Retrospectiva anului 2016

Suntem la finele anului, un timp potrivit pentru bilanturi de tot felul. Daca e sa fac un bilant al lui 2016, anul acesta nu a fost unul usor pentru mine, pentru ca am avut de trecut prin incercari grele. Cele mai marcante evenimente care mi s-au intamplat in acest an au fost doua evenimente triste, decesul mamei in martie si pierderea jobului meu in aprilie. Iar ca o compensatie pentru durerea provocata de cele doua pierderi, ambele au avut loc in prima jumatate a anului, astfel incat am avut timp sa-mi revin din socul care m-a cuprins, in urmatoarele luni spre sfarsitul anului. Dupa funerarii am purtat doliu, iar apoi am facut efortul sa merg mai departe si sa-mi continuu drumul. The show must go on. Iar cat priveste pierderea jobului, ce sa spun, am gasit un altul. Pe de o parte a fost dezamagirea pierderii unui job pe care il iubeam din toata inima si caruia ii eram dedicata in intregime, iar pe de alta parte am putut sa iau o pauza de cinci luni intre cele doua slujbe, si a fost o ocazie perfecta pentru mine sa ma bucur de aceasta vara in intregime, cea mai lunga vara din viata mea. Si tot pentru ca am avut intreaga vara la dispozitie, sa o petrec dupa bunul meu plac, am putut sa ma bucur de acest timp liber pentru mine, si sa fac mai mult din lucrurile pe care le iubesc -- sa scriu, sa frecventez evenimente mondene, sa calatoresc, sa petrec mai mult timp cu familia mea, sa descopar Toronto intr-o lumina noua cum nu l-am mai vazut pana acum.

La inceputul acestui an am scris un articol despre rezolutiile pe care le-am facut in noaptea de Revelion de anul trecut, si v-am promis ca la sfarsitul anului voi reveni cu un update in privinta acelor rezolutii, sa trag linie si sa vad ce si cat am realizat din ceea ce mi-am propus la Revelion, care dintre rezolutiile mele au fost indeplinite si care nu. Pana la urma, anul acesta mi-a adus mai multe decat m-am asteptat, bune si rele, si m-am tinut de indeplinirea rezolutiilor atat cat evenimentele acestui an care m-au luat prin surprindere m-au lasat sa ma tin de ele.

• Mi-am propus sa ma inscriu la un curs de croitorie la Whitby, sa invat sa cos mai bine, sa fac mai mult refashion. Am indeplinit aceasta rezolutie doar partial. M-am inscris la un curs de croitorie in Whitby, care a durat 8 saptamani. Intentia mea cu acest curs de croitorie a fost sa invat sa cos mai bine, si sa-mi perfectionez unele tehnici de cusut mai complicate pe care nu le stapaneam inainte, cum ar fi coaserea la masina a fermoarelor, sau crearea si coaserea la masina a cuplurilor de nasturi si gauri, si alte detalii, precum si imbunatatirea tehnicilor de coasere in general, sa invat sa creez designuri mai sofisticate decat banalele fuste taiate din rochii si cu elastic in talie. Dar socoteala de acasa nu intotdeauna se potriveste cu cea din targ. In timpul acelui curs de croitorie am cusut o pereche de pantaloni de pijamale dupa niste tipare de croitorie, urmand directiile instructoarei cursului. Este posibil ca nu mi-am ales cursul asa de bine. Am ales un curs pentru incepatori, sa fiu sigura ca pot sa tin pasul cu ceea ce se va invata in clasa, dar cursul s-a dovedit a fi si foarte "de nisa" -- am invatat sa cos o pereche de pantaloni de pijamale, si atat. Nu m-am ales chiar cu ce credeam si ma asteptam sa ma aleg odata cu incheierea acestui curs, adica tehnici de cusut mai generale, pe care sa le pot folosi si in alte designuri decat pantaloni de pijamale. Si asta nu e singura problema -- avand in vedere ca au trecut luni de cand am incheiat acest curs, am uitat pana si ceea ce am invatat, am uitat cum se fac acei pantaloni de pijamale. Daca ma apuc de o alta pereche de pantaloni de pijamale, nu sunt sigura ca ii voi scoate la capat, cu tot cu tipare, nu mai stiu cum se cos acei pantaloni. In fine, n-am facut mare lucru cu acest curs de croitorie. In acest an am vrut si sa cos mai mult, sa fac mai mult refashion, dar nu am facut nimic iesit din comun pe acest front, decat doar cateva articole. Timpul liber pe care l-am avut in aceasta vara l-am dedicat mai mult scrisului si mai putin refashion-ului. Dar nu e totul pierdut; inca mai am masina de cusut si nu am renuntat la ideea de a redeveni activa in refashion; se pare ca anul acesta n-a fost unul bun pentru a-mi dezvolta aceasta latura. Acu' n-o sa-mi trag pumni in cap ca nu am realizat aceasta rezolutie, ii va veni si ei randul, si va veni un moment cand ma voi ocupa mai intens de cusut si de reconditionari vestimentare.
• Mi-am propus sa nu mai cumpar atat de multe haine si sa o raresc cu shoppingul. Da, aceasta este una din rezolutiile pe 2016 pe care am indeplinit-o cu succes! Am rarit consumul si shoppingul de haine CONSIDERABIL, cred ca anul acesta am cheltuit cel mai putin din ultimii 10 ani. N-am eliminat shoppingul de tot, dar am cumparat mult mai putine haine si accesorii decat in alti ani. In ultimii doi ani am tinut o socoteala foarte stricta a banilor pe care i-am cheltuit la mall. Daca in 2015 am cheltuit circa $1000 pe haine si accesorii, in 2016 au fost doar $316 sau asa ceva. In sedintele mele de shopping din acest an am cumparat mai multe carti si produse de frumusete, si mai putine haine. Chiar si asa, desi am facut efortul sa ma tin departe de magazine si sa nu cheltui pe haine, ca sa nu adun mai multe decat am deja in garderoba, tot m-am ales cu cel putin doua piese in garderoba mea pe care inca nu le-am purtat niciodata, care inca mai au eticheta pe ele. Deci e clar ca n-am nevoie de mai multe haine, cele pe care le am imi sunt mai mult decat suficiente. M-a obosit adunarea asta de haine, si cumparatul si consumul fara sens, si adunatul de toale fara sa fie nevoie, all so wasteful. Lucrez la actualul meu job de trei luni, port o alta tinuta la birou in fiecare zi, pana acum nu m-am imbracat de doua ori la fel la birou, si tot n-am ajuns la jumatatea garderobei. Daca e sa port o noua tinuta la birou in fiecare zi, fiecarei haine ii va veni randul sa fie purtata o data pe an -- am tot ce-mi trebuie, chiar nu am nevoie de mai mult, vreau sa ma bucur de hainele si accesoriile pe care le am deja in garderoba, inainte sa mai cumpar altele.
• Mi-am propus sa fac mai mult sport. Am esuat lamentabil. Am un abonament anual la o sala de gym, dar l-am cam avut degeaba, pentru ca anul acesta am fost foarte lenesa cand a fost vorba de mers la sala si facut sport. Anul acesta de fapt am facut mai putin sport decat in toti anii de cand am devenit clienta la sala de fitness Good Life din Toronto, adica de trei ani. Cand inca eram la jobul meu precedent, cel din domeniul IT, mergeam la o sala de sport vizavi de birou in centru, in timpul orei de pranz. In aprilie am parasit compania, si am incetat sa merg si la sala aia de langa fostul meu job, daca nu mai aveam drum in acea parte a orasului. In mod normal, pentru ca m-am aflat intre doua joburi in acest an si am avut mai mult timp liber in vara ce tocmai a trecut, ar fi trebuit sa merg mai mult si mai des la sala, dar nu m-am tinut de treaba. Am si acasa o bicicleta statica pe care o pedalez din cand in cand, dar nu ma mai simt atrasa de ea, este preferabil ca activitatea sportiva pe care o desfasor sa imi placa, sa nu ma plictiseasca, altfel nu ma simt motivata sa fac sport, de aceea preferam sa merg la sala unde am o gramada de masini de unde pot alege ca sa exersez, decat sa pedalez bicicleta de acasa care m-a plictisit demult si careia ii dau intalnire din an in pasti. In septembrie am inceput noul meu job, si avem o sala Good Life aproape de birou unde pot sa merg in timpul orei de pranz, dar nu m-am mobilizat sa merg la acea sala de langa job si sa revin la acelasi obicei pe care il aveam la fosta mea companie. Astazi de fapt a fost prima zi in care am revenit la sala, dupa luni de zile in care n-am mai fost deloc, si asta pentru ca abonamentul meu curent expira la sfarsitul acestui an, adica in 3 zile, si ca sa inchei anul cu sufletul impacat ca n-a fost o risipa de abonament totala, m-am gandit si eu sa merg la sala acum in aceste ultime zile ale lui 2016, pe ultima suta de metri, la propriu. La anu', daca mai vreau sa merg la sala, va trebui sa-mi reinnoiesc abonamentul.
• Mi-am propus sa scriu mai mult. Aici am avut mai mult succes, si chiar am reusit sa dedic mai mult timp blogului si scrisului. Bineinteles ca a fost “de vina” si faptul ca anul acesta am avut o pauza de cinci luni intre doua joburi, si astfel am avut mai mult timp la dispozitie sa scriu. Datorita faptului ca am scris mai mult, ratingul blogului meu s-a ridicat, traficul s-a imbunatatit, iar blogul a inceput sa aiba mai multa vizibilitate, ceea ce a dus si la un numar mai mare de colaborari. 
• Mi-am propus sa public cartea mea Bits of Fashion in varianta ebook. Este o alta rezolutie de-a mea pe care am realizat-o in acest an, am publicat cartea ebook spre finele lunii ianuarie. Acum cartea mea este disponibila atat in editie print, cat si in editie ebook, pe Amazon, eBay si Barnes & Nobles, in mai multe tari din Americi, Europa si Asia. Pentru mai multe informatii despre cartea mea va rog sa accesati pagina de blog Purchase My Book “Bits of Fashion”. 
• Mi-am propus sa public a doua mea carte. Nu am publicat a doua mea carte, pentru ca deocamdata n-am scris-o (adica n-am terminat-o), inca mai lucrez la ea. M-am decis sa nu ma mai supun unei presiuni suplimentare, si sa nu imi setez o data limita pentru terminarea urmatoarei mele carti si publicarea acesteia. Cand va fi sa fie, se va intampla, fara sa fiu presata de sfarsituri de an sau alti factori. 
• Mi-am propus sa calatoresc mai mult. Am realizat aceasta rezolutie intr-o anumita masura, dar nu in intregime. Una din destinatiile de vacanta unde mi-am propus sa merg in acest an a fost New York, in decursul verii; dar pentru ca anul acesta am pierdut jobul si vara asta m-a prins intre doua slujbe, am fost nevoita sa contramandez vacanta la New York din simplul motiv ca nu mi-am mai permis sa o fac. Inca n-am renuntat la ideea de a merge la New York, o voi face cu o alta ocazie. Altfel, in acest an am calatorit atat prin Canada cat si in strainatate – in Canada am facut mai multe calatorii cu RV-ul, dar am mers si in Statele Unite si am vizitat Buffalo si Cascada Niagara, ambele situate in statul New York. 

Am realizat cam jumatate din rezolutiile pe care mi le-am propus in acest an. N-a fost un an usor pentru mine, am trecut prin niste dificultati care m-au pus la incercare, si acum la sfarsit de an nu pot decat sa spun cele rele sa se spele si cele bune sa se adune. Am avut parte si de bune si de rele in acest an, si pentru anul care vine sper sa fiu ocolita de greutati cum au fost cele din 2016. Desi mi-am facut planuri la inceput de an, pe parcurs mi-am dat seama ca lucrurile nu pot fi controlate suta la suta, si cateodata viata ia o intorsatura neasteptata. Stiam eu ce stiam cand preferam sa nu fac niciun fel de rezolutii in noaptea de Revelion in anii trecuti. Anul 2016 m-a invatat un lucru – pregateste-te pentru neprevazut, pentru ca nu se stie niciodata ce incercari te asteapta dupa colt. Anul acesta nu voi mai face rezolutii de Anul Nou, ci voi lasa ca noul an sa ma surprinda cu ce va avea mai bun.

Photo credit: Google Images

Rezolutii pentru noul an

Bine v-am regasit in noul an, si sper ca ati avut sarbatori de vis! Eu am petrecut acest sezon de sarbatori alaturi de familia si prietenii mei, si inca mai sunt in vacanta, pana luni cand ma intorc la serviciu.

In urarea mea de la multi ani de ieri va spuneam ca nu sunt omul rezolutiilor, si ca de obicei in noaptea dintre ani ani nu-mi propun sa realizez una sau alta in decursul noului an, ci prefer sa las anul care vine sa ma surprinda cu ce va avea mai bun de oferit. Motivul pentru care ani la rand nu-mi faceam liste de rezolutii in noaptea de Revelion este ca nu voiam sa fiu dezamagita in cazul in care acestea nu se realizau, sau nu ma tineam de ele, asa ca nici nu ma oboseam sa le fac. Nu vroiam sa ajung in situatia celor care pe 31 decembrie cu un minut inainte de miezul noptii isi propuneau sa se lase de fumat si la sfarsitul anului urmator inca erau fumatori, sau isi propuneau sa faca sport, iar mersul la sala nu-i apuca nici macar pana la sfarsitul lui ianuarie.

Dar aseara in drumul meu spre petrecerea de Revelion la care am fost invitati m-am gandit la cateva lucruri pe care as vrea sa le realizez in 2016, si chiar am facut o lista de rezolutii in mintea mea. Am vorbit si cu John despre asta, si mi-am propus sa realizez unele lucruri in acest an, precum si sa facem impreuna alte lucruri, ca si cuplu si familie. Sper sa ma tin de treaba. Si ca sa fiu motivata, voi lista mai jos rezolutiile pe care le-am facut aseara si pe care vreau sa le indeplinesc in 2016. Astfel, avand in vedere ca le-am impartasit cu cititorii mei aici pe blog, ma voi simti cu atat mai ambitioasa si mai motivata sa le realizez.

• Vreau sa merg la un curs de croitorie la Whitby si sa obtin certificarea de croitorie. Este un curs pentru incepatori la care m-am inscris deja, si il incep pe 6 ianuarie. Voi avea cursuri o data pe saptamana, in fiecare miercuri seara, timp de 8 saptamani. La sfarsitul lui 2014, atunci cand mi-am cumparat masina de cusut si am inceput sa fac refashion, mi-am propus sa urmez acest curs in decursul lui 2015, si uite ca a trecut un an intreg si tot nu am apucat sa o fac, si asta pentru ca nu mi-am facut timp sa ma opresc pe la acea scoala sa vorbesc cu instructoarele de acolo care conduc cursurile de croitorie. Prima oara ziceam sa treaca iarna (vorbim de iarna trecuta, una foarte friguroasa) si sa ma inscriu la acest curs in primavara cand se incalzeste, dupa aia a venit vara, lunile au trecut, si tot n-am facut-o. Pana la urma mi-am facut timp in octombrie sa trec pe la scoala si am ales un curs care urma sa inceapa in ianuarie 2016. Am abilitati de baza de a coase, dar vreau sa le imbunatatesc si sa-mi dezvolt pasiunea pentru (re)design, caci simt ca nu pot sa-mi limitez activitatea de refashion la a face fuste cu elastic in talie, vreau sa pot sa fac mai mult de atat. Sunt foarte incantata ca in sfarsit voi face acest curs, si de-abia astept sa invat secretele mestesugului pe care inca nu le stapanesc.

• Si daca tot suntem in zona croitoriei, din moment ce (sper ca) voi sti sa cos mai bine, vreau sa continuu cu refashion si sa realizez un numar mai mare de reconditionari decat am facut in 2015. Si sa-mi fac curajul pentru reconditionari si transformari mai complicate, nu doar banalele fuste cu elastic in talie pe care le invocam mai sus sau pulovere carora le tai gulerul turtleneck.

• Vreau sa nu mai cumpar atat de multe haine, vreau sa o raresc cu shoppingul. De fapt, mi-am propus sa nu mai cumpar haine in 2016 deloc. Sper sa reusesc, caci e vorba de o adictie moderata pe care o am si pe care incerc sa o domolesc. Spun "adictie moderata" pentru ca nu e vorba de o problema grava care imi cauzeaza dificultati financiare sau care imi afecteaza relatiile cu cei dragi, sau relatiile profesionale. Doar ca simt ca am deja prea multe haine, care tot se aduna in garderoba mea, si nu vreau sa adun mai multe. Am doua dulapuri pline ochi cu haine, nu am nevoie de mai multe, cele pe care le am (si pe care le-am tot adunat in ultimii 10 ani) chiar imi sunt suficiente. Am obiceiul sa port absolut fiecare haina din garderoba mea, pe rand, pana cand le port pe toate (my workplace is my runway), si astfel fiecarei haine ii vine randul sa fie purtata de doua ori pe an. Avantajul unui asemenea obicei este ca niciodata nu ma imbrac de doua la fel, caci de fiecare data pot purta fiecare haina intr-o alta combinatie si o alta tinuta. Dezavantajul este ca... le port pe fiecare doar de doua ori pe an, si as vrea sa le port mai des, macar cele care imi plac mai mult. Ideea este ca hainele pe care le am imi sunt absolut suficiente, si vreau sa incerc ca timp de un an sa nu-mi cumpar nicio haina noua. Nu stiu daca voi reusi, nu stiu daca voi putea sta departe de magazine, dar voi incerca. Pentru anul ce tocmai a trecut mi-am propus acelasi lucru, adica sa o raresc cu shoppingul. Mi-am propus ca din motive legate de refashion sa cumpar mai des haine de la Value Village care pot fi reciclate, si mai putine haine de la mall. Nu stiu in ce masura am reusit, caci am cumparat haine din ambele categorii -- thriftuite si noi. Am tinut o socoteala foarte stricta a banilor pe care i-am cheltuit pe haine, incaltaminte, lenjerie, accesorii si bijuterii in acest an, si la sfarsit de an 2015 am constatat ca am cheltuit pe toate acestea aproape $1000 (fara cateva zeci de dolari). In 2016, in mod categoric aceasta suma ar trebui sa fie mai mica, si ca sa fac o rezolutie realista, imi propun sa o scad cu cateva sute de dolari. In continuare voi tine socoteala cati bani cheltui la cumparaturi, si sper ca la sfarsitul anului sa nu ajung la concluzia ca am exagerat.

• Vreau sa fac mai mult sport. Am abonament la sala de doi ani si ceva, si atunci cand am inceput sa merg la sala la sfarsitul lui 2013, mergeam de trei ori pe saptamana, si rezultatele au inceput sa se vada dupa cateva luni. In ultima perioada m-am lenevit si am mers la sala doar o data pe saptamana, si atunci fara mare chef, de-abia ma fortam sa ma car acolo sa trag de niste fiare mai mult a lehamite decat pe bune. In acest an vreau sa ma tin de treaba mai serios si sa merg de trei ori pe saptamana cel putin, altfel efortul meu este degeaba. Si am sa o fac chiar de luni, imediat ce revin la serviciu, caci sala mea este chiar langa job si merg in timpul orei mele de pranz.

• Vreau sa scriu mai mult. In aceasta vacanta cu ocazia sarbatorilor am avut mai mult timp liber si am avut un chef deosebit de a scrie, asa ca am acoperit toate subiectele dorite in aceasta perioada. In timpul anului din nefericire nu am asa de mult timp pentru mine, si trebuie sa fac un efort ca sa tin pasul cu blogul si cu scrisul. Vreau sa remediez situatia in acest an, si sper sa pot acorda mai mult timp scrisului. Ultimii doi ani au fost cei mai "rarefiati" ani pentru blogul meu, daca va uitati la arhiva din 2014 (doar 29 articole) si arhiva din 2015 (44 articole), din toata istoria blogului din 2010 incoace, de cand am inceput sa scriu. Sper ca lucrurile sa se schimbe spre bine in acest an.

• Vreau sa public cartea mea Bits of Fashion in variana ebook. Deja am inceput procesul, si ar trebui sa-l inchei in scurt timp. Voi reveni in curand cu vesti despre varianta ebook a cartii mele, care va fi disponibila pe Amazon in mai multe tari.

• Vreau sa public a doua mea carte. Am inceput deja sa lucrez la manuscris acum ceva timp, dar am luat o pauza, si dupa acea pauza nu m-am mai ocupat de carte, asa ca anul acesta trebuie sa revizuiesc si acest proiect al meu, la care nu sunt dispusa sa renunt.

• Vreau sa calatoresc anul acesta cat mai mult posibil. Anul trecut eu si John am cumparat o casa mobila si am colindat provincia Ontario in lung si in lat, dar am fost si in SUA, la Sault Sainte Marie in statul Michigan. Anul acesta bineinteles ca vrem sa facem la fel. O destinatie la care ne-am propus sa ajungem anul acesta este New York. Aseara cand mergeam la petrecerea de Revelion, vorbeam in masina cu John despre rezolutiile pe care vreau sa le fac in acest an, si New York a fost pe lista rezolutiilor noastre ca si cuplu, o rezolutie a familiei noastre. Incercam sa ne dam seama cand ar fi cea mai buna perioada sa mergem la New York unde sa petrecem o saptamana si am ajuns la concluzia ca sfarsitul lui iunie ar fi o perioada buna, cand nu asa de multa lume isi ia concediu si nu va fi atat de aglomerat din punct de vedere turistic, si nici nu va constitui un deranj prea mare pentru programul nostru de munca.

Sper sa reusesc sa ma tin de treaba si sa realizez tot ce mi-am propus mai sus. Iar la sfarsitul anului voi reveni cu un articol in care voi descrie ce am realizat si ce nu din rezolutiile pe care le-am facut pentru 2016.

Voi ce rezolutii ati facut pentru acest an?
Va doresc sa aveti un an minunat si sa indepliniti tot ce v-ati propus.
La multi ani!

Photo credit: Google Images

Campionatul European de Fotbal 2012

Tocmai s-a incheiat Campionatul European de Fotbal 2012 din Polonia si Ucraina. Spania si Italia au jucat in meciul de finala din Kiev, iar Spania este din nou campioana europeana, dupa ce i-a masacrat pe italieni cu un scor zdrobitor de 4:0.

Oh my goodness, ce meci a fost!!! Nici pana acum nu reusesc sa-mi revin din soc. Nivelul de adrenalina pe care l-am avut la incheierea finalei a acestui campionat a fost atat de inalt, incat imi era teama ca inima n-o sa-mi reziste unei asemenea presiuni. Spania a atins mai multe recorduri in acest campionat, iar cea mai notabila realizare a echipei spaniole este faptul ca au castigat trei turnamente de fotbal majore consecutive – au castigat cupa la Campionatul European 2008 din Austria si Elvetia impotriva Germaniei, au castigat cupa la Campionatul Mondial 2010 din Africa de Sud impotriva Olandei, iar acum au castigat cupa la Campionatul European de Fotbal 2012 din Polonia si Ucraina impotriva Italiei – tripli campioni consecutivi!!! Sa mai mentionez si faptul ca sunt tripli campioni europeni, caci in afara de campionatele din 2008 si 2012 au castigat si cupa europeana din 1964, un alt record pe care l-au stabilit in aceasta seara la Kiev.

Am avut emotii in timpul acestui campionat, nu gluma. Nu am urmarit campionatul in intregime si nu m-am uitat la toate meciurile, dar am urmarit evolutia Spaniei, echipa mea favorita. Mi-am luat si un stegulet pentru masina cu drapelul Spaniei, si l-am purtat la portiera masinii in timpul acestui campionat, pentru a sustine echipa Spaniei; si il voi mai purta timp de o saptamana, pentru a celebra victoria Spaniei. Toronto a fost plin de stegulete de masini in timpul acestui campionat, ceea ce se intampla de altfel de fiecare data cand are loc un campionat de fotbal european sau mondial.

Cand spaniolii au castigat etaba de grupe si au inaintat in sferturi de finala, mi-a fost clar ca si de data aceasta, la fel cum s-a intamplat in 2010 in Africa de Sud si in 2008 in Austria si Elvetia, vor avea un traseu sublim spre Cupa Europei. Si l-au avut. A urmat sfertul de finala contra Frantei (2:0), apoi semi-finala contra Portugaliei (4:2), si au ajuns din nou in finala, unde urmau sa lupte pentru Cupa Europeana impotriva Italiei.

Semi-finala dintre Spania si Portugalia a avut loc intr-o zi de saptamana, cand eram la serviciu, si nu am putut sa urmaresc meciul. Dar avem un televizor la birou, care in ultima luna a fost setat pe un post de televiziune canadian care a transmis campionatul. In ziua in care s-a jucat semi-finala dintre Spania si Portugalia am mai aruncat cate o privire la televizor ca sa vad cum evolueaza meciul. Cand mi-am terminat programul la 4.30, se incheiau si cele 2 reprize ale meciului (primele 90 de minute), si scorul tot 0:0 era. Inainte sa plec spre casa, am mai stat putin in fata televizorului impreuna cu alti colegi de-ai mei sa vad si minutele de prelungire, dar bineinteles ca in urmatoarele 3-4 minute de prelungiri nu s-a intamplat nimic in masura sa schimbe cursul meciului. Asadar, urmau alte doua reprize a cate 15 minute fiecare, pana la marcarea primului gol. Dar n-am mai putut sa stau la birou, caci trebuia sa prind trenul spre casa si sa ajung la gradinita la timp pentru a-l lua pe Alex acasa, asa ca urma sa aflu soarta acelei semi-finale cand voi fi ajuns acasa. In tren ma gandeam cu infrigurare la acel meci, si de-abia asteptam sa ajung acasa si sa verific scorul meciului pe internet. Ma rugam pentru Spania in tren: “Da Doamne sa castige Spania, da Doamne sa castige Spania, da Doamne sa castige Spania!!!” Si au castigat!!! Cand am ajuns acasa la ora 6pm, primul lucru pe care l-am facut a fost sa intru pe internet si sa aflu scorul final al meciului. Era 4:2 pentru Spania, YESSS!!! Si tot atunci am aflat ca nu s-a marcat nici un gol in 120 de minute de meci (primele 90 de minute de reprize si urmatoarele 30 de minute de reprize secunde), iar cele 6 goluri au fost marcate in penalty. Spania s-a calificat pentru finala, URAAA!!!

A doua zi mi-am impartasit incantarea colegei mele de birou, si i-am spus cat de bucuroasa eram ca Spania a castigat semi-finala contra Portugaliei si spaniolii urmau sa joace in finala. Iar ea mi-a spus ca locuieste in zona portugheza a Toronto-ului si aseara dupa meci in cartierul lor a fost liniste mare. :)

Imediat dupa acest meci, a aparut si un banc de fotbal pe internet: “What’s the difference between a tea bag and the team of Portugal? The tea bag stays longer in the cup”.

De altfel, ma bucur ca n-am avut posibilitatea sa vad acest meci, pentru ca ar fi fost o tortura pentru mine. Sa-ti urmaresti echipa favorita timp de 120 minute in care sa nu se marcheze niciun gol nu este tocmai o distractie savurabila. Mai bine ca am aflat scorul meciului dupa ce acesta s-a incheiat, si n-a trebuit sa ma supun unei tensiuni de nesuportat timp de 2 ore in care nimeni n-a marcat niciun gol. O asemenea tortura a fost pentru mine si finala de la Campionatul Mondial din 2010, cand Spania si-a adjudecat Cupa Mondiala intr-un meci care a frizat nebunia si care a durat 120 de minute, iar singurul gol al acelei partide a fost marcat de catre spanioli in minutul 116 al meciului (Andres Iniesta a fost fotbalistul care le-a adus Cupa Mondiala spaniolilor in 2010).

Si azi am asteptat cu nerabdare si cu inima strangulata de emotii finala dintre Spania si Italia. Meciul a fost urmarit de circa 65,000 spectatori. Mai intai a urmat ceremonia de inchidere a Campionatului, in timpul cariea Cupa Mondiala a fost adusa pe stadion, si panglici reprezentand ambele drapele finaliste, cel al Spaniei si cel al Italiei, erau atasate cupei, in ideea ca dupa meci panglica perdanta sa fie inlaturata, iar cea castigatoare sa ramana legata de cupa si inmanata echipei campioane.

Imi doream din tot sufletul sa ma uit la un spectacol pe cinste, si nu la o tortura de meci in care nimeni sa nu marcheze niciun gol si soarta caruia sa se decida in penalty-uri. Iar Spania ne-a servit spectacol, si a fost la inaltime, intr-un meci cu adevarat magnific in care si-a masacrat adversarii italieni, de-a dreptul, cu un scor care nu lasa loc de niciun fel de turnura de situatie de 4:0. Primul gol a fost marcat in minutul 14 al meciului (David Silva). Desi m-am bucurat nespus ca Spania a marcat acest gol, nu am sarit de pe canapea, ci am preferat sa savurez acest gol in liniste si fara exteriorizare, sa fiu deocamdata rezervata, caci eram constienta ca meciul era de-abia la inceput si mai erau 76 minute de joc in care se putea intampla orice. Ei bine, cand a fost marcat cel de-al doilea gol in minutul 41 (Jordi Alba), atunci am sarit in sus de fericire, incat eram sa ma lovesc cu capul de tavan, si am inceput sa topai prin casa de bucurie, pentru ca din momentul ala parea aproape imposibil ca Italia sa contracareze, iar victoria Spaniei era aproape sigura. L-am luat pe Alex in brate si am inceput sa dansez cu el prin casa, si plangeam nu alta de fericire. Sigur ca Alex nu intelegea meciul de fotbal sau de ce sunt atat de exilarata, dar se bucura si el impreuna cu mine. Iar cand Fernando Torres a marcat cel de-al treilea gol in minutul 84 al meciului, cu doar 6 minute inainte de incheierea campionatului, am intrat in delir nu alta!!! Nu-mi venea sa cred! Si cu siguranta nu pot sa descriu in cuvinte cum faceam in fata televizorului. Italia nu mai avea nicio sansa de redresare, iar Spania urma sa fie campioana europeana pentru a doua oara consecutiv, si castigatoare a unei cupe de fotbal majore pentru a treia oara consecutiv!!! Fernando Torres este primul fotbalist care a reusit sa marcheze 2 goluri in meciul de finala in cadrul a doua campionate europene de fotbal consecutive, in 2008 si 2012 (un alt record stabilit de echipa spaniola la acest campionat), si pentru aceasta performanta i s-a acordat Golden Boot Award.

Imediat dupa cel de-al treilea gol marcat l-am sunat pe un prieten de-al meu din Toronto care de asemenea tinea cu Spania in acest campionat. Cand mi-a raspuns la telefon si i-am auzit vocea, am constatat ca era la fel de incantat ca mine, bineinteles. Cu gura pana la urechi de entuziasm pe care am putut sa o vad la telefon (stiti ca se spune ca singurul lucru care se vede la telefon este zambetul), mi-a spus: “Stai sa vezi, ca au timp sa mai dea un gol”. Si imediat ce am inchis telefonul, a urmat fara sa intarzie si cel de-al patrulea gol marcat de Juan Mata, ultimul din aceasta confruntare de zile mari (minutul 88 al meciului, cu doar 2 minute inainte de incheierea celei de-a doua reprize), iar eu i-am scris un SMS prietenului meu: “Parca ai avut gura aurita cu cel de-al patrulea gol!”

Dupa meci a urmat ceremonia de acordare a Cupei Europei si a medaliilor castigatorilor. Numele Spaniei castigatoare a fost incrustat pe cupa chiar inainte ca aceasta sa fie inmanata campionilor. Portarul si capitanul echipei spaniole Iker Casillas a fost cel caruia i s-a inmanat cupa. Tot el a fost cel care a primit cupa europeana in 2008 si cea mondiala in 2010, incat comentatorii meciului glumeau ca “deja s-a obisnuit cu aceasta onoare”. Atmosfera de dupa meci pe stadion a fost una incendiara, cand echipa spaniola a inceput celebrarea victoriei mult-meritate chiar acolo pe gazon, in timp ce iatlienii, foarte dezamagiti (nu-i condamn) se retrageau de pe terenul de fotbal cu capetele plecate si cu ochii plini de lacrimi. Trebuie ca este un sentiment ingrozitor sa fii atat de aproape de cupa si sa o pierzi, mai degraba ai prefera sa fii eliminat dintr-un campionat intr-o etapa mult mai devansata, decat sa fii umilit in finala, pe ultima suta de metri, sa vezi cupa in fata ochilor tai acolo pe stadion in timp ce joci finala si pana la urma sa-ti scape printre degete. I-am compatimit sincer pe italieni si suferinta lor m-a emotionat profund, dar asta este, intr-o competitie nu poate fi decat un singur castigator.

Familiile fotbalistilor spanioli au fost prezente la meci, si copiii acestora li s-au alaturat pe teren sa celebreze impreuna victoria tatilor lor, imbracati in tricouri de fotbalisti cu numerele pe care le poarta si tatii lor. Fernando Torres a fost vazut pe teren cu cei doi copii ai sai, fetita Nora in varsta de aproape 3 ani, si baiatul Leo in varsta de un an si jumatate, ambii imbracati in tricouri rosii cu numarul 9, numarul lui Torres. Acum 4 ani, in timpul Campionatului European de Fotbal din 2008, Fernando Torres atunci in varsta de 24 de ani, inca era perceput ca un pusti, copilul de aur al fotbalului international, iar prietenii si apropiatii ii spuneau The Kid/El Nino. Dar astazi, 4 ani mai tarziu, evident ca lucrurile nu mai stau la fel. Torres este nu doar un fotbalist excelent, dar si in barbat in toata firea, cu familie si doi copii.

Urmatorul campionat european de fotbal va avea loc in 2016, in Franta. Dar inainte de aceasta, in 2014, va avea loc campionatul mondial de fotbal din Brazilia. Spania se califica automat pentru ambele campionate, datorita faptului ca este deja campioana mondiala si europeana.

Africa de Sud 2010

Tocmai s-a incheiat Campionatul Mondial de Fotbal South Africa 2010. Nu sunt o mare amatoare de fotbal sau de sporturi in general, dar imi place sa urmaresc la TV campionatele europene si mondiale de fotbal, precum si jocurile olimpice. In acest campionat am tinut cu Spania. Fotbalistul meu preferat, Fernando Torres, este spaniol, motiv pentru care am tinut cu echipa sa nationala. Avand in vedere ca Romania nu a reusit sa se califice pentru Campionatul Mondial 2010, si nici Canada nu participa la campionate de fotbal, m-am simtit usurata sa tin cu echipa nationala a fotbalistului meu favorit.

Spania a avut o evolutie cel putin curioasa in istoria fotbalului din ultimii 100 de ani. Acum 2 ani, in Campionatul European din 2008, a castigat cupa europeana invingand in finala echipa Germaniei. A fost detinatoarea cupei europene pentru a doua oara, dupa 44 ani de la Campionatul European 1964. Fernando Torres a fost cel care a adus cupa europeana echipei Spaniei in 2008, marcand golul decisiv in meciul final contra Germaniei.

Si acum, la Campionatul Mondial din Africa de Sud, performanta Spaniei a fost la fel de plina de surprize. Este prima echipa din istoria Cupei Mondiale de fotbal care a pierdut meciul de grupe, dar care a mers mai departe in campionat pana in finala, castigand cupa.

N-am urmarit campionatul de la inceput, si nici nu m-am uitat la toate meciurile. Dar am urmarit evolutia Spaniei in campionat – Spania versus Portugalia, apoi Spania versus Paraguay in sferturi, apoi Spania versus Germania in semi-finala, si in sfarsit Spania versus Olanda in finala. Nici una din aceste victorii ale Spaniei nu a fost usoara. Si totusi, au ajuns in varf, castigand cupa. In timp ce urmaream fiecare din aceste meciuri, saream de pe canapea de fiecare data cand spaniolii aveau oportunitatea de a da gol, sau cand erau momente tensionate in timpul meciurilor. Ultimele 2 meciuri mai ales, cel din semi-finala si finala, au fost foarte tensionate. Fernando Torres, cel care castigat cupa europeana pentru spanioli in 2008, a fost numit atunci cel mai bun fotbalist al anului. Dar in acest campionat mondial El Nino nu a mai fost la fel de in forma ca acum 2 ani. Cand a inceput campionatul, nici nu ma indoiam ca Fernando Torres va marca cel putin cate un gol in fiecare meci pentru Spania, dar nu a fost asa. Spre dezamagirea multora din lumea fotbalului, nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor in acest campionat mondial. Unul din motive ar fi ca a suferit o interventie chirurgicala la genunchi acum cateva luni, in urma careia inca nu s-ar fi recuperat in intregime. In meciul contra Portugaliei, precum si in meciul din sferturi contra Paraguay, a fost inlocuit cu o rezerva in timpul jocului; iar in semi-finala si finala nici macar nu a intrat pe teren de la inceputul meciului, ci a stat pe banca de rezerva pentru a inlocui alti jucatori in timpul celor doua meciuri decisive.

Dar lipsa lui Fernando Torres de pe terenul de fotbal in acest campionat nu i-a impiedicat pe spanioli sa castige cupa mondiala. Inainte de semi-finala cu Germania, aveam emotii pentru Spania, caci urmau sa joace contra unei echipe puternice care literalmente si-a distrus adversarii din etapele anterioare ale campionatului, marcandu-le cate 4 goluri in poarta. Dar in acelasi timp, ma gandeam ca totusi Spania are sanse reale sa-i bata pe nemti si sa mearga mai departe in finala. Nemtii nu uitaseara ca Spania i-a batut in finala din 2008. In afara de aceasta, Spania avea o aparare de exceptie in persoana portarului Iker Casillas, care literalmente a salvat echipa iberica in multe momente de criza din timpul campionatului, si despre care comentatorii sportivi de la campionat spuneau ca “este probabil cel mai bun portar din lume”. Si intuitia nu m-a inselat – desi Germania a marcat si cate 4 goluri altor echipe adverse in timpul acestui campionat, nu a castigat semi-finala contra Spaniei (nici macar nu le-a dat vreun gol spaniolilor).

Pe 11 iulie, duminica, a avut loc finala dintre Olanda si Spania. Festivitatea de incheiere a campionatului a precedat meciul final. Inainte de inceperea meciului, cupa mondiala a fost adusa pe teren intr-un case Louis Vuitton. A fost cel mai tensionat meci din tot campionatul. La incheierea celor 2 reprize, dupa 90 minute de joc plus prelungiri, nici un gol nu a fost marcat. Au urmat alte 2 reprize a cate 15 minute fiecare, timp in care spectatori din lumea intreaga asteptau cu sufletul la gura sa vada cine va fi campionul mondial. Andres Iniesta a fost cel care a dat golul decisiv in poarta olandezilor, in minutul 116 (dupa ce mingea i-a fost pasata de catre Fernando Torres), aducand astfel cupa mondiala echipei Spaniei.

Astfel, Spania a castigat titlul mondial in timp ce este si campioana europeana. Este a doua tara care atinge aceasta performanta. Prima a fost Germania (de Vest), care a castigat cupa mondiala in 1974, cand era deja campioana europeana.

Presedintele FIFA si presedintele Africii de Sud au inmanat medaliile, precum si cupa mondiala, echipei Spaniei. Portarul Iker Casillas a fost cel care a primit cupa. Dupa meci, am vazut imagini din Toronto, Madrid si Amsterdam, unde miile de sustinatori ai celor 2 echipe urmarisera meciul cu sufletul la gura. Daca madrilenii si spaniolii din Toronto erau in extaz, olandezii erau dezamagiti si in tacere (nu-i condamn). Si daca Spania este campioana mondiala pentru prima oara, Olanda pierde cupa in finala pentru a treia oara.

Paul, caracatita din Germania, a pronosticat cu precizie resultatul fiecarui meci din acest campionat, inclusiv rezultatul finalei dintre Spania si Olanda cand a pronosticat victoria Spaniei.

In timpul acestui campionat ma gandeam cu amaraciune ca o tara africana ne-a luat-o inainte la organizarea unor evenimente sportive internationale precum campionatul mondial de fotbal. Romania, o tara membra a Uniunii Europene, nu este in stare sa gazduiasca jocuri olimpice sau campionate de fotbal, pe cand Africa de Sud a fost in stare sa faca acest lucru. Mai mult de atat, Romania nici macar nu reuseste sa se califice la majoritatea campionatelor mondiale sau europene de fotbal. Expresia “Fotbalul romanesc nu mai este ce-a fost” a devenit deja un cliseu. Era fotbalului romanesc s-a incheiat odata cu iesirea lui Gica Hagi de pe terenul de fotbal. Nici Briliantul, nici Cristi Chivu nu s-au ridicat vreodata la performanta lui Gica Hagi. Din pacate, fotbalul civilizat este un capitol incheiat in viata sportiva a Romaniei. Manelismul, golanimea si gigibecalismul din fotbalul romanesc de azi nu fac decat sa infunde si mai mult in mocirla acest sport frumos, care in Europa si in lume este exquisite, iar in Romania este jegos si vulgar.

Vancouver 2010

Tocmai s-au incheiat Jocurile Olimpice de Iarna Vancouver 2010. Este un eveniment atat de important, incat am simtit ca nu pot sa nu scriu un articol despre Vancouver 2010. Aseara am urmarit in direct ceremonia de inchidere a Jocurilor, un spectacol grandios si de exceptie. De asemenea, am urmarit in direct ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 12 februarie 2010, pe care l-am savurat nu mai putin decat cel de aseara.

Nu sunt o mare amatoare de sport, dar din 4 in 4 ani imi place sa ma uit la Jocurile Olimpice de vara, respectiv de iarna. Si nici nu obisnuiesc sa urmaresc toate sporturile la rand care intra in competitiile olimpice, dar am unele sporturi preferate pe care le urmaresc la Jocuri, cum ar fi patinajul artistic sau gimnastica.

Prima oara cand am urmarit la TV de la cap la coada o ceremonie de deschidere a jocurilor olimpice, a fost ceremonia de la Calgary, 1988, Jocurile de Iarna (tot in Canada!). Si de atunci am ramas fascinata de magia si maretia jocurilor olimpice, si nu am ratat ocazia sa urmaresc Jocurile la TV, la fiecare 4 ani, macar in parte daca nu in totalitate. Iar Vancouver 2010 a avut o semnificatie deosebita pentru mine, deoacere Jocurile de anul acesta au fost gazduite de tara in care locuiesc, tara unde mi-am construit caminul. Este a treia oara cand Canada gazduieste Jocurile Olimpice – Montreal 1976, Calgary 1988 si Vancouver 2010. Cand eram copil, si cand urmaream Jocurile din Calgary 1988, nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca peste 22 de ani voi locui intr-o tara gazduitoare de Jocuri Olimpice, si voi locui chiar in tara care m-a fascinat atunci, in ’88, dupa ce am urmarit la TV acel spectacol fastuos de deschidere de la Calgary. Am vizitat Montrealul pana acum de mai multe ori, si de doua ori am ajuns la Complexul Sportiv unde s-au organizat Jocurile Olimpice din 1976, unde, printre alte sali de sport, am vazut bazinul de inot participant in ‘76. Si nu numai atat! In fata Complexului de la Montreal se afla si placutele cu numele medaliatilor olimpici din 1976, printre care, bineinteles, si Nadia Comaneci.


Inainte sa inceapa Jocurile din Vancouver in februarie 2010, flacara olimpica a traversat Canada, si a trecut si prin Toronto bineinteles (ca o paranteza, flacara olimpica pentru Vancouver 2010 este Made in Canada, fabricata la Bombardier, un nume sonor in industria canadiana). Nu am iesit in oras sa vad flacara pe viu, asa cum au facut multi locuitori din Toronto, dar am vazut-o la posturile toronteze de televiziune. Si, am un coleg de serviciu, de origine din Calgary, care mi-a marturisit ca a fost unul din purtatorii flacarii olimpice in 1988, la Jocurile din Calgary.

Am urmarit Jocurile cu interes pe toata durata celor 17 zile, incepand cu prima zi cand a avut loc ceremonia de deschidere. La deschidere, am urmarit intrarea in scena a tuturor tarilor participante, in ordine alfabetica, printre care si Romania cu 29 de atleti. Statele Unite si Canada au avut cele mai mari echipe participante la Jocuri, cu 216 si respectiv 206 atleti. Nelly Furtado si Briam Adams, ambii de origine canadiana, i-au incantat pe cei prezenti in sala cu o melodie interpretata in duet. Iar de-a lungul celor 17 zile de Jocuri, tot am vazut un spot publicitar la postul de televiziune canadian care a transmis Jocurile, CTV, un spot pentru provicia canadiana Columbia Britanica unde s-au organizat Jocurile, in care au jucat mai multe vedete din Columbia Britanica, printre care si Kim Cattrall, aka Samantha Jones din Sex and the City.

Patinajul artistic m-a fascinat dintotdeauna, si nici de data aceasta nu am ratat ocazia sa urmaresc competitiile de patinaj din cadrul Jocurilor de Iarna din acest an. Canadienii Tessa Virtue si Scott Moir (imagine stanga sus), un cuplu carismatic, au luat medalia de aur, ceea ce i-a facut mandri pe toti canadienii bineinteles. Dansul lor pe gheata a fost sublim. De asemenea, hockey-ul, care este sportul national al Canadei, a fost la inaltime, adjudecand ambele medalii de aur – atat de catre echipa de hockey feminina, cat si cea masculina. Canada a avut extraordinara ocazie de a demonstra lumii intregi ca hockey-ul este jocul canadienilor. Hockey is Canada’s game, Canada owns the hockey stage. Sidney Crosby (imagine dreapta sus), jucatorul de hockey cu numarul 87 pe tricou din echipa canadiana de hockey masculin, de origine din Nova Scotia, Canada, a marcat golul castigator al medaliei de aur in meciul final contra SUA, ducand in delir si extaz intreaga audienta prezenta la meci in sala olimpica si milioanele de telespectatori care au urmarit meciul la TV. Imediat dupa meci a avut loc decernarea medaliilor, cea de argint pentru americani si cea de aur pentru canadieni. A fost un moment emotionant atunci cand i-a venit randul lui Sidney Crosby, hocheistul de aur al Canadei, sa primeasca medalia. Cand medalia binemeritata a ajuns in fata lui, Sidney si-a aplecat capul intr-un gest reflexiv pentru a primi medalia la gat; dar inainte sa-i faca aceasta onoare lui Sidney, oficialul care a atribuit medaliiile hocheistilor a ridicat mana dreapta in semn pentru audienta sa-l aclame si sa-l aplaude pe Sidney. A urmat un nou moment de delir si extaz, care a durat minute in sir, in care toata sala l-a aclamat pe hocheistul de aur al Canadei. A fost un moment fantastic. Imi imaginez cat de entuziasmati au fost cei prezenti acolo, daca la TV acest episod a creat emotii atat de puternice.

Canada a ocupat locul 3 la numarul de medalii castigate in aceste Jocuri (un total de 26 medalii – 14 aur, 7 argint si 5 bronz), dupa SUA (un total de 37 medalii) si Germania (un total de 30 medalii). Dar in schimb, Canada este cea care a castigat cele mai multe medalii de aur la Vancouver 2010, 14 la numar, atingand astfel un record mondial – cel mai mare numar de medalii de aur castigate de o tara gazduitoare, in toata istoria Jocurilor Olimpice de Iarna. De asemenea, este prima oara cand Canada castiga aur pe teren propriu la Jocuri Olimpice, dupa Montreal 1976 si Calgary 1988.

Go, Canada, Go!

Si in sfarsit, a venit si ultima zi a Jocurilor, 28 februarie 2010, si am urmarit ceremonia de inchidere, la care au participat circa 60,000 de spectatori, un show la fel de grandios ca si cel de deschidere. Vedete de origine canadiana precum Alanis Morisette, Avril Lavigne si Catherine O’Hara (actrita care a jucat-o pe mama lui Kevin in Home Alone) si-au dat concursul la ceremonia de inchidere.

Urmatoarele jocuri olimpice de iarna se vor organiza la Soci, Rusia, 2014.