O saptamana de vacanta

Am comis-o din nou… Mi-am luat o saptamana de vacanta pentru mine. M-am simtit foarte bine in ultimele 10 zile, deconectata, detasata si relaxata. A fost atat de relaxant, incat aveam unele momente cand simteam ca ceva imi lipseste, si ceea ce imi lipsea era agitatia si ritmul meu alert de viata cu care sunt obisnuita in fiecare zi. La fel cum am procedat si in vacanta mea precedenta de acum 3 luni, in aceasta saptamana mi-am acordat timp mie insami in totalitate – cumparaturi, cinema, saloane de frumusete, piscina, si alte placeri de care in mod obisnuit nu am timp, sau am timp foarte putin. De asemenea, am petrecut mai mult timp cu Alex – ne-am jucat si ne-am plimbat impreuna mai mult decat o fac de obicei.

Sambata, 6 august. L-am scos pe Alex la o plimbare in cartierul nostru, si ne-am intalnit cu vecinii nostri care si-au scos si ei copiii la plimbare, aproximativ de aceeasi varsta cu Alex. Cei patru copii nazdravani, trei baietei si o fetita, au incins o hora de joaca pe cinste, cu mingi, baloane, masinute si alte jucarii. Dupa ce Alex s-a plictisit sa alerge mingea prin cartier, l-am luat la piscina – alta runda de distractii.

Seara am avut musafiri – ne-au vizitat doi prieteni, care au petrecut alaturi de noi o seara linistita pe terasa din spatele casei noastre.

Duminica, 7 august. Fiind duminica, am lenevit acasa. M-am relaxat, am citit, m-am uitat la TV, am rasfoit blogosfera. Seara am fost invitati la o mica petrecere la vecinii nostri.

Luni, 8 august. Dupa ce l-am dus dimineata pe Alex la gradinita, am mers la mall pentru cinema si cumparaturi. Nu eram sigura la ce film sa merg, dar urma sa ma hotarasc la fata locului. Cand am ajuns la cinema-ul din mall-ul respectiv si am vazut lista filmelor din acea zi, m-am hotarat sa vad Friends with Benefits, o comedie cu Justin Timberlake si Mila Kunis in rolurile principale. Mai erau 2 ore pana la inceperea filmului, asa ca in acest interval de timp m-am hotarat sa merg la o runda de cumparaturi.

Prima oara am intrat la Gap. Ma interesau o pereche de blugi noi, iar Gap este unul din brandurile mele preferate in materie de blugi. Acum ceva timp am vazut la ei niste blugi albi grozavi, colectia 1969, si mi-a cam ramas gandul la ei, la fel si intentia sa mi-i iau cu prima ocazie. Cand am intrat in magazin, am vazut un afis mare cu blugii mei pe unul din peretii magazinului. Am mers direct spre afis si l-am intrebat pe unul din angajati: “Mai aveti blugii astia?” “Da, uite-i acolo, pe raftul ala”. Bingo! I-am luat cu mine in cabina de proba, si de parca lucrurile nu mergeau deja destul de bine, am constatat ca imi voi lua blugi cu o marime mai mica decat ma asteptam. Yupiii, am mai slabit!

Gap.com

Mi-am continuat sesiunea de shopping la un magazin canadian de incaltaminte, Pay Less Shoe Source. Un alt item de pe wish-list-ul meu era o pereche de sandale wedges. Am gasit perechea perfecta, in denim, care pe de asupra fac o combinatie perfecta cu blugii mei noi. I-am si purtat de cateva ori pana acum, si sunt foarte comfortabili.

PayLess.com

Urmatoarea mea oprire a fost la Sears, unde am facut cateva cumparaturi pentru Alex, dar si pentru casa.

Intre timp au trecut cele 2 ore pe care le-am alocat shopping-ului, si am mers la cinema sa vad filmul Friends with Benefits. Dar sincer nu am fost impresionata de acest film. E o comedioara draguta, dar nu excelenta, puteam si sa ma lipsesc.

Marti, 8 august. Dimineata dupa ce l-am dus pe Alex la gradinita, am intrat intr-un magazin de haine de vizavi, pe care il observasem cu o zi inainte, si imi facusem o nota de memorie sa il vad. Nu era vreun magazin de firma, ci unul simplu de cartier (in zona greceasca a orasului), dar vroiam sa arunc o privire. Oferta magazinului era una… modesta, care nu m-a lasat masca, iar calitatea produselor expuse nu m-a convins, asa ca nu mi-am luat nimic. Dar in schimb, cand intru intr-o incapere alaturata a magazinului, ce sa vad? Genti fake Louis Vuitton, Chanel, Gucci, Burberry. Waaw! Este prima oara cand vad fake-uri de vanzare intr-un magazin, asa, pe fata. Pana acum credeam ca sunt doar online, pe diverse site-uri obscure care iti promit marea si sarea. Cand vedeam genti fake prin oras la cate o cucoana, ma intrebam oare de unde le procura. De pe site-urile alea, sau sunt si locuri in Toronto unde cineva le vinde? Ei bine, unde erau fake-urile? In cartierul grecesc! Omul vindea louis vuittoane cu $60, burberry cu 60$, gucci cu $60 si chaneluri cu $70. Ma uitam amuzata la gentile alea, care erau pline de imperfectiuni si cusaturi aiurea, si am observat de exemplu ca pe una din vuittoane scria pe exterior (nu doar in interior) “made in France”, adica “made” cu m mic. Ha-ha, ma gandeam, bine ca macar au avut bunul simt sa scrie “France” cu F mare. Proprietarul a vazut ca ma uit la genti si s-a apropiat de mine, sa vada daca poate-poate vinde o geanta. Urmatoarea discutie a avut loc intre noi:

El (aratand spre un burberry): Va place geanta? E frumoasa, si are pret bun, si nu e mare diferenta intre asta si celelalte (prin “celelalte” referindu-se la alea veritabile).

Eu: Ba eu as zice ca e mare diferenta.

El: Da, poate, dar intr-un mall o geanta de asta e… nu stiu… $300.

Eu: Mai degraba $1,000… Chiar aveti voie sa vindeti gentile astea?

El: Da, avem voie.

Eu: Si nu va este teama c-o sa vina Louis Vuitton peste voi sa va dea in judecata? Au fost dati in judecata oameni doar pentru ca au cumparat si purtat fake-uri, ca sa nu mai spun de vanzarea fake-urilor.

El: Da, avem voie sa le vindem.

Cand am vazut ca o tine pe a lui, am zambit si i-am urat o zi buna, dupa care am plecat. Daca omul e convins ca poate sa vanda fake-uri ziua in amiaza mare pe o strada aglomerata din Toronto, cine sunt eu sa-l conving de contrariul?

Intre timp afara a inceput sa ploua cu galeata. Acum cateva saptamani mi-am uitat umbrela in metrou intr-o dimineata cand mergeam la serviciu, si de atunci am ramas fara umbrela. Tot ziceam ca imi iau o umbrela noua, dar nu am apucat. Si cand am vazut ce ploaie s-a starnit, am intrat in magazinul de alaturi, vecinii fake-urilor, si mi-am luat o umbrela. De data asta mi-am luat o umbrela mica, din aia care se pliaza si iti incape in geanta, ca sa o port tot timpul in geanta si sa nu o mai uit prin metrou. Este a doua oara cand imi uit umbrela in metrou, prima oara mi s-a intamplat acum 5 ani.

Tot in acea zi vroiam sa merg la Ontario Science Centre, un centru al stiintelor din Toronto, care se afla in drum spre casa mea. La Ontario Science Centre poti vedea expozitia stiintifica permanenta, iar la fiecare cateva luni este prezentata si cate o expozitie temporara. Actuala expozitie temporara de la Ontario Science Centre se numeste CSI si are ca tema investigatiile criminalistice. Vroiam sa vad expozitia CSI, dar cand am vazut ca ploaia nu se mai opreste, mi-a perit tot cheful sa mai merg la Ontario Science Centre, si am plecat direct acasa.

Miercuri, 10 august. Dimineata am mers la un salon de frumusete pentru o sedinta de beauty, iar la pranz am mers din nou la cinema, de data asta sa vad filmul The Help, cu Emma Stone in rolul principal, o drama a carei actiune se petrece in Mississippi in anii’60, si care are ca subiect conflictele rasiale din Sud. Filmul este foarte bun si vi-l recomand cu drag. Dupa film, am intrat la o librarie Indigo din apropiere si mi-am luat cartea The Help de Kathryn Stockett, care a stat la baza filmului.

Joi, 11 august. In acea zi, fiind o vreme frumoasa, am vrut sa merg din nou la Ontario Science Centre, sa vad expozitia CSI. Dar cand am ajuns acolo, am constatat ca biletul pentru vizita la CSI (care dureaza cam jumatate de ora) include si vizita la expozitia permanenta (care dureaza in medie 3 ore). Acum 2 ani am mai fost odata cu familia mea la Ontario Science Centre pentru a vedea o expozitie temporara, si atunci biletele se vindeau separat pentru expozitia permanenta si temporara. Si de data aceasta vroiam sa fac la fel, sa vad doar CSI, nu si intreg centrul, pentru ca mi-ar fi luat prea mult timp, si n-as fi vrut sa-l vizitez singura. In afara de aceasta, mi-am dat seama ca nu am apartul foto la mine, si n-as fi putut sa fac poze. Nu sunt sigura daca pozele sunt permise la expozitia permanenta de la Ontario Science Centre, dar daca da, as fi dispusa sa petrec 3 ore in centru doar cu conditia sa pot sa fac poze. Asa ca pana la urma am luat decizia sa nu intru la Ontario Science Centre, ci sa mergem intr-o duminica toti trei sa vizitam centrul in intregime.

Vineri, 12 august. A fost cea mai calda zi din aceasta saptamana, numai buna de piscina, si am profitat de ocazie sa merg la piscina noastra din complex. Pana acum am mers la piscina doar cu Alex, iar de data aceasta am avut ocazia sa merg singura (Alex fiind la gradinita). In acelasi timp, sezonul piscinelor se cam incheie pentru acest an, pentru ca nu mai este atat de cald afara (saptamana aceasta temperaturile la Toronto au fost sub 30 de grade), si probabil asta a fost ultima mea balaceala la piscina pe anul acesta.

Sambata, 13 august si duminica, 14 august. Ultimul weekend al vacantei mele. In aceste doua zile n-am facut nimic deosebit, ci doar m-am relaxat acasa, m-am plimbat cu Alex, am citit, m-am uitat la TV, am rasfoit blogosfera, am scris. Maine ma intorc la birou.

La piscina

Azi a fost o alta zi fierbinte in Toronto, iar vremea caniculara de la noi persista de cateva saptamani. Dupa-amiaza asta eu si familia mea, impreuna cu un prieten care ne-a facut azi o vizita, am iesit la piscina noastra “locala” (o piscina deschisa), din complexul de case unde locuim.

Este prima noastra balaceala la piscina complexului nostru. Unul din motivele pentru care nu am mai venit pana acum la piscina este faptul ca locuim in acest complex de relativ putin timp – din august trecut. Vara trecuta fiind deja pe sfarsite atunci cand ne-am mutat aici, nu ne mai ardea a piscina; si din cate imi aduc aminte, nici nu mai era atat de cald la sfarsitul lui august pentru a ne petrece timpul liber la o piscina deschisa. Vara aceasta in schimb, desi a fost cald mai tot timpul si mi-as fi dorit sa stam mai mult pe la piscina, nu am avut prea mult timp liber.

Un alt motiv pentru care am ezitat sa mergem pana acum la piscina noastra a fost faptul ca toti copiii din cartier se balacesc acolo toata ziua, si nu ma atragea ideea sa stau acolo laolalta cu toti pustanii. In afara de asta, exista o limita a numarului persoanelor care pot sta in piscina la orice moment dat – 25, si mai tot timpul era multa lume acolo, copii si parinti, incat supraveghetorul piscinei nici nu ne-ar fi lasat sa intram daca vroiam sa mergem.

Ei bine, azi ne-am hotarat sa mergem. Era 4.55pm cand am venit la piscina, si supraveghetorul piscinei ne-a spus ca nu ne poate lasa inauntru, pentru ca inchide la 5 pentru o ora de pauza si va reveni la 6, iar toti cei care erau deja acolo trebuiau sa iasa din piscina in 5 minute. Oh, ce dezamagire. M-am gandit si eu odata in vara asta sa merg la piscina, si nu am voie atunci cand vreau. Ne-am intors in casa usor indispusi, dar am revenit la 6. Din fericire, nu era multa lume, doar vreo 3 persoane, apa inca era calduta, si chiar ne-a facut placere sa stam in apa.

Pentru bebe meu Alex a fost prima lui experienta la piscina, bineinteles, si i-a facut o placere maxima. Cand am intrat cu el in brate in apa prima oara, avea o frica instinctiva de necunoscut si ma tinea strans de gat; dar pe urma chiar a inceput sa ii placa – radea cu gura pana la urechi si plescaia din maini si picioare nevoie mare. Am stat cam o ora, dupa care ne-am intors in casa.

Am avut piscina si la locuinta noastra precedenta. Inainte sa ne mutam la actuala noastra adresa, am locuit timp de cativa ani intr-un bloc cu 18 etaje care printre alte facilitati avea si piscina inchisa. Si acolo se intampla cam acelasi lucru – copiii toata ziua buna ziua la piscina. Si cum nu-mi facea placere sa ma balacesc acolo laolalta cu toti pustanii blocului, nu mi-am facut obiceiul sa merg la piscina. In anii cat am locuit in acel bloc, am mers la piscina o singura data – la un inceput de septembrie, intr-o marti, cand eram insarcinata in ultima luna cu Alex. Eram deja in concediu de maternitate, mai aveam 2 zile pana la data nasterii, si am mers la piscina blocului pe la ora pranzului, cand toti adultii erau la serviciu si toti copiii la scoala. Am avut piscina in acea zi doar pentru mine, nu m-a deranjat nimeni, si am stat acolo cateva ore. A doua zi dimineata am intrat in travaliu, si 24 ore mai tarziu l-am nascut pe Alex. De multe ori dupa aceea ma gandeam daca nu cumva faptul ca am stat multe ore in apa mi-a declansat travaliul… E doar o speculatie bineinteles, dar nici imposibil nu este.

Dar piscina mea preferata a fost cea de la prima noastra locuinta din Canada (un bloc cu 22 etaje) – mare, faina si neaglomerata. La acea piscina am mers cel mai des. Puteam sa merg in timpul zilei cand toata lumea era la serviciu sau la scoala, si nu era nimeni niciodata acolo cu care sa ma bruiez. Uneori mergeam la piscina in timp ce spalam rufele la spalatorie. Ciclurile la masinile de spalat si uscat de la spalatoria blocului durau cam o ora si jumatate in total, si in acest interval de multe ori preferam sa merg la piscina.

Maine se anunta iarasi o zi calda, si ne-am gandit sa mergem din nou la piscina.