deja petrecusem o bucata de timp la Saint Vincent de Paul si Salvation Army.

Revening la siragul de magazine de pe strada King din Bowmanville, unul dintre ele care mi-a placut in mod deosebit a fost un magazin care se numeste Turquoise, unde am vazut niste rochii si fuste grozave, cu niste imprimeuri vesele, de vara, care mi-au luat ochii. A doua zi am descoperit ca un alt magazin Turquoise, detinut de aceiasi proprietari, exista si in centrul Whitby-ului.

In urma acestei iesiri la Bowmanville am ramas salivand dupa magazinele acelea atat de cochete si dragute din centrul orasului; mai ca as fi tentata sa merg acolo la shopping data viitoare, in loc sa mai merg la mall. Si mai ca as fi tentata sa merg sa-mi cumpar una din rochiile acelea superbe pe care le-am vazut la magazinul Turquoise, chit ca mi-am propus sa o raresc cu shoppingul si sa nu mai cumpar haine anul acesta.

Photo credit: Victoria West

Refashion -- Rochia mamei

Dragii mei prieteni, am o veste trista, mama s-a stins din viata acum 5 saptamani. A doua zi dupa ce am aflat vestea, am urcat in avion pentru dureroasa reuniune cu familia mea – tata, sora si rudele.

Mama a suferit de o boala de inima pe tot parcursul vietii, care in final a rapit-o de langa noi. Afectiunea de care a suferit se numeste “boala valvelor” in termeni laici, cand cele patru valve care transporta sange la si de la inima nu functioneaza in deplinatate. Cand a ajuns la varsta maturitatii, mama deja suferea de aceasta boala. Istoricul inimii ei cuprinde nenumarate sederi in spital de-a lungul anilor, doua interventii pe cord si un infarct. Cand a avut prima operatie pe cord, era mai tanara decat sunt eu acum. Cea de-a a doua interventie chirurgicala a avut loc anul trecut, la o diferenta de 30 de ani dupa prima. A avut un infarct acum 4 ani, din ghearele caruia a scapat cu mari eforturi din partea doctorilor. Iar cel de-al doilea infarct i-a fost fatal.

N-am mentionat nimic pe Facebook despre plecarea mamei, pentru ca nu m-am simtit in stare, pentru ca durerea din suflet era prea mare, si pentru ca am considerat ca Facebook nu este locul potrivit unde sa fac un asemenea anunt. Am vazut pe altii ca lasa mesaje pe perete atunci cand cineva drag ii paraseste, dar eu n-am simtit ca pot sa fac asta, si lumea sa dea like-uri, nu. Pentru mine Facebook-ul e o platforma pe care o folosesc ca sa-mi promovez scrisul, dar cand e vorba de evenimente personale atat de marcante, nu Facebook este locul unde vreau sa-mi plang amarul.

Am vorbit cu mama la telefon in ultima ei zi din viata, cu patru ore inainte ca inima sa-i bata pentru ultima oara. Nu se simtea bine, si am preferat sa nu o tin prea mult timp in telefon, ca sa o las sa se retraga si sa se odihneasca. Am vrut doar sa-i aud vocea si sa vad ce mai face. Iar cand am aflat vestea, in aceeasi seara, cateva ore mai tarziu, m-am gandit cu (nici nu stiu cum sa definesc acel sentiment pe care l-am avut), ce bine ca am vorbit cu ea azi, ce bine ca i-am auzit vocea, ce bine ca mi-a auzit vocea; daca n-as fi vorbit cu ea, m-as fi simtit vinovata pentru tot restul vietii.

In ziua cand s-a implinit o luna de la decesul ei, adica pe 6 aprilie, am avut o stare de neliniste toata ziua, iar gandul mi-a fost numai la ea. Eram la serviciu, incercam sa ma concentrez pe lucrul meu, si ma gandeam numai la mama. Am avut un atac de panica in acea zi, chiar in timp de lucram, cu simptome fizice pe care le-am resimtit cu intreaga mea fiinta. Am avut senzatia ca inima aproape ca e gata sa sara din piept... Atacul de panica pe care l-am avut a fost atat de intens si palpabil, incat l-am resimtit cu durere fizica in piept.

Parintii mei s-au casatorit in 1968. In doi ani ar fi implinit 50 de ani de casatorie si ar fi celebrat Nunta de Aur. De altfel, mama astepta cu emotie cei 50 de ani, si isi dorea sa aniverseze Nunta de Aur alaturi de barbatul care i-a fost partener de viata. Stiu ca parintii mei isi faceau planuri pentru marea lor aniversare... Din nefericire, nu au mai apucat. Este si durerea cea mai mare a tatei, pentru ca Domnul nu a mai lasat-o pe mama pe acest pamant inca doi ani, ca parintii mei sa celebreze cei 50 de ani pe care i-au petrecut impreuna.

Ziua mamei este in a doua jumatate a lunii mai, iar liliacul infloreste in aceeasi perioada a anului. Am un liliac in gradina din spatele casei mele, si acesta infloreste in fiecare an in preajma zilei de nastere a mamei. In fiecare an aduceam flori de liliac in casa, de ziua mamei mele; si astfel asociez liliacul cu ziua mamei. Tata vroia sa planteze lalele la mormantul mamei. I-am sugerat sa planteze un arbust de liliac, care in fiecare an va inflori de ziua mamei, in luna mai. Si in fiecare an, cand tata va merge la mormantul mamei de ziua ei, liliacul mamei va fi inflorit.

De cand a murit mama, n-am scris mai nimic, pentru ca nu m-am simtit inspirata. Au trecut saptamani, si in acest timp am publicat doar cateva randuri. Am aflat vestea tragica in seara de duminica din 6 martie, iar in acea dimineata programasem articolul de 8 Martie, care urma sa apara live pe blog in dimineata de 8 martie. Ma gandisem eu ca e o idee buna sa programez acel articol din timpul weekendului, pentru ca vroiam sa scriu acele cuvinte de 8 Martie, dar stiam ca voi fi fost ocupata in ziua de marti cand a picat 8 Martie anul acesta, si nu voi fi avut timp sa stau pe blog in decursul saptamanii. La ora la care a aparut articolul pe blog, eu eram in avion, traversam oceanul. Am mai deschis blogul de-abia cand m-am intors la Toronto, o saptamana mai tarziu. Un alt motiv pentru care n-am scris mai nimic in aceste 5 saptamani este ca disparitia mamei mi-a dat o stare de anxietate, iar anxietatea imi alunga inspiratia si nu ma simt in stare sa scriu nimic. Acum in sfarsit am curajul si puterea sa scriu despre plecarea mamei, pentru ca sper ca asternerea cuvintelor pe hartie sa-mi aduca purificare, ca sa pot merge mai departe. Sa las durerea in urma si sa merg mai departe. Inca port doliu; toate saptamanile acestea am purtat doar negru, atat la serviciu, cat si in afara programului de lucru. Iar cand voi inceta sa port negru, voi face o tranzitie de gri spre culoare.

In cele 7 zile pe care le-am petrecut alaturi de familia mea ca sa o conducem pe mama pe ultimul ei drum, ne-am cautat alinarea suferintei strangandu-ne in brate unii pe altii. Am plans, am suspinat, am comemorat, nu vom uita. Iar cand a venit timpul sa ma intorc la Toronto, am vrut sa pastrez ceva de la mama si sa aduc acel souvenir cu mine in valiza. Am adus cu mine cateva poze din albumele familiei noastre, si o fata de perna pentru o pernuta de décor pe care sa o instalez pe canapeaua mea din living.

Am vrut aceasta fata de perna de acasa pentru ca e confectionata dintr-o rochie a mamei pe care a purtat-o in anii ’70. Tin minte rochia in garderoba mamei de cand eram si eu copil. La vremea la care am cele mai devremi amintiri cu rochia verde cu palmieri a mamei, adica in anii ’80 (ca eu atunci am fost copil prescolar), mama nu mai purta rochia, ca nu ii mai venea, dar o pastra in garderoba, cred ca n-a lasat-o inima sa renunte la ea. In albumele familiei noastre exista o fotografie din circa 1975, cu mama, tata si sora mea mai mare care atunci era copil, iar eu inca nu ma nascusem. Mama purta aceasta rochie verde cu palmieri in acea fotografie de familie. Acum, dupa patru decenii de cand a purtat-o mama, rochia a devenit vintage, aproape un heirloom de garderoba. Dar si timpul care a trecut peste ea a afectat-o, si a facut-o nepurtabila; din eleganta de alta data nu i-a mai ramas decat imprimeul frumos. Cand ma uit la acest imprimeu, ma face sa ma gandesc la o seara furtunoasa din Florida.

Nepoata mea, care este studenta la design vestimentar, a reconditionat rochia intr-o fata de perna pentru o pernuta de canapea, si mi-a dat mie fata de perna, cand i-am spus ca vreau ceva de la mama ca sa iau cu mine la Toronto. Cand am vazut fata de perna, am explamat: “Oh! Rochia mamei!” Se pare ca si tata a avut aceeasi reactie, atunci cand a vazut creatia nepoatei pentru prima oara: “Oh! Rochia mamei!” Am adus cu drag fata de perna cu mine in valiza la Toronto, ca souvenir de la mama. Trebuia doar sa-i fac o perna, ca sa o imbrac in rochia mamei, si pe care sa o instalez pe canapeaua mea din living.

De curand am incheiat un curs de croitorie la Whitby (despre care o sa va spun mai multe in unul din articolele urmatoare), iar la acel curs am cusut o pereche de pantaloni de pijamale (mai multe si despre asta, in curand pe blog). Cand am terminat cursul si pantalonii de pijamale au fost gata, mi-au ramas bucati de material de la curs.

Dintr-o bucata din acest material m-am hotarat sa fac o perna pentru fata mea de perna din rochia mamei.

Am masurat cat de mare vroiam sa fie perna, si am taiat o bucata de material pentru cosul pernei.

Am pus colturile impreuna, si le-am fixat cu ace de siguranta, ca sa nu-mi fuga materialul de sub acul masinii atunci cand trag tivul pernei.

Dupa care am cusut cosul pernutei la masina. Una din laturi am cusut-o pe jumatate, iar cealalata jumatate am lasat-o deschisa, sa sa pot umple perna.

Dupa care am umplut perna cu scrapuri textile care mi-au ramas de la reconditionarile mele anterioare. Am folosit toate scrapurile carora nu prea puteam sa le gasesc o alta utilizare decat de umplutura, fie ca erau prea mici, fie ca materialul era prea uzat. Acum sacul meu de scrapuri e mult mai usor, ca am folosit multe din ele la perna. :) Prima oara am umplut perna prea tare, si era tare si grea; am aratat-o lui John si i-am cerut parerea, si John mi-a spus ca ar trebui sa fie mai moale. I-am mai scos din umplutura, cam un sfert, si am facut-o sa fie intr-o forma mult mai buna, mult mai “de perna”, dupa care am cusut acea deschizatura de mana. Iata cum mi-a iesit pernuta la final.

Si iat-o cu fata de perna din rochia mamei verde cu palmieri, care imi aduce aminte, nu-i asa, de o seara furtunoasa din Florida.

Pernuta mea va sta in living, pe canapeaua de piele. Mama e langa mine.

Mama e langa mine

Mama la 17 ani. A fost dintodeauna fotografia mea preferata cu mama.

Si iata cateva poze de familie, acum ca am rasfoit din nou albumele familiei mele. Sunt poze din anii '60, '70, '80, cand parintii mei erau tineri si noi eram copii.

Tata cand era student, anii '60

Nunta parintilor mei, 1968

Primii anii de casatorie ai parintilor mei

Eu la 3 ani

Eu la 5 ani

Photo credit: Victoria West