Sunt in vacanta

Incepand cu azi sunt in vacanta, pana pe 15 august. De-abia am asteptat sa iau o pauza. Ultima oara am fost in vacanta acum 3 luni, in mai, si deja simteam nevoia sa-mi incarc din nou bateriile. Vara in Toronto e splendida, de ce sa o petrec in intregime la birou? Mai ales ca programul de la jobul meu imi permite o relaxare mai mare in timpul verii, decat in perioada iernii cand are loc sezonul aglomerat in finante. Cum nu eram foarte ocupata la birou in ultimele saptamani, m-am hotarat sa mai iau o saptamana de vacanta.

Nu mi-am propus sa plec nicaieri in aceasta vacanta, ci doar sa stau acasa o saptamana si sa petrec timp pentru mine. Luna trecuta am plecat intr-o minivacanta cu familia mea la Montréal, si drumul lung pana acolo s-a dovedit a fi unul dificil pentru copilul meu; asa ca de data aceasta m-am hotarat sa raman acasa, pentru a nu-l supune pe Alex unui stres al plecarilor la drum lung. Pe de alta parte, ultima mea vacanta a fost de asemenea o vacanta “pentru mine”, si m-am gandit ca mi-ar placea sa repet aceasta experienta.

“Pentru mine” insemnand cumparaturi, saloane de frumusete, cinema, TV, piscina, lecturi, scris, rasfoit blogosfera, dormit pana mai tarziu. Inca nu m-am hotarat ce film sa vad la cinema, dar sigur voi gasi un film dragut pe care mi-ar placea sa-l vizionez. Ultima oara am fost la cinema, ati ghicit, cand am fost in vacanta; am vazut atunci Something Borrowed, Briedsmaids si Hangover II. La fel si cu shopping-ul mai serios, sau cu saloanele de frumusete – in mod obisnuit nu am timp de asemenea rasfaturi, noroc ca mai iau vacanta o data la cateva luni.

Va doresc un weekend superb tuturor!

Ultimul weekend lung din aceasta vara

In Canada sunt 9 weekenduri lungi pe parcursul anului – Ziua Familiei in februarie, Pastele in martie-aprilie, Ziua Reginei in mai, Ziua Canadei in iulie, Sarbatoarea Civica in august, Ziua Muncii in septembrie, Ziua Recunostintei in octombrie, Craciunul, Revelionul. Canadienii sunt oameni workaholici si muncesc cu sarg pe tot parcursul anului, iar majoritatea dintre ei beneficiaza de doar 2 saptamani de concediu pe an, unii mai norocosi au 3 sau 4 saptamani de concediu pe an, asa ca numarul mare al sarbatorilor legale si al zilelor libere compenseaza intr-un fel timpul scurt alocat vacantelor, si weekendurile lungi frecvente sunt pause binemeritate de la stilul workaholic de munca din Canada.

Aseara a inceput ultimul weekend lung din aceasta vara, si luni toata lumea are liber, fiind Civic Holiday. De-abia am asteptat acest weekend lung, sa ma mai relaxez putin. Luna trecuta, cand a fost weekendul lung pentru Ziua Canadei, am plecat la Montreal; dar de data aceasta nu ne-am facut planuri sa plecam nicaieri, ci pur si simplu sa stam acasa, sa lenevim si sa ne relaxam. Desi, la cat de spontani suntem cand e vorba de iesiri mai lungi sau mai scurte, nu este exclus ca in urmatoarele doua zile sa ne hotaram hodoronc-tronc sa plecam undeva departe de Toronto, cum s-a intamplat in multe alte ocazii.

Saptamana ce tocmai a trecut nu a fost foarte aglomerata la mine la birou, asa ca ieri, fiind ajunul weekendului lung, ne-am incheiat programul mai devreme. Am profitat de aceasta ocazie si am mers la o scurta sedinta de cumparaturi. Nimic spectaculos sau iesit din comun, doar un mic rasfat. Chiar langa biroul meu (in incinta First Canadian Place) s-a deschis de curand un magazin Bath & Body Works, cu produse cosmetice, de ingrijire si aromaterapeurice. Pana acum am intrat acolo o singura data, intr-o pauza de pranz. Nu am avut atunci prea mult timp la dispozitie, si am intrat doar sa arunc o privire. De data aceasta am mers acolo pentru cumparaturi. Nu am mai folosit niciodata produse Bath & Body Works, si eram curioasa in legatura cu acestea. Aveau geluri de dus, sapunuri lichide, creme, lotiuni si unturi de corp, luciuri de buze, ape de toaleta, body-mist-uri, lumanari parfumate, o linie de produse pentru barbati. Ma interesau in special gelurile de dus, si am ales cateva geluri din colectia Signature cu arofe de fructe (piersica si citrice, pomegranate, nuca de cocos si lamaie verde, fructul pasiunii) si cu arome florale. Aveau o oferta interesanta – cumperi 3 geluri de dus Signature, si primesti altele 3 gratis. Iar pentru ca lotul meu de cumparaturi a depasit un anumit prag, am primit si un al 4-lea gel de dus gratis, asa ca in total m-am ales cu 7 geluri la pret de 3. Gelurile sunt grozave, cu arome delicioase, si vi le recomand cu drag. Daca treceti pe langa un magazin Bath & Body Works, nu il ocoliti.

Tot in First Canadian Place s-a deschis de curand un nou magazin Swarovski, situat la cativa metri de Bath & Body Works. Am intrat si la Swarovski pentru o clipa. Desi noul magazin Swarovski e deschis acolo de vreo luna, pana acum n-am avut niciodata timp sa intru. Nu vroiam sa cumpar nimic, ci doar sa arunc o privire. Colectia de primavara-vara 2011 de la Swarovski (despre care am scris in acest articol acum cateva luni) este acum disponibila in magazine, si este superba! Bijuteriile de la Swarovski din actuala colectie sunt ametitor de frumoase!

Urmatoarea mea oprire a fost la libraria Indigo de la Toronto Eaton Centre. Nu mai este un secret pentru nimeni ca imi place sa-mi petrec timpul si sa-mi cheltui banii la aceasta librarie. Profit de orice interval de timp liber pe care il am ca sa merg acolo si sa mai cumpar carti noi. De data aceasta ma interesau doua carti anume – The Book of Awesome si The Book of (Even More) Awesome scrise de bloggerul Neil Pasricha. Cele 2 carti au devenit best-sellere internationale, si ma gandesc sa scriu mai detaliat despre aceste 2 carti intr-un alt aricol de-al meu.

Am mai cumparat o carte de Madeleine Wickham, alias Sophie Kinsella, The Tennis Party. Scriitoarea britanica a publicat 7 carti sub numele sau real Madeleine Wickham, si 10 carti sub pseudonimul Sophie Kinsella. Cat priveste cartile ei semnate Madeleine Wickham (The Wedding Girl, Sleeping Arrangements, The Gatecrasher, A Desirable Residence, Cocktails for Three, The Tennis Party si Swimming Pool Sunday), primele 5 le-am citit deja, si vroiam sa le citesc si pe ultimele doua din aceasta lista, The Tennis Party si Swimming Pool Sunday, numai ca aveam dificultati sa le gasesc la librarie. Si ieri am avut norocul sa gasesc The Tennis Party, si m-am grabit sa o iau. Sper ca pe viitor sa o gasesc si pe cealalta, Swimmimg Pool Sunday, ca sa-mi completez colectia Wickham. De fapt, Cocktail for Three este o alta carte semnata Madeleine Wickham pe care nu o am in biblioteca personala, si asta pentru ca am imprumutat-o de la biblioteca acum cativa ani ca sa o citesc. Pana acum nu m-am gandit sa o cumpar, dar ma tenteaza, chiar daca am citit-o deja, caci mi-ar placea sa am toate cele 7 carti ale scriitoarei.

Aseara aveam chef sa ma uit la un film, si am inceput sa frunzaresc Netflix in cautarea unei pelicule relaxante. Am dat peste Notting Hill – il mai tineti minte? O comedie romantica mai veche, din 1999, cu Julia Roberts si Hugh Grant in rolurile principale, in care Julia interpreteaza rolul Annei Scott, o actrita celebra, si Hugh Grant este proprietarul unui magazin de carti de calatorie si ghiduri turistice din Londra. Este o poveste frumoasa de dragoste (nu neaparat realista, dar si ce daca, e un film, nu trebuie sa fie desprins din realitate), si mi-a placut mult acest film atunci cand l-am vazut prima oara acum 10 ani, si mi-a facut placere sa-l vad din nou.

Va doresc tuturor un weekend (lung) minunat!

La piscina

Azi a fost o alta zi fierbinte in Toronto, iar vremea caniculara de la noi persista de cateva saptamani. Dupa-amiaza asta eu si familia mea, impreuna cu un prieten care ne-a facut azi o vizita, am iesit la piscina noastra “locala” (o piscina deschisa), din complexul de case unde locuim.

Este prima noastra balaceala la piscina complexului nostru. Unul din motivele pentru care nu am mai venit pana acum la piscina este faptul ca locuim in acest complex de relativ putin timp – din august trecut. Vara trecuta fiind deja pe sfarsite atunci cand ne-am mutat aici, nu ne mai ardea a piscina; si din cate imi aduc aminte, nici nu mai era atat de cald la sfarsitul lui august pentru a ne petrece timpul liber la o piscina deschisa. Vara aceasta in schimb, desi a fost cald mai tot timpul si mi-as fi dorit sa stam mai mult pe la piscina, nu am avut prea mult timp liber.

Un alt motiv pentru care am ezitat sa mergem pana acum la piscina noastra a fost faptul ca toti copiii din cartier se balacesc acolo toata ziua, si nu ma atragea ideea sa stau acolo laolalta cu toti pustanii. In afara de asta, exista o limita a numarului persoanelor care pot sta in piscina la orice moment dat – 25, si mai tot timpul era multa lume acolo, copii si parinti, incat supraveghetorul piscinei nici nu ne-ar fi lasat sa intram daca vroiam sa mergem.

Ei bine, azi ne-am hotarat sa mergem. Era 4.55pm cand am venit la piscina, si supraveghetorul piscinei ne-a spus ca nu ne poate lasa inauntru, pentru ca inchide la 5 pentru o ora de pauza si va reveni la 6, iar toti cei care erau deja acolo trebuiau sa iasa din piscina in 5 minute. Oh, ce dezamagire. M-am gandit si eu odata in vara asta sa merg la piscina, si nu am voie atunci cand vreau. Ne-am intors in casa usor indispusi, dar am revenit la 6. Din fericire, nu era multa lume, doar vreo 3 persoane, apa inca era calduta, si chiar ne-a facut placere sa stam in apa.

Pentru bebe meu Alex a fost prima lui experienta la piscina, bineinteles, si i-a facut o placere maxima. Cand am intrat cu el in brate in apa prima oara, avea o frica instinctiva de necunoscut si ma tinea strans de gat; dar pe urma chiar a inceput sa ii placa – radea cu gura pana la urechi si plescaia din maini si picioare nevoie mare. Am stat cam o ora, dupa care ne-am intors in casa.

Am avut piscina si la locuinta noastra precedenta. Inainte sa ne mutam la actuala noastra adresa, am locuit timp de cativa ani intr-un bloc cu 18 etaje care printre alte facilitati avea si piscina inchisa. Si acolo se intampla cam acelasi lucru – copiii toata ziua buna ziua la piscina. Si cum nu-mi facea placere sa ma balacesc acolo laolalta cu toti pustanii blocului, nu mi-am facut obiceiul sa merg la piscina. In anii cat am locuit in acel bloc, am mers la piscina o singura data – la un inceput de septembrie, intr-o marti, cand eram insarcinata in ultima luna cu Alex. Eram deja in concediu de maternitate, mai aveam 2 zile pana la data nasterii, si am mers la piscina blocului pe la ora pranzului, cand toti adultii erau la serviciu si toti copiii la scoala. Am avut piscina in acea zi doar pentru mine, nu m-a deranjat nimeni, si am stat acolo cateva ore. A doua zi dimineata am intrat in travaliu, si 24 ore mai tarziu l-am nascut pe Alex. De multe ori dupa aceea ma gandeam daca nu cumva faptul ca am stat multe ore in apa mi-a declansat travaliul… E doar o speculatie bineinteles, dar nici imposibil nu este.

Dar piscina mea preferata a fost cea de la prima noastra locuinta din Canada (un bloc cu 22 etaje) – mare, faina si neaglomerata. La acea piscina am mers cel mai des. Puteam sa merg in timpul zilei cand toata lumea era la serviciu sau la scoala, si nu era nimeni niciodata acolo cu care sa ma bruiez. Uneori mergeam la piscina in timp ce spalam rufele la spalatorie. Ciclurile la masinile de spalat si uscat de la spalatoria blocului durau cam o ora si jumatate in total, si in acest interval de multe ori preferam sa merg la piscina.

Maine se anunta iarasi o zi calda, si ne-am gandit sa mergem din nou la piscina.

Shopping in Toronto

Duminica trecuta a fost o zi plina pentru mine, pe care am petrecut-o impreuna cu bebe meu Alex in oras. Mai intai am mers la Scoala Nationala de Balet a Canadei, unde am participat in calitate de reprezentant media la un eveniment de dans gazduit de vedeta canadiana Tré Armstrong, despre care v-am povestit in articolul meu recent Tré Armstrong organizeaza un eveniment de dans pentru copii in Toronto pe blogul meu Tango. Dar dupa aceea am mers la o tura de cumparaturi in centrul Toronto-ului.

Ultima oara am fost la cumparaturi acum 2 luni, cand am fost in vacanta. M-am obisnuit deja cu aceasta stare de lucruri – ma rasfat cu shopping si alte placeri de-ale femeilor odata la cateva luni, atunci cand imi permite timpul. Si daca tot am iesit cu Alex in oras, m-am gandit de ce sa nu profit de aceasta ocazie, si sa nu imi acord cateva ore de shopping relaxant, ca in vremurile bune?

Prima noastra oprire a fost la Toronto Eaton Centre, cel mai mare mall din centrul Toronto-ului. Este mall-ul meu preferat, dar in ultimii 2 ani nu am mai ajuns acolo foarte des. Ultima oara, din cate imi aduc aminte, am fost la Toronto Eaton Centre pentru o sesiune mai serioasa de cumparaturi toamna trecuta. Si acum am constatat ca de cand nu am mai fost acolo, s-au schimbat multe lucruri la mall, cum ar fi faptul ca s-au deschis multe magazine noi. Unul dintre noile buticuri care mi-a atras atentia a fost Forever 21. Cand am fost ultima oara la Toronto Eaton Centre, parca imi aduc aminte ca noul magazin Forever 21 era in constructie, cu anuntul ca va urma sa se deschida in curand. Si iata ca s-a deschis. Habar nu am daca sunt si alte magazine Forever 21 in celelalte mall-uri din Toronto – nu mi-aduc aminte sa fi vazut vreunul in alta parte, asa ca s-ar putea ca acesta sa fie primul. Ma bucur de fiecare data cand apare ceva nou pe scena schoppingului din Toronto, asa ca nu am ezitat sa intru la Forever 21, sa vad daca o sa-mi placa ceva.

Noul magazin Forever 21 de la Toronto Eaton Centre este foarte mare, cu o oferta spectaculoasa, si preturi foarte prietenoase. Era multa lume (ca de obicei, cand apare ceva nou), dar m-am gandit totusi sa ma uit mai temeinic printre rafturi, chiar daca imi displace aglomeratia. Am ales o fusta neagra, potrivita pentru ocazii de zi si pentru tinute de birou (pe care am si purtat-o a doua zi la serviciu), si o pereche de pantaloni scurti denim. Vara fiind in toiul ei, chiar ma gandeam la o pereche noua de pantalonoi scurti, si chiar preferam denim, asa ca nu am ezitat nici o clipa atunci cand i-am vazut. Mi-a mai atras atentia o rochie de vara, verde deschis intr-o nuanta superba, dintr-un material vaporos si foarte placut la atingere. Modelul rochiei era usor extravagant si neconventional, dar culoarea ei mi-a luat ochii, asa ca am luat-o cu mine in cabina de proba impreuna cu fusta neagra si pantalonii scurti. Dar dupa ce am probat rochia, mi-am dat seama ca nu este tocmai stilul meu, si m-am hotarat sa nu o cumpar. Pacat de culoarea superba, ma gandeam…

Dupa Forever 21 am intrat la libraria Indigo, preferata mea din tot orasul. Pentru mine aceasta librarie este un mic paradis. De fiecare data cand merg acolo, simt ca mi se inalta spiritele. Ador mirosul de carte noua si atmosfera din librarie, si imi place sa ma plimb printre rafturi si sa rasfoiesc noile aparitii. Mi-am luat doua volume de Marian Keyes – Anybody Out There (titlu in romana E cineva acolo?) si Angels. Prima carte de Marian Keyes pe care am citit-o a fost Suchi for Beginners (Sushi pentru incepatori), care mi-a placut foarte mult, si care m-a facut sa vreau sa citesc si alte carti ale acestei scriitoare. In afara de cele doua volume pe care le-am cumparat duminica trecuta mai am in biblioteca personala Lucy Sullivan Is Getting Married (Lucy Sullivan se marita), si mi-am propus sa le citesc pe toate 3 in perioada imediat urmatoare.

Acum cateva luni am scris pe blog un articol despre o experienta de-a mea de shopping la Toronto Sample Sales, un eveniment designer sale care are loc in fiecare luna in Toronto. De cele mai multe ori, sale-uri lunare de la Toronto Sample Sales se desfasoara intr-o suburbie a Toronto-ului, Richmond Hill, dar uneori au loc si in downtown Toronto, la Hotel Sheraton. Nu merg niciodata la aceste sale-uri atunci cand au loc la Richmond Hill, evident din cauza deranjului de a ma deplasa pana acolo, dar am mers odata la TSS toamna trecuta, atunci cand evenimentul sale din acea luna a fost organizat la Hotel Sheraton din centru. Sale-ul TSS din aceasta luna a avut loc wekendul trecut, la Sheraton, si m-am hotarat sa merg.

Cand am fost la TSS prima oara toamna trecuta, am fost dezamagita, nu mi-a placut nimic si nu mi-am luat atunci nimic. Am plecat in acea zi de la Sheraton cu mainile goale, si ma gandeam ca nu o sa mai vin la Toronto Sample Sales, ca oricum e o pierdere de timp. Dar cand si-au anuntat evenimentul din aceasta luna avand loc la Sheraton in centru, m-am gandit totusi sa mai fac o incercare, poate de data aceasta experienta mea va fi una pozitiva. Si chiar a fost. La fel ca si data trecuta, ma asteptam sa nu imi placa nimic, dar cum curiozitatea a fost mai mare ca mine, n-am putut sa ma abtin. Ei bine, de data aceasta n-a fost la fel de dezamagitor; mi-am ales doua piese – un top cu bretele BCBG, culoarea olive, si un top cu maneci scurte Guess, verde. Si m-am hotarat ca pe viitor sa mai merg la Toronto Sample Sales, dar in centru la Sheraton, nu si in Richmond Hill.

Daca sunteti interesati de aceste evenimente lunare de sale-uri organizate de Toronto Sample Sales, sa stiti ca scriu despre ele pe pagina mea Examiner.com/Fashion cu mult inainte ca acestea sa aiba loc, si aveti posibilitatea sa aflati toate detaliile din timp.

So You Think You Can Dance Canada’s Tré Armstrong Gives Back

Tré Armstrong has channeled her passion for dance into a successful career and this is what she's doing with it.

Torontonian choreographer, actress and TV personality, Tré Armstrong has a busy summer ahead of her. Not only is Tré returning as a judge on CTV's So You Think You Can Dance Canada show on Monday June 20th, but also her not-for-profit foundation, the “Tré Armstrong Gives Back” Foundation, is preparing for a very special event. A New DAEI presents the "GIVE BACK!!!" – a one-day free event put on by Tré’s dance company A New Dance Academy for the Entertainment Industry and held to make dance and creative artistic expression accessible to people across Canada and to inspire people to pursue their artistic hopes, dreams and passions. Some of the dance and movement styles that will be offered at this event will be Hip Hop, Jazz, Ballet, Bollywood, Salsa, Cha Cha, Contemporary and more!!! Also teaching alongside Tre’ will be some of CTV's So You Think You Can Dance Canada Top 20 competitors, including finalist and runner-up, Amanda Cleghorn. Any donations at the event will go to the “Tré Armstrong Give Back” Foundation and proceeds will go to Dance Performing Arts Programming across Canada. The event will take place on Sunday July 10th, at Canada's National Ballet School, 400 Jarvis street, Toronto.

Tré's love and understanding of urban dance and hip-hop has brought out the inner teacher in the artist and has allowed her to travel the world sharing this knowledge through workshops, seminars and classes in hip-hop, urban and freestyle dance; and now it's time to give back, and Tré is bringing it home.

Tré's competence and work ethic has made her a “go to” choreographer for various artists, including Sean “Diddy” Combs, Kreesha Turner, Sarah Brightman, Jason Derulo, So You Think You Can Dance Canada show, MTV, and the just completed choreography for Ludacris' new Breakaway music video. And now, the talented artist brings not only her dance skills, but life skills to the participating youth, firmly believing, by instilling confidence through performing arts, that there is no stopping what they can accomplish. Life is a journey and the responsibility of all of us.

For more information about this very special event go to A New DAEI’s site:

www.anewdaei.com

The material for this article has been kindly provided by Sasha Stoltz Publicity.
Photo: Sasha Stoltz Publicity

Revista Flare Canada, iulie 2011

Un nou numar al revistei Flare Canada se afla pe biroul meu, cel din iulie 2011. Numarul curent nu este la fel de voluminos ca si cele precedente – noutatile de moda, stil si frumusete prezentate de Flare in aceasta luna sunt cuprinse in 132 pagini, aceasta fiind cea mai “lejera” editie a revistei canadiene din ultimele 8 luni.

Este o editie speciala Flare dedicata celebritatilor canadiene – actori, cantareti, modele si mai ales creatori de moda. Pe coperta din aceasta luna o vedem pe Elisha Cuthbert, o actrita canadiana de 29 ani. Am avut ocazia sa o intalnesc pe Elisha la o prezentare de moda anul acesta in martie, mai exact la The Heart Truth Fashion Show. Revista cuprinde si un pictorial dedicat actritei, realizat de fotograful Chris Nicholls.

Flare Canada, iulie 2011 - actrita canadiana Elisha Cuthbert

Elisha Cuthbert

Elisha Cuthbert

Elisha Cuthbert

Printre creatorii de moda canadieni prezentati in aceasta editie speciala a revistei sunt Greta Constantine, Denis Gagnon, Pink Tartan, Angela Chen, Klaxon Howl, Danier, Aldo, Town Shoes, Joe Fresh Style, si altii.

Danier, cel mai cunoscut brand de imbracaminte si accesorii de piele din Canada, a inceput o colaborare de succes cu Greta Constantine, o colaborare in urma careia a fost creata colectia de haine de piele Skin. Cei doi designeri din duetul Greta Constantine, Kirk Pickersgill si Stephen Wong (numele brandului Greta Constantine provine de la numele Greta, numele mamei lui Stephen; si Constantine, numele bunicului lui Kirk), au lansat noua colectie Danier Skin in Toronto pe 16 mai 2011. Colectia va fi disponibila in 20 magazine Danier din Toronto si Canada incepand cu mijlocul lunii august 2011, preturile colectiei fiind cuprinse intre $399 si $999.

Kirk Pickersgill si Stephen Wong, colectia Skin, Greta Constantine for Danier

Colectia Skin, Greta Constantine for Danier

Colectia Skin, Greta Constantine for Danier

Colectia Skin, Greta Constantine for Danier

Colectia Skin, Greta Constantine for Danier

Alte doua colaborari de succes marca “All Canadian” sunt Aldo si Greta Constantine, precum si Aldo si Denis Gagnon. Tocmai a fost lansata colectia de toamna-iarna 2011/2012 Greta Constantine for Aldo, inspirata din folclorul rusesc:

Greta Constantine for Aldo

Greta Constantine for Aldo

Greta Constantine for Aldo

Colectia de primavara-vara 2011 Denis Gagnon for Aldo a fost lansata in mai 2011 la Montreal. Este o colectie limitata, pusa la vanzare de catre designerul canadian in exclusivitate in magazinul sau din Montreal, la pretul de $150 perechea. Lansarea colectiei coincide si cu deschiderea primului butic al creatorului de moda montrealez.

Denis Gagnon for Aldo

Denis Ganon for Aldo

Alte vedete canadiene care au fost prezentate in aceasta editie speciala a revistei Flare au fost Shania Twain, Katy Perry, Justin Bieber, modelul Heather Marks. Dintre tendintele acestei luni as mentiona doar sandalele flat si trendul alb, care sunt foarte in voga in acest sezon, si care au fost prezentate in mai multe reviste de moda din ultimele luni.

P.S. Astazi am publicat articolul numarul 100 pe blog. :)

Filmul Something Borrowed

Saptamana trecuta am vazut filmul Something Borrowed, bazat pe romanul cu acelasi titlu al autoarei Emily Giffin. Este vorba despre doua prietene din copilarie, cele mai bune, Rachel (intrepretata de Ginnifer Goodwin) si Darcy (intrepretata de Kate Hudson). Stiam de cateva luni despre aceasta ecranizare; si cum cartea mi-a placut foarte mult, am asteptat cu nerabdare sa vad si filmul. Saptamana trecuta am fost in vacanta, si timpul liber mi-a permis sa merg la cinema; altfel ar fi trebuit sa astept lansarea filmului pe DVD/Blue Ray ca sa il pot vedea.

Dar cum se intampla de multe ori, atunci cand ai asteptari prea mari, exista posibilitatea la fel de mare sa fii dezamagit. Nu spun neaparat ca nu mi-a placut filmul, dar nici nu m-a incantat in mod deosebit.

Daca e sa vorbim despre filmul Something Borrowed, nu putem sa nu facem referire si la cartea care l-a inspirat. Povestea scrisa de Emily Giffin a celor doua prietene, Rachel si Darcy, este cuprinsa de fapt in doua carti ale scriitoarei – Something Borrowed narata din perspectiva lui Rachel, si continuarea acesteia, Something Blue, narata de Darcy. Le-am citit pe ambele acum 2 ani, si ambele mi-au placut foarte mult. Pe masura ce citesti cele doua carti, ajungi sa o simpatizezi mai intai pe Rachel, pentru ca citesti povestea din punctul ei de vedere, iar in cartea a doua o simpatizezi pe Darcy, pentru ca vezi lucrurile prin ochii ei.

Si iata ca am avut ocazia sa vedem filmul, caruia i s-a facut mare tam-tam cu luni inainte de premiera. Relatia dintre cele doua fete nu a fost la fel de bine (si cu exactitate) redata de regizorul filmului, asa cum este descrisa in carte, motiv pentru care filmul nu a placut multora. Conform cartii SOBO, cele doua fete nu sunt pur si simplu prietenele cele mai bune din copilarie, si una dintre ele a avut nesimtirea sa-i fure logodnicul celeilalte. In carte, desi Rachel si Darcy sunt oficial “cele mai bune prietene”, in realitate Rachel a avut mult de suferit din cauza egoistei de Darcy care tot timpul o lua “for granted” pe Rachel si tot timpul considera ca prietenia si devotamentul neconditionat al lui Rachel i se cuvin, doar pentru ca se numeau prietene cele mai bune. Era o prietenie one-way, niciodata two-ways. In realitate, aceasta prietenie a fost tot timpul o povara pentru Rachel (in carte). Acesta si este motivul pentru care Rachel a decis sa aleaga iubirea pentru Dex in favoarea prieteniei cu Darcy, care oricum numai prietenie adevarata nu era. Si tot acesta este motivul pentru care cititorii o simpatizeaza pe Rachel si nu o blameaza ca i-a furat logodnicul lui Darcy – in carte.

Regizorul Luke Greenfield nu a reusit sa capteze in film aceste nuante ale prieteniei lor, care tocmai ca sunt punctul cheie al cartii si trebuiau sa fie evidente si in film! In carte Rachel a decis sa fie cu Dex nu pentru ca este o nesimtita si pentru ca a fost prima care l-a placut pe Dex, inca din timpul facultatii, ci pentru ca a considerat ca a sacrificat destul pentru Darcy cea egoista, si nu mai merita sacrificul suprem – dragostea ei pentru Dex. Nici pomeneala de asa ceva in film, cand tocmai ca acesta era detaliul cel mai important. Din film doar reiese ca cele doua sunt prietene cele mai bune (fara sa se intre indeajuns in acele detalii care au marcat prietenia lor in mod negativ, asa cum se intampla in carte), si Rachel se trezeste ca ii fura iubitul lui Darcy.

Am citit mai multe pareri despre film in blogosfera, si acestea sunt in general negative. Nu ma mira faptul ca filmul nu a placut multora, mai ales celor care nu au avut ocazia sa citeasca si cartea si sa inteleaga punctul de vedere al lui Rachel, exact asa cum a fost creat acest personaj de autoarea Emily Giffin. Filmul nu este decat o copie jalnica a cartii, iar personajelor din film nu li s-au atribuit caracteristicilile cele mai importante ale personajelor din carte, care de fapt constituie sarea si piperul romanului lui Emily Giffin – acestea lipsesc cu desavardire din film.

Ati observat ca scriitoarea Emily Giffin are o aparitie cameo in film? In una din scenele din Central Park in New York, Rachel si Ethan se aseaza pe o banca sa stea de vorba. Pe banca vecina sta Emily Giffin cu o geanta mare Louis Vuitton langa ea, citind cartea Something Blue. Nu stiu ce rost si-a avut aceasta aparitie cameo a scriitoarei in film. Ce ar trebui sa intelegem din aceasta scena? “Ethan, hai sa e asezam pe o banca sa stam putin de vorba. A, uite-o si pe Emily Giffin, scriitoarea care a creat povestea noastra in cartea aia care pe a scris-o despre noi, Something Borrowed, si in care noi suntem personajele principale. A, si uite-o, citeste Something Blue, e cartea aia in care scrie in continuare tot despre noi”. E ca si cum ai impleti realitatea cu fictiunea intr-un mod absurd de imposibil.

Sfarsitul filmului lasa o portita deschisa. Cand am aflat prima oara despre lansarea filmului Something Borrowed, am citit pe blogul lui Emily Giffin un mesaj al lui Luke Greenfield, regizotul filmului, in care ne spunea ca si-ar dori sa aduca pe ecran si continuarea povestii, Something Blue, setat in Londra. La sfarsitul filmului, cand Rachel si Darcy se intalnesc la doua luni dupa ce au rupt prietenia din cauza lui Dex, o vedem pe Rachel fericita cu Dex, iar pe Darcy fericita (sau cel putin pretinte ca este, ca fata ei nu prea imi striga fericire, ci mai mult resemnare) ca este insarcinata (cu usuratecul Marcus). Daca va exista si filmul Something Blue, aceasta ultima scena din primul film va fi baza inceputului pentru al doilea film, cand neseriosul de Marcus o paraseste pe Darcy insarcinata, iar Darcy va pleca la Londra sa inceapa o viata noua. Cu alte cuvinte, regizorul a avut grija sa isi pregateasca terenul pentru un al doilea film, in cazul in care primul ar avea un succes destul de mare ca spectatorii sa-si doreasca sa vada si continuarea povestii despre cele doua prietene. Chiar sunt curioasa daca Luke Greenfield va purchede la al doilea film, avand in vedere ca primul nu a fost tocmai un succes rasunator.

Filmul Something Borrowed a fost tradus in romana Iubit de imprumut. In 2010 cartea lui Emily Giffin Something Borrowed a fost tradusa in romana, Ceva de imprumut, la Editura Litera, colectia Lady. In mod normal, ar fi trebuit si filmul sa fie tradus Ceva de imprumut, la fel ca si cartea; dar pentru ca exista deja un film american de acum cativa ani care a fost tradus Ceva de imprumut, acum titlul filmului lui Luke Greenfield a primit traducerea romaneasca Iubit de imprumut.