I also write for / Scriu si pentru


I also write for / Scriu si pentru

Revista Tango Romania


Showing posts with label Franta. Show all posts
Showing posts with label Franta. Show all posts

Saturday, February 13, 2021

Ce carti am mai citit in ultima vreme (2020)

In articolul meu precedent va scriam despre cartile pe care le-am cumparat anul trecut (partea a III-a), iar astazi as vrea sa va scriu despre cartile pe care le-am citit in 2020. Statul acasa in timpul pandemiei a avut si aspecte pozitive, unul dintre ele fiind faptul ca am avut timp sa citesc mult mai mult decat in anii precedenti; astfel am citit 60 de carti in total in 2020, diferite genuri literare -- fictiune, non-fictiune, literatura chic, romane politiste, biografii, autobiografii, carti de moda, carti inspirationale, carti umoristice, poezie, si altele. 

In ultimii ani am preferat sa citesc mai mult non-fictiune decat fictiune, astfel incat anul trecut am citit doar 7 romane de fictiune in total, iar celelalte carti au fost non-fictiune. Am publicat deja prima parte a acestui articol pe blog Victoria West Tango, in care scriam despre cartile pe care le-am citit in primele luni ale lui 2020, iar articolul de astazi va fi dedicat cartilor pe care le-am citit in a doua jumatate a anului.

Si ca sa va prezint lecturile mele recente intr-o ordine care sa aiba un sens inchegat, le voi prezenta pe genuri literare, si nu in ordinea cronologica in care le-am citit. Unele din aceste carti sunt din colectia mea personala, altele au fost imprumutate de la biblioteca publica, in format print sau ebook. 

Voi incepe cu romanele de fictiune.
Photo credit: Amazon
A Paris Apartment de Michelle Gable, de la biblioteca. Stiam despre aceasta carte de ani de zile si imi doream sa o citesc demult, si in sfarsit anul acesta am avut ocazia sa o citesc. Romanul urmareste vietile a doua femei -- April Vogt din zilele noastre si curtezana pariziana Marthe de Florian din perioada Belle Epoque, la rascrucea secolelor XIX si XX.
Photo credit: Amazon
Warrior of the Light de Paulo Coelho. Este o lectura usoara, am citit-o intr-o ora. O am demult in biblioteca personala, de mai bine de 10 ani, si am citit-o prima oara atunci cand am cumparat-o, sa fie prin 2008, cand Paulo Coelho era un autor foarte in voga. In acea perioada am cumparat (si citit) multe din cartile lui Paulo Coelho; in 2020 am recitit Warrior of the Light. Intr-o dupa-amiaza voiam sa iau o pauza de lectura, si voiam o lectura usoara pe care sa o termin repede, am luat de pe raft aceasta carte.
Photo credit: Amazon
Push ~ Precious de Sapphire. Este o carte despre o adolescenta de culoare de 16 ani dintr-o comunitate marginalizata, care a fost molestata de tatal ei, si care a nascut doi copii in urma relatiei incestuoase cu tatal, o fata si un baiat; iar mama ei a ignorat incestul si n-a facut niciodata nimic sa o protejeze pe fiica ei. Cartea a fost ecranizata in filmul Precious (2009), l-am vazut atunci cand a aparut pe marile ecrane, il am in format DVD in colectia cinemateca personala. Atunci in 2009 cand am vazut filmul Precious, nu stiam ca este inspirat de cartea Push scrisa de Sapphire (o scriitoare americana de culoare, numele adevarat al careia este Ramona Lofton). Imi aduc aminte ca filmul a avut un mare succes la Oscar in acel an, iar actrita care a jucat rolul lui Precious a fost nominalizata pentru cea mai buna actrita in rol principal, si de asemenea s-a bucurat de sustinerea lui Oprah Winfrey. Nu stiam pana de curand ca filmul Precious a fost ecranizat dupa un roman de fictiune; atunci in 2009 probabil ca s-a mentionat acest lucru la Oscar si in presa, dar nu mai tineam minte asta avand in vedere ca a trecut atat de mult timp de atunci. Si in aceasta vara am gasit cartea Precious la anticariat, m-a facut curioasa, am cumparat-o, am citit-o, mi-a placut. E o carte dura, abordand subiectul unei probleme sociale dificile si spinoase care te face sa vrei sa intorci privirea si sa pretinzi ca nu vezi ce se intampla. Scriitoarea, cand era copil, a trecut printr-o experienta similara cu Precious, si anume a fost molestata de tatal ei cand avea 8 ani. Push este titlul original ala cartii lui Sapphire scrisa in 1996; iar volumul pe care l-am citit eu in aceasta vara este intitulat Precious: Based on the Novel PUSH by Sapphire – o tactica de marketing, cu scopul sa introduca numele filmului care a avut o audienta mai mare, pentru a creste si audienta cartii. 

Exista si al doilea roman in aceasta serie a autoarei Sapphire, The Kid (publicat in 2011), care urmareste povestea baiatului lui Precious, Abdul – as vrea sa o citesc si pe aceasta in curand.
Photo credit: Libris.ro
Arta conversatiei de Ileana Vulpescu (ebook).
Photo credit: Amazon
Is There Still Sex in the City? de Candace Bushnell (de la biblioteca), o carte mai recenta a acestei autoare, aparuta in 2019. Teoretic este considerata o carte de fictiune, dar eu am perceput-o aproape ca o autobiografie. Cartea este inspirata de viata personala a scriitoarei Candace Bushnell, care in prezent are 50 si ceva de ani. Sunt conectata cu ea pe Facebook de mai bine de 10 ani, adica de la inceputurile activitatii mele pe Facebook si de cand am inceput sa scriu blogul in 2010. Candace Bushnell este divortata, si imi aduc aminte cand a postat un anunt pe Facebook acum cativa ani ca ea si sotul ei divorteaza, si ca divortul este maleabil. Cartea Is There Still Sex in the City? este despre un grup de femei de 50 de ani si ceva din New York si cum este datingul pentru femei fifty somethings in New York in zilele noastre. Eroina principala a cartii se numeste Candace si are 50 si ceva de ani. Asadar, cartea combina elemente din viata reala a scriitoarei cu elemente de fictiune, o combinatie intre un roman de fictiune si o autobiografie. 

***** 

Voi continua cu autobiografii si memorii, ca o trecere armonioasa de la romane de fictiune la carti de non-fictiune.
Photo credit: Amazon
Un Amico Italiano de Luca Spaghetti. E o carte care mi-a placut foarte mult, i-am scris o recenzie detaliata aici pe blog acum cateva luni, daca vrei sa o cititi.
Photo credit: Amazon
Stori Telling de Tori Spelling, o autobiografie a actritei, de cand s-a nascut pana cand s-a nascut primul ei copil in 2007. O alta lectura preferata de-a mea din 2020. Am scris o recenzie acestei carti pe blog Victoria West Tango, daca nu ati citit-o deja.
Photo credit: Amazon
Hunger de Roxane Gay, o memorie (de la biblioteca). Roxane Gay este o scriitoare de culoare din SUA, una din autoarele mele preferate ale momentului. Am citit si Bad Feminist, prima ei carte publicata in 2014, o colectie de eseuri. Revenind la Hunger, aceasta carte este o calatorie dureroasa a autoarei care a suferit si sufera in continuare de obezitate. Cand avea 12 ani, a fost asaltata sexual de un grup de baieti cu care mergea la aceeasi scoala, iar pe unul din acei baieti il considera prietenul ei "boyfriend". Aceasta expertienta traumatizanta a dus-o la mancat excesiv ca un mecanism de aparare impotriva violentei sexuale, iar mancatul excesiv a dus la obezitate. 

Apreciez stilul candid si sincer de scriere al lui Roxane Gay, si nu m-am dat in laturi de la a citi carti de-ale ei pana acum, ori de cate ori am avut ocazia. Singurul lucru care nu-mi place la ea este ca numele ei Roxane are un "n" si nu doi de "n", Roxanne, cum ar fi trebuit sa fie. Mai cunosc pe una Jenifer la Toronto cu un singur "n" (ne cunoastem din mediul profesional), si "n"-ul ala absent din numele ei ma scoate din sarite nu alta, ma irita de fiecare data cand vad un email de la ea sau trebuie sa-i scriu un email, "Hi Jenifer...", si Microsoft tot timpul imi subliniaza numele Jenifer cu rosu ca adica am omis ceva si trebuie sa corectez ce am scris, am omis un "n". Nu, din pacate nu l-am omis, din pacate acel al doilea "n" n-a fost acolo niciodata, si de fiecare data cand vad un nume ca Roxane sau Jenifer, resimt acel al doilea "n" absent ca pe un spin in ochi. Nu stiu ce e in capul unor parinti sa puna asemenea nume la copii ca Roxane sau Jenifer, ca incontinenta asta ortografica o sa-i urmareasca pe copii pe tot parcursul vietii, si nu se vor putea debarasa de ea niciodata decat daca isi schimba numele legal, da' ma rog, fiecare cu limitele lui gramaticale si culturale. Who am I to judge. 😐 

***** 

Voi continua cu carti non-fictiune pe diferite subiecte fierbinti care au un impact semnificativ in societatea din zilele noastre.
Photo credit: Amazon
Si ca sa fac din nou o trecere armonioasa de la un gen literar la altul despre care vreau sa scriu astazi, urmatoarea carte pe care o prezint este Not That Bad (de la biblioteca), o colectie de eseuri scrise de 30 scriitori diferiti, care exploreaza violenta sexuala. Cartea este compilata si editata de Roxane Gay despre care scriam mai sus.
Photo credit: Amazon
Trans Kids and Teens de Elijah C. Nealey (de la biblioteca). Conceptele de transgender si gender nonconformity sunt foarte vizibile in prezent in societatea noastra, mai ales in America de Nord. Unele lucruri care afecteaza direct comunitatea LGBTQ+ versus impactul asupra publicului general sunt mai politice decat altele. Eu una sunt adepta bunului simt, bunelor maniere, respectului fata de stiinta si natura. Politica unei tari se schimba din 4 in 4 ani la fiecare alegeri, dar natura umana nu se schimba odata cu politicienii din guvern. Citesc multe carti cu si despre comunitatea trans si LGBTQ+ ca sa o inteleg mai bine, ca sa fiu informata si sa nu fiu ignoranta. Citesc carti din ambele puncte de vedere -- conservativ si liberal. Unele carti ma conving mai mult, altele mai putin. De exemplu aceasta carte Trans Kids and Teens nu m-a convins. Elijah C. Nealey lucreaza in domeniul psihoterapiei (in SUA), s-a nascut femeie si a imbratisat o identitate masculina, in prezent se prezinta in societate ca barbat (nu stiu daca a facut operatie de schimbare de sex sau nu, si nu stiu cat de mult a inaintat in tranzitia sa medicala spre un corp care sa se prezinte barbatesc), a publicat aceasta carte sub un nume barbatesc. Lucreaza cu copii si tineri care isi doresc sa tranzitioneze spre sexul opus. Cand ii citesti cartea, ii auzi vocea feminina. Nu are o voce barbateasca, vocea si creierul de femeie i-au ramas la fel. N-am fost de acord cu multe din lucrurile pe care Elijah C. Nealey (nu-i cunosc numele feminin de la nastere) le spune in aceasta carte. Nu pot sa spun de cate ori mi-am invartit ochii peste cap citind aceasta carte, pentru ca unele lucruri descrise in carte sfideaza bunul simt si legile naturii. Mama natura a creat lucrurile pe pamant in felul in care ea a stiut ca trebuie sa fie create. Noi oamenii nu suntem destul de evoluati incat sa punem la indoiala oranduirea naturala a lucrurilor si sa ne luam la tranta si la harta cu natura. Daca incepem sa ne credem mai destepti decat mama natura, ne-o luam peste bot de nu ne vedem, Corona este cel mai bun exemplu in acest sens.
Photo credit: Amazon
The Diversity Delusion de Heather Mac Donald (de la biblioteca). Autoarea este comentatoare politica din SUA, conservatoare. Diversitatea cateodata o ia pe cai gresite, iar daca se lasa condusa mai mult de politic decat de bun simt si meritocratie, poate avea dublu tais. In aceasta carte, Heather Mac Donald scrie despre cele doua taisuri ale diversitatii in America.
Photo credit: Amazon
So You Want to Talk About Race de Ijeoma Oluo (de la biblioteca). Despre cum este sa fii persoana de culoare in lumea occidentala de azi, si mai ales in America de Nord. Autoarea (persoana de culoare ea insasi, de origine nigeriana) vorbeste despre multele greutati legate de identitatea rasiala prin care trec minoritatile vizibile, si mai ales afro-americanii, dar si istoria rasismului si sclaviei in SUA, care a inceput odata cu transportarea fortata ca sclavi, de catre urmasii lui Christophor Columb, a bastinasilor din Africa in cele doua Americi. Ca sa intelegi rasismul din America de Nord, si de ce exista rasism in societatile occidentale moderne, trebuie mai intai sa cunosti si sa intelegi istoria rasismului, cum a inceput dominarea unei rase de catre o alta rasa mai puternica si dominanta. Cartea e scrisa bine si inchegat, in principiu am fost de acord cu majoritatea punctelor autoarei, au fost si cateva idei cu care n-am fost de acord. La scurt timp dupa ce am citit aceasta carte, am gasit pe Amazon doua carti mini-ebook care mi-au atras atentia si pe care le-am cumparat, comentarii la cartea Ijeomei Oluo. Prima se numeste A Book Review of the Book "So You Want to Talk About Race" by Ijeoma Oluo scrisa de Donald L. Johnson, in care autorul isi exprima parerea despre aceasta carte pe care o prezinta din punct de vedere conservator. A doua mini-ebook se numeste Summary of Ijeoma Oluo's "So You Want to Talk About Race" publicata de IDB Books, si este o prezentare a punctelor esentiale din carte. Ambele mini-ebooks au pana in 50 pagini, motiv pentru care nu le-am inclus in paragrafe separate, ci doar le mentionez in asociere cu cartea Ijeomei Oluo.
Photo credit: Amazon
The Vagina Bible de Dr. Jennifer Gunter, doctor OB/GYN din Toronto, o carte dedicata sanatatii reproductive si sexuale a femeilor; am imprumutat-o de la biblioteca. A fost publicata la Toronto in 2019.
Photo credit: Amazon
The Art of War de Sun Tzu. Este o carte de invataturi militare de pe vremea Chinei Antice, cu multe traduceri de-a lungul secolelor. In prezent invataturile din aceasta carte pot fi aplicate in relatiile de afaceri. 

***** 

Urmatoarea categorie cu care vreau sa continuu -- carti de poezie. In 2020 am descoperit bucuria de a citi poezie. In trecut, poezia n-a fost niciodata printre genurile mele literare preferate, dar anul acesta am descoperit multe autoare de poezii care m-au facut sa devin pasionata de poezia moderna, si am inceput sa apreciez mai mult acest gen literar. Majoritatea cartilor de poezii pe care le-am citit in 2020 au fost imprumutate de la biblioteca, si in articolul de astazi vreau sa va spun despre patru poetese din Canada, SUA si Australia (si cartile lor de poezii) pe care le-am indragit -- Rupi Kaur (Canada), Amanda Lovelace (SUA), Courtney Peppernell (Australia), Jacqueline Suskin (SUA).
O sa incep cu Rupi Kaur si cele trei carti de poezii ale ei -- Milk and Honey (2014), The Sun and Her Flowers (2017), Home Body (2020). Rupi Kaur este o poetesa canadiana de origine indiana, a emigrat din India in Canada impreuna cu parintii ei cand era copil, a crescut la Toronto. De curand am scris un articol pe Blog Tango dedicat poeziei lui Rupi Kaur, daca vreti sa il cititi.
Urmatoarea poetesa pe care vreau sa o mentionez este Amanda Lovelace din SUA. Anul trecut am citit 6 volume de poezii de-ale ei. De curand am scris un articol mai detaliat despre poezia Amandei Lovelace pe Blog Tango, pe care puteti sa il cititi aici.
Courtney Peppernell din Australia -- doua carti de poezii de-ale ei pe care le-am citit anul trecut au fost Pillow Thoughts si Pillow Thoughts II. Am scris un articol mai detaliat despre poezia lui Courtney Peppernell in acest articol de pe Blog Tango.
Si ultima autoare de poezii pe care vreau sa o prezint in articolul de astazi este Jacqueline Suskin. Anul trecut am citit trei carti de poezii semnate de aceasta auroare, si anume Go Ahead and Like It, The Edge of the Continent ~ The Forest si The Edge of the Continent ~ The Desert. Am scris un articol recent pe Blog Tango despre Jacqueline Suskin si cartile ei, daca vreti sa il cititi. 

***** 

Urmatoarea categorie de carti despre care vreau sa scriu in articolul de astazi -- cartile de moda. Fiind pasionata de moda, multe din lecturile mele fac parte din subiectul meu preferat.
Photo credit: Amazon
This Is not a Fashion Story de Danielle Bernstein, de la biblioteca, publicata in 2020. Autoarea Danielle Bernstein este o tanara bloggerita de moda si influentatoare din New York (are in jur de 30 de ani), care a fost activa pe scena modei din New York, si care are o influenta considerabila pe Instagram. Cartea este o autobiografie, in care autoarea scrie despre viata ei, incepand cu anii de copilarie pana in prezent; despre realizarile ei din lumea modei; contractele de moda pe care le-a avut; etc. Anul trecut cand a aparut, tot vedeam aceasta carte in librarii si in social media, m-a facut curioasa, si am avut ocazia sa o citesc imediat ce a devenit disponibila la biblioteca mea locala. Am mai citit unele review-uri pentru aceasta carte pe Amazon si GoodReads, si le-am gasit mixte. Unele cititoare au criticat-o pe aceasta bloggerita ca fiind o alta fata alba privilegiata care provine dintr-o familie bogata si care se lauda acum intr-o carte cu realizarile ei profesionale si cuceririle sexuale; unii comentatori au ramas cu impresia ca Danielle Bernstein se compara prea mult cu Samantha Jones din Sex and the City, sau ca nici macar n-ar fi trebuit sa scrie aceasta carte, de ce a scris-o? Dar cand am citit si eu aceasta carte, nu mi s-a parut ca Danielle Bernstein se compara prea mult cu Samantha Jones, si nu mi s-a parut ca a exagerat in niciun fel cand a mentionat-o pe Samantha Jones in carte, ca fiind un personaj pe care o admira.
Photo credit: Amazon
Love Style Life de Garance Doré, bloggerita de moda din Franta. Oh de cand imi doream sa citesc aceasta carte! Am aflat prima oara despre aceasta carte pe Instagram in 2016, la vremea aceea Instagram era plin cu poze cu cartea lui Garance Doré -- este foarte instagrammable. Si in sfarsit in 2020 am avut ocazia sa o imprumut de la biblioteca. Mi-a facut placere sa o citesc. Unii au considerat-o "usoara", dar altii au catalogat-o corect avand in vedere scopul pe care si l-a propus aceasta carte -- sa fie o lectura usoara si relaxanta. Cum spunea o comentatoare pe GoodReads, "sa nu uitam de ce cumparam aceste carti, si sa nu uitam ce asteptari avem de la acest gen de carti".
Photo credit: Amazon
Capture Your Style de Aimee Song, ebook de la biblioteca. Aimee Song este o alta personalitate social media cu o influenta considerabila pe Instagram, iar aceasta carte este un ghid pentru userii Instagram, cum sa creezi continut de calitate si sa ai succes pe Instagram. E o carte draguta pe care mi-a facut placere sa o citesc.
Photo credit: Amazon
The Fashion Industry din seria Opposing Viewpoints, de la biblioteca. Aceasta serie Opposing Viewpoints este o serie de carti care trateaza diferite subiecte pe probleme sociale -- imigrare, adoptie, violenta domestica, alcool, droguri, drepturile animalelor, cenzura, etc. etc. etc. M-am uitat la articolul de pe Wikipedia despre seria de carti Opposing Viewpoints si am aflat ca aceasta serie cuprinde foarte multe titluri, pe teme foarte diverse. Aceasta carte The Fashion Industry discuta problemele din lumea modei -- anorexia printre modele, diversitatea (sau lipsa ei), sustainability versus fast fashion, counterfeiting, viitorul modei. Cartea e mai veche, din 2010, dar aceste probleme abordate in carte inca sunt de actualitate. Seria se numeste Opposing Viewpoints deoarece fiecare carte se bazeaza pe puncte de vedere opuse -- adica include articole scrise de jurnalisti care vad problema discutata si o argumenteaza dintr-un punct de vedere; si alte articole din punctul de vedere opus, de unde si numele seriei Opposing Viewpoints. De asemenea, am rasfoit catalogul bibliotecii si am descoperit ca sunt multe alte carti la biblioteca din aceasta serie, si am vazut multe titluti care m-ar interesa, le-am adaugat pe lista mea virtuala de citit mai tarziu, cum ar fi discriminare raciala, feminism, gender roles, adoption, abortion, si altele. Sper sa-mi fac timp pentru ele in viitorul apropiat, ca decamdata am deja o lista definita de carti pe care vreau sa le citesc in perioada urmatoare, inainte sa trec la alte carti. Singurul lucru care nu imi este tocmai pe plac la aceste carti din seria Opposing Viewpoints este ca unele sunt mai vechi, multe din ele de mai inainte de 2010, si poate o sa se simta un pic depasite cand le citesc, dar sper sa nu, sa vad cat de actuale sunt unele din ele cand ajung la ele sa le citesc.
Photo credit: Amazon
It de Alexa Chung. O aveam in biblioteca personala de mai demult, am citit-o prima oara in 2013, am recitit-o in 2020. Cateodata imi place sa recitesc carti din biblioteca personala pe care le-am citit prima oara cu ani in urma. 

***** 

Urmatorul gen literar despre care vreau sa scriu in articolul de astazi -- carti de inspiratie.
Photo credit: Amazon
Mother to Son de Melissa Harrison si Harry H. Harrison Jr. – este o carte inspirationala pentru mame si fiii lor, si mi s-a potrivit ca o manusa, avand in vedere ca il am pe Alex care are acum 11 ani. O am in biblioteca personala de 5-6 ani, si am citit-o prima oara atunci cand am cumparat-o; iar vara trecuta am citit-o din nou. Este o lectura usoara pe care o parcurgi in 20 de minute; am citit-o intr-o dupa-amiaza cand voiam sa iau o pauza.
Photo credit: Amazon
Sisters, compilata de Lois L. Kaufman. Este o colectie de citate din literatura si viata publica despre si pentru surori. Am o sora mai mare si m-am gandit la ea cand am cumparat cartea, dar si cand am citit-o evident.
Photo credit: Amazon
Chicken Soup for the Soul ~ Life Lessons from the Cat de Amy Newmark – este o mini-editie din seria Chicken Soup for the Soul dedicata iubitorilor de pisici (printre care ma aflu si eu, am un motan Tabby pe care il cheama Kelso), care contine 10 povesti despre feline; volumul are mai putin de 100 pagini. Este o alta carte din categoria “lecturi rapide in timpul unei pauze”.
Doua mini-editii Chicken Soup for the Soul -- Divine Messengers si Have a Little Faith, despre experiente miraculoase. 

***** 

Si ultimul gen literar despre care voi scrie astazi -- carti umoristice, am citit cateva in a doua jumatate a anului 2020.
Photo credit: Amazon
Don’t You Just Hate That? ~ 738 Annoying Things, scrisa de Scott Cohen. Este o carte de umor cu tot felul de chestii marunte si agasante care ne irita si ne supara in viata noastra de zi cu zi, cum ar fi cine a uitat sa schimbe sulul de hartie igienica la baie, sau cand stii déjà de petrecerea surpriza care ti se pregateste si trebuie sa pari surprins atunci cand intri in casa, cand primesti cadou un obiect pe care il ai déjà, cand primesti rest la magazin in monede mici de 5 si 10 centi, etc.
Photo credit: Amazon
SHIT Girls Say de Kyle Humphrey si Graydon Sheppard. Este o carte umoristica bazata pe o serie Youtube care era foarte populara in 2012. Am primit aceasta carte la un eveniment monden in 2012; de curand am scos-o de pe raft din nou sa o recitesc, m-a facut sa zambesc.
Photo credit: Amazon
Fifty Sheds of Grey de C. T. Grey, parodie la cartea Fifty Shades of Grey. Tot asa, o aveam de mai demult in biblioteca personala, am citit-o acum cativa ani, am recitit-o acum. 

***** 

Gata, am terminat, multumesc pentru rabdare si ca ati parcurs intreg articolul, sper ca v-a facut placere. 

Ati citit vreuna din aceste carti? 

Va doresc tuturor o zi minunata de Sfantul Valentin!

Thursday, August 12, 2010

Suveniruri


Pentru Sandu, cu prietenie

De fiecare data cand plec undeva in vacanta, imi place sa cumpar suveniruri si vederi din acele locuri. In felul acesta, am adunat o intreaga colectie de suveniruri din vacantele mele de pe doua continente. Magnetei de frigider, plush-uri, obiecte decorative, tablouri – toate aceste suveniruri au un loc special in casa mea si imi aduc aminte cu drag de locurile frumoase pe care le-am vizitat. De asemenea, exista un obicei foarte frumos in grupul nostru de prieteni. Cand unul dintre noi pleaca in vacanta, aduce suveniruri frumoase celor de acasa atunci cand se intoarce. La fel fac si eu – imi place sa impartasesc din experientele mele frumoase din vacante, si le aduc suveniruri prietenilor mei atunci cand revin la Toronto. Astfel, colectia mea numara nu doar suveniruri pe care le-am cumparat eu insami in timpul vacantelor mele, dar si suveniruri pe care le-am primit de la prietenii mei.


Turnul Eiffel din Paris



Tablouri din Paris


Masca traditionala din Cuba. De obicei o tin in biblioteca, rezemata de cartea Zece negri mititei de Agatha Christie.


Magnetel de frigider de la Niagara. Imi plac foarte mult suvenirurile in forma de vacuta baltata.


Magnetei de frigider din Londra


Alti magnetei de frigider pe care i-am cumparat sau primit


Pernuta cu goblen din Romania, pe care a primit-o bebe meu Alex


Preferatele mele – lalele din Amsterdam


Si ultima noastra vacanta – suveniruri din Tadoussac

Sursa poze: www.fashionstylebeautyandmore.blogspot.com

Wednesday, March 24, 2010

Paris, Orasul Luminilor


Am inceput sa invat limba franceza la scoala de cand eram in clasa a doua. Am avut o profesoara de limba franceza exceptionala, cel mai bun profesor de limba straina pe care as fi putut sa-l intalnesc vreodata, si care m-a facut sa ma indragostesc de aceasta limba atat de frumoasa, inca de la primele ore cand invatam sa zic bonjour. Pe masura ce treceau anii de scoala, pasiunea mea pentru limba lui Molière era tot mai mare. Si nu numai pentru limba franceza, dar si pentru literatura franceza, istoria franceza, cultura franceza, geografia franceza, arta franceza. De multe ori glumeam cu colegi sau cu prieteni ca “j’aime tout ce que commence avec –fr” (nu numai la scoala, dar si la liceu si la facultate). In fiecare an petrecut la scoala, imi imbogateam cultura generala cu un nou bagaj de cunostinte francofone, si absorbeam fiecare notiune noua ca un burete. In clasa 6-a stiam deja harta Parisului pe de rost, cu nume de strazi, cu edificii pariziene representative, cu monumente si muzee. Iar harta hexagonala a Frantei, o desenam cu ochii inchisi. Ba chiar stiam sa cant si imnul Frantei, La Marseillaise. In clasa a 10-a cunosteam intreaga genealogie monarhala franceza, din Evul Mediu timpuriu pana la instaurarea regimului de republica. Tot in timpul anilor de scoala, m-am hotarat ca “atunci cand voi fi mare” voi merge neaparat sa vizitez Parisul. Iar spre sfarsitul scolii generale, stiam ce cariera vreau sa urmez – limbi straine.

A urmat liceul cu profil de limbi straine, si apoi facultatea de limbi straine. Nu ma opresc prea mult la perioada mea de studentie, decat sa amintesc un singur moment funny, care si acum ma face sa zambesc. In timpul facultatii am cunoscut un tip din Franta, Fabrice (logodnicul unei amice). Eram intr-o seara in oras cu un grup de prieteni, printre care si Fabrice. La un moment dat, nu stiu cum se facu, de am inceput sa cantam La Marseillaise. Prima oara am inceput in cor (atat cat sa nu deranjam pe ceilalti din sala, bineinteles), si majoritatea prietenilor de la masa noastra care “au intrat in joc” s-au oprit dupa primele doua versuri. Eu si Fabrice am continuat. Dupa care si Fabrice s-a oprit, iar eu cantam imnul Frantei in continuare, singura. Va dati seama ca francezului nativ nu i-a venit sa creada ca este martor la asa ceva. Cu o usoara exasperare amestecata cu amuzament, si cu un zambet “nu-mi vine sa cred” dar galant pe buze, a exclamat: “Elle est plus Française que moi!”

Anii au trecut, si am traversat Atlanticul. Nu mi-am uitat visul din copilarie, acela de a merge la Paris. Si iata ca s-a intamplat, in octombrie 2008. Cand eram in aeroportul din Toronto, cu doar o ora inainte de a ma imbarca pentru zborul spre Paris, nu-mi venea sa cred ca in sfarsit se intampla!!!

Am petrecut o vacanta de vis la Paris, impreuna cu sotul meu. Ne propusesem sa vizitam cele mai fierbinti spoturi turistice din Paris, si asa am facut. Cu doua saptamani inainte de plecare, imi cumparasem din Toronto un ghid turistic al Parisului; dar la fata locului am constatat ca nu il voi folosi prea mult. Stiam dinainte ce itinerar turistic voi urma la Paris. Stiam harta Parisului, si stiam unde se afla fiecare din locurile pe care vroiam sa le vizitam. Fiind pentru prima oara in Orasul Luminilor, mi-am propus sa vad spoturile clasice, bineinteles; iar cat priveste locurile ascunse si putin cunoscute ale Parisului, mi-am propus sa le descopar cu ocazia unei alte vizite in Franta.


Imediat ce am desfacut bagajele la hotel, am iesit in oras sa ne minunam de frumusetea Parisului. Asa cum stabilisem, prima vizita a fost la Turnul Eiffel. De pe vremea cand eram copil si visam la vacanta mea din Paris, eram convinsa ca primul lucru pe care il fac atunci cand pun piciorul pe strazile pariziene, este sa vad Turnul Eiffel. Ei bine, odata ajunsi la Paris, asta am si facut. Primul punct pe traseul nostru a fost La Tour Eiffel. Am luat metroul pana la statia Trocadero, pentru a ajunge la Turn. Cand am iesit la suprafata, am si vazut-o din spatele unui teatru: “Hello Beauty!” Imi place sa vorbesc despre Turnul Eiffel la feminin. Desi in limba romana termenul turn este un substantiv neutru, in limba franceza este un nume feminin, La Tour Eiffel. Era dupa-amiaza cand am ajuns la Turn, si piata unde se afla Doamna Eiffel era plina de turisti si parizieni deopotriva. Pentru a urca pe Turn, trebuia sa stai la coada pentru lifturi la unul dintre cei 4 piloni ai Turnului. Fiecare dintre cele 4 cozi era imensa, cu o asteptare de vreo 2 ore, dupa estimarile mele. N-am mai stat la coada sa urcam pe Turn, desi am fi vrut sa admiram Parisul de la inaltimea celor 320 metri, si ne-am multumit sa o admiram de la sol. Nu exista extra-sezon pentru Turnul Eiffel. Nu exista o perioada a anului in care asteptarea pentru a urca pe culmile Parislui sa fie scurta. Are sute de vizitatori dornici sa ajunga acolo sus tot timpul – tot timpul – tot timpul, indiferent de momentul zilei, indiferent daca e in timpul saptamanii sau in weekend, indiferent de perioada anului. Poate ca voi urca pe Turn cu ocazia unei alte vizite la Paris; astfel voi avea un motiv in plus sa ma intorc in orasul de pe Sena. Sa spun despre Turnul Eiffel ca e frumoasa ar fi banal, ar fi foarte-foarte putin spus, it would be a gross understatement. Este magnifica. Vechimea de mai bine de 120 de ani a metalului ei se vede cu ochiul liber, dar ii da un aer aparte, boem, poetic, si te face sa te gandesti la Parisul perioadei Romantismului. Cand esti in preajma Turnului Eiffel, te simti invaluit in iubire.

Am asteptat sa se insereze, ca sa vedem Turnul si cu luminile ei nocturne. In anul in care am fost la Paris, Franta detinea presedintia Uniunii Europene, si luminile Turnului reflectau acest lucru. In 2008 Doamna Eiffel era luminata in culorile drapelului european, albastru cu cele 12 stelute galbene.


Urmatoarea vizita pe traseul nostru a fost la Luvru. Am venit cu metroul pana la Champs Elysées, la mijlocul distantei dintre Luvru si Arcul de Triumf. Am mers pe jos pana la Luvru. Champs Elysées este cel mai mare si mai prestigios bulevard din tot Parisul, si este unul din simbolurile Parisului. Nu numai bulevardul in sine este lat, dar si trotuarele de pe ambele parti, incat au suficient spatiu sa gazduiasca diverse expozitii si alte evenimente. In acea zi era o expozitie de aviatie pe Champs Elysées, cu ocazia implinirii a 100 de ani de aviatie franceza. In continuare, am trecut prin Piata Concorde, unde se afla Obeliscul Luxor. Am vazut fantana arteziana din Piata Concorde, in care Andy Sachs din filmul The Devil Wears Prada isi arunca telefonul mobil, fara sa preia ultimul apel al Mirandei. Si pe urma ne-am indreptat spre portile Luvrului. La intrare in curtea imensa a Luvrului se afla Arc de Triomphe du Carrousel, care este o replica (mai mica) a Arcului de Triumf din Piata Charles de Gaulle, de la celalalt capat al bulevardului Champs Elysées.

Luvrul este enorm. E o cladire atat de “regala”. Nici nu este de mirare, daca a fost resedinta regala secole de-a randul. Dintodeauna m-a fascinat arhitectura medievala, iar pe constructorii medievali ii consider genii. Numai un geniu putea sa infaptuiasca o asemenea minune arhitecturala. Intrarea in Luvru se face prin piramida de sticla, cu acces spre cele 3 aripi ale Luvrului, Denon, Sully si Richelieu. Primul exponat pe care ne-am grabit sa-l vedem la Luvru a fost, bineinteles, Mona Lisa. Sentimentul care te incearca atunci cand o vezi pe Mona Lisa este de nedescris in cuvinte, asa ca nici nu am sa incerc sa descriu ceea ce am simtit cand am vazut-o. Este cel mai protejat exponat din tot muzeul. Cel mai mult te poti apropia de ea la cativa metri. Mona Lisa este inestimabila, la propriu; dar totusi unele estimari din domeniul asigurarilor spun ca valoarea ei actualaizata se ridica la 600 milioane euro. Este considerat cel mai valoros obiect de arta din istoria omenirii (conform Discovery).

Am vazut si alte picturi ale lui Leonardo Da Vinci, printre care si Madonna of the Rocks. Nu eram sigura daca Cina cea de Taina se afla la Luvru sau intr-un alt muzeu, si o angajata a Luvrului ne-a confirmat ca aceasta este la Roma. Ne-am continuat traseul din Luvru in sala lui Venus de Milo, sala lui Picasso si Delacroix, sectia romana, sectia greaca, sectia egipteana. La sectia egipteana, printre alte exponate, am vazut mumii umane si animale, inclusiv pisici mumificate.

Nu am reusit sa vedem tot muzeul, dar stiam ca nu vom putea sa-l vedem in intregime intr-o singura zi. Prima mea intentie a fost sa petrecem la Luvru o zi intreaga, dar am stat doar cateva ore. Cand am iesit din muzeu, eram extenuati. Ne-am mai tras putin sufletul la piramida de sticla, si dupa aceea ne-am indreptat spre Arcul de Triumf. Ne-am plimbat pe Champs Elysées de la un capat la altul pana la Arc, dar de data aceasta pe cealalta parte a bulevardului, ca sa vedem si restul expozitiei de aviatie. Tot pe Champs Elysées am vazut o reprezentanta Renault, cu ultimele modele Logan. In vitrina era un Logan taxi bucurestean, galben, cu numere de Arges. Sotul meu si-a luat niste machete Logan, dar si o macheta Dacia 1300! Nu-mi venea sa cred ca vad asa ceva in centrul Parisului!

Pe Champs Elysées este si un magazin enorm Louis Vuitton, si m-a tentat sa intru. Dar in acelasi timp, se apropiau orele serii si vroiam neaparat sa ajungem la Arcul de Triumf pana la lasarea intunericului. Am ajuns si la Piata Charles de Gaulle, fosta Place de l’Etoile, cu Arcul de Triumf in mijloc. Dupa ce am zabovit in fata Arcului si l-am admirat pana la lasarea intunericului cand s-au aprins luminile orasului, ne-am intors pe Champs Elysées sa luam cina la un restaurant din apropiere. Am stat la terasa restaurantului cu vedere spre Arc. Dintre bunatatile culinare franceze as mentiona vinul roz, care este delicios, si care ne-a mers la suflet dupa o zi atat de plina. Intre timp s-a facut tarziu si nu am mai apucat sa merg la acel magazin Louis Vuitton. Ei, poate cu alta ocazie. Iar in drum spre hotel am mai facut o plimbare prin centrul Parisului si ne-am bucurat de luminile nocturne ale orasului.


In ziua urmatoare ne-am continuat itinerariul la Notre Dame de Paris. Un alt edificiu medieval al Parisului, a carui arhitectura iti taie respiratia. Am vizitat catedrala in interior, si am vazut-o de jur imprejur. Inainte sa merg la Paris, stiam din poze si din carti doar cum arata fatada catedralei. Dupa aceea ne-am plimbat pe insula – Ile de Cité. Am vrut sa vizitam si Sainte-Chapelle, dar era inchisa in acea zi (pentru un concert), asa ca am admirat-o doar din exterior. Ne-am plimbat de-a lungul Senei, am vazut vaporase pe Sena, am vazut Le Pont Neuf, care este cel mai vechi pod din Paris. I-am vazut si pe celebrii buchinisti parizieni, care isi aveau buticurile pe cheile Senei, cu suveniruri si carti anticariat. Ne-am oprit sa cumparam cateva suveniruri. In continuare am mers in Cartierul Latin, si am vazut Sorbona.

Urmatorul obiectiv pe care l-am vizitat a fost cartierul Monmartre, in partea de Nord a orasului, sa vedem Moulin Rouge. Montmartre e "zona de placere" a Parisului, un fel de Cartierul Rosu din Amsterdam. Fiecare a doua usa e un sexshop, sexclub, si asa mai departe. Moulin Rouge e mai mic decat credeam inainte, si nu arata la fel ca in filme (Mai tineti minte Moulin Rouge cu Nicole Kidman?). Tot in Montmartre se afla si Sacré-Coeur, o catedrala in varful unui deal, cu sute de scari. Am mers sa vizitam Sacré-Coeur, dar inainte sa ajungem la catedrala, am descoperit in spatele acesteia alte buticuri cu suveniruri, unde erau foarte multi turisti. Erau acolo si artisti ambulanti, si ne-am ales cu doua portrete instant. Acum portretele noastre sunt agatate pe peretele din livingul nostru, impreuna cu alte 3 tablouri din Paris. Revenind la vizita de la Sacré-Coeur, m-a uimit paradoxul faptului ca biserica Sacré-Coeur si clubul cabaret Moulin Rouge se afla in acelasi cartier, la o distanta atat de mica una de alta! In Montreal exista o catedrala catolica, Oratoriul Sfantul Iosif, care este o replica a lui Sacré-Coeur din Paris. Si de fapt, mai este si o alta catedrala in centrul Montrealului, care imita Notre Dame de Paris.

In ultima zi petrecuta la Paris ne-am intalnit cu o veche prietena, care locuia in Paris de 10 ani. Am mers impreuna la o terasa si am depanat amintiri.

Am daramat un mit al Parisului -- Turnul Eiffel NU se vede din orice colt al Parisului. Se vede de la Luvru, dar nu se vede de la Arcul de Triumf, sau din Cartierul Latin, sau din estul orasului unde am stat la hotel. Ar fi fost prea frumos sa vad Turnul din camera de hotel, asa cum tot timpul se intampla in filme, dar nu a fost asa.

Parisul nu este doar Orasul Luminilor, ci si Orasul Iubirii. Am plecat la Paris in doi, dar am sperat sa ne intoarcem in trei. As fi vrut sa ma intorc din vacanta de la Paris impreuna cu copilul nostru, dar nu a fost sa fie. S-a incapatanat sa fie torontez get-beget, si si-a anuntat aparitia pe lume doua luni mai tarziu; iar acum copilul nostru are 6 luni.

In ziua plecarii spre Toronto m-a incercat un sentiment de nostalgie… As fi vrut sa mai raman la Paris. Partir c’est mourir un peu… Sper sa mai ajung la Paris si cu alte ocazii. E un oras in care vrei sa te intorci iar si iar, un oras de care te indragosteti pentru totdeauna. Pe vremuri am avut un vis adolescentin sa ma stabilesc la Paris. Dar acum, la maturitate, si mai ales dupa ce am vizitat Parisul, imi dau seama ca nu vreau sa locuiesc la Paris. Daca as locui in cel mai frumos oras din lume, unde as mai putea pleca in vacanta intr-un loc mai frumos decat orasul in care locuiesc? Parisul este o destinatie ideala pentru vacanta, si pentru mine asa va ramane.

Sena



Champs Elysées



Obeliscul Luxor din Piata Concorde



Luvru



Mona Lisa, Luvru



Venus de Milo, Luvru



Louis Vuitton, Champs Elysées



Arcul de Triumf



Cartierul Latin



Cartierul Montmartre



Moulin Rouge



Sacré-Coeur



Sursa poze: www.fashionstylebeautyandmore.blogspot.com