My Vancouverite friend Ana Maria Gheorghiu is a freelance contributor to Canadian Immigrant magazine. Recently she published an article on the magazine’s online version about road trips in Canada, where she featured me as an interviewee and as a resident of Ontario province – I shared some of my travel habits and some of the tips that I use when I plan my road trips to different Canadian destinations.
I was excited to read the article today, and I’m also excited to share this article with you (link below). I hope you’ll enjoy it as much as I did.
Thank you Ana for this wonderful feature!
The great Canadian road trip: explore your adopted country by car
Monday, August 05, 2013
Sunday, August 04, 2013
Expozitia de pantofi Christian Louboutin la muzeul Design Exchange din Toronto
De curand am vizitat o expozitie de pantofi la muzeul Design Exchange din centrul Toronto-ului (234 Bay Street), si anume o expozitie a designerului francez Christian Louboutin. Evenimentul, care este inca in desfasurare la Design Exchange si va fi deschis publicului pana pe data de 15 septembrie, are menirea de a celebra aniversarea de 20 de ani de cand Louboutin a inceput sa-si creeze celebrii pantofi cu talpa rosie.
A fost o expozitie interesanta, unde am putut vedea pantofi dintre cei mai eleganti si exquisite, unii dintre ei adevarate opere de arta, care ar fi putut fi creati mai degraba pentru a fi admirati decat purtati, datand de la inceputul anilor ’90 pana la cea mai recenta colectie a lui Christian Louboutin.
Am mai fost si la alte doua expozitii organizate la Design Exchange in trecut. Una din ele a fost o expozitie dedicata Printesei Diana de Wales, pe care am vazut-o in 2011, iar o alta expozitie pe care am vizitat-o acolo a fost dedicata aniversarii de 60 de ani de existenta a Baletului National din Canada, pe care ma vazut-o anul trecut.
Biletul de intrare la expozitia Christian Louboutin a costat $22, ceea ce m-a surprins oarecum, caci de obicei biletul pentru expozitiile de la Design Exchange este $10. Motivul pentru care costul biletului la aceasta expozitie e diferit fata de cum lucrurile stau de obicei este ca acest eveniment a fost organizat in parteneriat media cu revista canadiana de moda Flare, iar un abonament pe un an de zile la revista Flare a fost inclus in pretul biletului. Tot ce trebuia sa faci ca sa-ti primesti revista timp de un an de zile era, in afara de faptul ca vizitai expozitia, sa-ti scrii numele pe un formular Flare ca sa fii adaugat pe lista abonatilor. Desi mi s-a parut oarecum ciudat, in sensul ca te-au cam fortat sa platesti un bilet care sa includa atat expozitia cat si respectivul abonament (iar cei care nu doreau sa se aboneze, si nu isi scriau numele pe acel formular, tot $22 plateau pentru intrare la expozitie), pana la urma nu m-a deranjat, avand in vedere ca sunt cititoare fidela a revistei Flare, sunt actualmente abonata la aceasta publicatie, si pe viitor cel mai probabil imi reinnoiam abonamentul. Actualul meu abonament este valabil pana in februarie 2014, si din martie incolo voi avea un nou abonament, pentru inca un an de zile. Cel putin, am scapat de o grija, si anul viitor in martie nu mai trebuie sa ma gandesc la reinnoirea abonamentului, ci in continuare imi voi primi revista in cutia postala in fiecare luna, la fel ca si pana acum.
Cum vi se pare aceasta expozitie? Nu-i asa ca acesti pantofi sunt de o frumusete rara? Unii dintre ei sunt purtabili bine-mersi, iar altii arata ca si cum au fost facuti doar pentru podium. Maine voi reveni cu un alt set de poze de la aceasta expozitie, asa ca stati aproape.
Photo credit: Victoria West
A fost o expozitie interesanta, unde am putut vedea pantofi dintre cei mai eleganti si exquisite, unii dintre ei adevarate opere de arta, care ar fi putut fi creati mai degraba pentru a fi admirati decat purtati, datand de la inceputul anilor ’90 pana la cea mai recenta colectie a lui Christian Louboutin.
Am mai fost si la alte doua expozitii organizate la Design Exchange in trecut. Una din ele a fost o expozitie dedicata Printesei Diana de Wales, pe care am vazut-o in 2011, iar o alta expozitie pe care am vizitat-o acolo a fost dedicata aniversarii de 60 de ani de existenta a Baletului National din Canada, pe care ma vazut-o anul trecut.
Biletul de intrare la expozitia Christian Louboutin a costat $22, ceea ce m-a surprins oarecum, caci de obicei biletul pentru expozitiile de la Design Exchange este $10. Motivul pentru care costul biletului la aceasta expozitie e diferit fata de cum lucrurile stau de obicei este ca acest eveniment a fost organizat in parteneriat media cu revista canadiana de moda Flare, iar un abonament pe un an de zile la revista Flare a fost inclus in pretul biletului. Tot ce trebuia sa faci ca sa-ti primesti revista timp de un an de zile era, in afara de faptul ca vizitai expozitia, sa-ti scrii numele pe un formular Flare ca sa fii adaugat pe lista abonatilor. Desi mi s-a parut oarecum ciudat, in sensul ca te-au cam fortat sa platesti un bilet care sa includa atat expozitia cat si respectivul abonament (iar cei care nu doreau sa se aboneze, si nu isi scriau numele pe acel formular, tot $22 plateau pentru intrare la expozitie), pana la urma nu m-a deranjat, avand in vedere ca sunt cititoare fidela a revistei Flare, sunt actualmente abonata la aceasta publicatie, si pe viitor cel mai probabil imi reinnoiam abonamentul. Actualul meu abonament este valabil pana in februarie 2014, si din martie incolo voi avea un nou abonament, pentru inca un an de zile. Cel putin, am scapat de o grija, si anul viitor in martie nu mai trebuie sa ma gandesc la reinnoirea abonamentului, ci in continuare imi voi primi revista in cutia postala in fiecare luna, la fel ca si pana acum.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Photo credit: Victoria West
Wednesday, July 31, 2013
Shoe Shopping
Orasul asta ma dezamageste cateodata. Te gandesti ca intr-o metropola a lumii cum este Toronto gasesti de toate, orice ai nevoie si orice iti doreste sufletelul, dar uneori nu este asa. Nu vreau sa vorbesc de rau orasul meu iubit (de Toronto numai de bine... pana la proba contrarie :)), dar ii mai apar si bube pe fata din cand in cand. De curand am iesit la shopping de pantofi, si ceea ce ma interesa de fapt erau doua perechi de sandale, una neagra si una nude, fara toc, cu care sa pot sa conduc (nu obisnuiesc sa port pantofi cu toc la volan).
Jobul meu se afla langa un mall din centru, si de cele mai multe ori merg la cumparaturi in timpul orei mele de pranz, ceea ce pentru mine inseamna economisire de timp, decat daca as merge la shopping in weekend. La ce viata hectica am, n-am timp sa umblu prin mall-uri toata ziua, si cand ies la cumparaturi, o fac intr-o ora in timpul pranzului, si in consecinta sedintele mele de shopping sunt mai mult pe fuga.
Cand am ajuns la mall, am luat la rand toate magazinele de incaltaminte din incinta, dar nu prea vedeam nimic pe gustul meu. Toate sandalele pe care le vedeam pe rafturi fie erau cu toc, fie erau thong. Or eu nu vroiam sandale cu toc, am deja o gramada de tocuri in dulapul meu de incaltaminte, iar sandale thong nu obisnuiesc sa port. Am intrat in cel putin 5 magazine de incaltaminte, dar nu ma incanta nimic din ce vedeam. Noroc ca toate acele magazine erau oarecum aproape unul de altul, si n-a trebuit sa traversez chiar tot mall-ul in lung si in lat.
Dupa care am intrat la Aldo, si am vazut vreo doua perechi de sandale mai dragute. Si cand spun vreo doua, chiar atatea erau, doar doua. Ambele pe nude, nimic pe negru. M-am uitat la una din ele, cu aplicatii aurii, care pe display aratau bine, dar cand le-am probat si m-am uitat in oglinda, studs-urile alea aratau destul de kitchos (erau prea multe si incarcau sandalele de-aiurea). Si cum stateam in fata oglinzii si incercam sa-mi dau seama cat de mult ma deranjeaza studs-urile alea de la sandale, vine un vanzator la mine si incepe sa le faca lobby: “Sunt dragute, nu-i asa? Sunt nude, care e o culoare perfecta pentru vara, decat negre si numai negre... Iar auriul asta e grozav.” “Prea mult auriu”, a fost replica mea. “Ei, nu-i chiar asa de rau...” Cand iti spune cineva ca nu-i chiar asa de rau, de fapt e foarte rau. Pana la urma m-am hotarat ca nu-mi plac sandalele alea atat de incarcate, si l-am rugat pe baiat sa mi le-aduca pe celelalte (dupa cum spuneam mai inainte, erau doar doua perechi, adica “acestea” si “celelalte”, o selectie nu tocmai bogata). A doua pereche mi-a placut mai mult, si in final le-am cumparat. Iata cum arata noile mele sandale.
Dar sandale negre pe gustul meu tot nu am reusit sa gasesc. Am mers la cumparaturi in ideea sa-mi iau doua perechi de sandale, dar m-am ales numai cu una. A trebuit sa las achizitionarea sandalelor negre pentru o alta ocazie. Azi in schimb am rasfoit putin site-ul AldoShoes.com si am descoperit ca sandalele mele nude sunt disponibile online si pe negru (in acel magazin unde am fost nu erau, probabil se vandusera), si poate pana la urma, daca ma supar tare, ma hotarasc sa mi le iau si pe acestea (chiar daca sunt acelasi model), caci nu mai am nici timp, nici energie sa iau mall-ul de la capat si sa caut o alta pereche de sandale in toate magazinele de incaltaminte.
Mi s-a mai intamplat sa caut ceva prin mall asa de nebuna fara sa gasesc ce-aveam nevoie, toamna trecuta. Vroiam sa cumpar pantaloni termici pentru baiatul meu Alex (in Canada li se spune long johns), si am mers la acelasi mall de langa jobul meu, Toronto Eaton Centre, in timpul orei de pranz. Am intrat la toate magazinele pentru copii, precum si magazinele unde aveau si sectii pentru copii, cel putin 5 la numar, dar nu aveau long johns nicaieri. La H&M mi-au spus ca de obicei aveau pantaloni termici, dar in acea zi se vandusera si nu mai aveau nicio pereche. Macar bine si atat, ma gandeam, cel putin stiu ca pot gasi long johns la H&M, si data viitoare cand mai ies la cumparaturi stiu unde sa vin. Acea ora petrecuta la mall a fost o dezamagire si o pierdere de timp. Si pana la urma stiti unde am gasit pantaloni termici pentru Alex? La supermarketul meu obisnuit, Wal-Mart.
Anul trecut am facut un interviu cu designerul canadian Christopher Bates, care creeaza moda pentru barbati. Printre altele, mi-a spus ca isi doreste sa creeze si pantofi, pentru ca exista un vid pe piata pantofilor pentru barbati in Canada. Mi-a povestit ca a iesit odata sa faca shoe shopping, si vroia sa-si ia doua perechi de pantofi eleganti, modele clasice, negri si maro. A umblat prin toate magazinele de incaltaminte din centru si n-a gasit nimic pe placul lui. Atunci ma gandeam uite dom’le, pentru barbati uneori e o provocare sa gaseasca lucruri de buna calitate, care sa satisfaca mai multe gusturi. Atunci aveam impresia ca pentru femei nu e la fel, ca e mult mai simplu pentru noi sa facem shopping, ca alegerile pentru noi in materie de imbracaminte si accesorii sunt infinite. Dar uite ca am apucat sa trec si eu prin aceeasi experienta ca si Christopher Bates – de-abia am reusit sa-mi gasesc o pereche decenta de sandale, ca sa nu mai spun ca de fapt vroiam doua.
Jobul meu se afla langa un mall din centru, si de cele mai multe ori merg la cumparaturi in timpul orei mele de pranz, ceea ce pentru mine inseamna economisire de timp, decat daca as merge la shopping in weekend. La ce viata hectica am, n-am timp sa umblu prin mall-uri toata ziua, si cand ies la cumparaturi, o fac intr-o ora in timpul pranzului, si in consecinta sedintele mele de shopping sunt mai mult pe fuga.
Cand am ajuns la mall, am luat la rand toate magazinele de incaltaminte din incinta, dar nu prea vedeam nimic pe gustul meu. Toate sandalele pe care le vedeam pe rafturi fie erau cu toc, fie erau thong. Or eu nu vroiam sandale cu toc, am deja o gramada de tocuri in dulapul meu de incaltaminte, iar sandale thong nu obisnuiesc sa port. Am intrat in cel putin 5 magazine de incaltaminte, dar nu ma incanta nimic din ce vedeam. Noroc ca toate acele magazine erau oarecum aproape unul de altul, si n-a trebuit sa traversez chiar tot mall-ul in lung si in lat.
Dupa care am intrat la Aldo, si am vazut vreo doua perechi de sandale mai dragute. Si cand spun vreo doua, chiar atatea erau, doar doua. Ambele pe nude, nimic pe negru. M-am uitat la una din ele, cu aplicatii aurii, care pe display aratau bine, dar cand le-am probat si m-am uitat in oglinda, studs-urile alea aratau destul de kitchos (erau prea multe si incarcau sandalele de-aiurea). Si cum stateam in fata oglinzii si incercam sa-mi dau seama cat de mult ma deranjeaza studs-urile alea de la sandale, vine un vanzator la mine si incepe sa le faca lobby: “Sunt dragute, nu-i asa? Sunt nude, care e o culoare perfecta pentru vara, decat negre si numai negre... Iar auriul asta e grozav.” “Prea mult auriu”, a fost replica mea. “Ei, nu-i chiar asa de rau...” Cand iti spune cineva ca nu-i chiar asa de rau, de fapt e foarte rau. Pana la urma m-am hotarat ca nu-mi plac sandalele alea atat de incarcate, si l-am rugat pe baiat sa mi le-aduca pe celelalte (dupa cum spuneam mai inainte, erau doar doua perechi, adica “acestea” si “celelalte”, o selectie nu tocmai bogata). A doua pereche mi-a placut mai mult, si in final le-am cumparat. Iata cum arata noile mele sandale.
 |
| AldoShoes.com |
Dar sandale negre pe gustul meu tot nu am reusit sa gasesc. Am mers la cumparaturi in ideea sa-mi iau doua perechi de sandale, dar m-am ales numai cu una. A trebuit sa las achizitionarea sandalelor negre pentru o alta ocazie. Azi in schimb am rasfoit putin site-ul AldoShoes.com si am descoperit ca sandalele mele nude sunt disponibile online si pe negru (in acel magazin unde am fost nu erau, probabil se vandusera), si poate pana la urma, daca ma supar tare, ma hotarasc sa mi le iau si pe acestea (chiar daca sunt acelasi model), caci nu mai am nici timp, nici energie sa iau mall-ul de la capat si sa caut o alta pereche de sandale in toate magazinele de incaltaminte.
 |
| AlsoShoes.com |
Mi s-a mai intamplat sa caut ceva prin mall asa de nebuna fara sa gasesc ce-aveam nevoie, toamna trecuta. Vroiam sa cumpar pantaloni termici pentru baiatul meu Alex (in Canada li se spune long johns), si am mers la acelasi mall de langa jobul meu, Toronto Eaton Centre, in timpul orei de pranz. Am intrat la toate magazinele pentru copii, precum si magazinele unde aveau si sectii pentru copii, cel putin 5 la numar, dar nu aveau long johns nicaieri. La H&M mi-au spus ca de obicei aveau pantaloni termici, dar in acea zi se vandusera si nu mai aveau nicio pereche. Macar bine si atat, ma gandeam, cel putin stiu ca pot gasi long johns la H&M, si data viitoare cand mai ies la cumparaturi stiu unde sa vin. Acea ora petrecuta la mall a fost o dezamagire si o pierdere de timp. Si pana la urma stiti unde am gasit pantaloni termici pentru Alex? La supermarketul meu obisnuit, Wal-Mart.
Anul trecut am facut un interviu cu designerul canadian Christopher Bates, care creeaza moda pentru barbati. Printre altele, mi-a spus ca isi doreste sa creeze si pantofi, pentru ca exista un vid pe piata pantofilor pentru barbati in Canada. Mi-a povestit ca a iesit odata sa faca shoe shopping, si vroia sa-si ia doua perechi de pantofi eleganti, modele clasice, negri si maro. A umblat prin toate magazinele de incaltaminte din centru si n-a gasit nimic pe placul lui. Atunci ma gandeam uite dom’le, pentru barbati uneori e o provocare sa gaseasca lucruri de buna calitate, care sa satisfaca mai multe gusturi. Atunci aveam impresia ca pentru femei nu e la fel, ca e mult mai simplu pentru noi sa facem shopping, ca alegerile pentru noi in materie de imbracaminte si accesorii sunt infinite. Dar uite ca am apucat sa trec si eu prin aceeasi experienta ca si Christopher Bates – de-abia am reusit sa-mi gasesc o pereche decenta de sandale, ca sa nu mai spun ca de fapt vroiam doua.
Tuesday, July 30, 2013
Festivalul romanilor din Ontario “Campul Romanesc”
In Toronto si suburbii exista o comunitate destul de numeroasa de romani, care in 2005 erau in jur de 40,000, iar numarul actual este cu siguranta mai mare cu alte cateva mii. De-a lungul anilor romanii din Toronto au deschis aici magazine si restaurante cu specific romanesc, au infiintat asociatii romanesti, au publicat ziare in limba romana, au organizat evenimente dedicate romanilor. Unul din aceste evenimente este un festival al romanilor care are loc in fiecare vara si care se numeste Campul Romanesc. Organizatorii festivalului sunt o asociatie a romanilor din Ontario care se numeste ORCA - Ontario Romanian Canadian Association, iar festivalul se desfasoara in fiecare an intr-o localitate diferita din provincia Ontario.
La inceputul acestei luni (pe 6 iulie mai exact) am fost la editia din acest an a festivalului Campul Romanesc, la insistentele unui prieten de-al nostru, membru ORCA. Evenimentul a avut loc intr-un parc din apropierea oraselului Freelton, situat la vreo ora si jumatate de condus de Toronto. In ce a constat acest festival? A fost un prilej de intalnire si “socializare” pentru romani, un “get-together” pentru conationalii nostri din Canada.
Sa va spun sincer, n-am mai vazut demult atat de multi romani adunati laolalta, intr-un singur loc. :) Socializarea mea cu romanii din Toronto se rezuma doar la cercul meu de prieteni apropiati (aia cu care fac chestii misto cum ar fi de exemplu plecari la cabana in weekend sau iesiri cu barca pe lac), iar pe unii dintre ei ii cunosc din Romania, ca am emigrat in gasca. :) Hai sa ii pun la socoteala si pe colegii mei romani, pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor la cele 5 joburi unde am lucrat pana acum in Canada. De exemplu, la actualul meu job suntem un grup de vreo 20 de romani, si din cand in cand mai facem cate o chestie impreuna cum ar fi masa de Paste. Dar in rest, nu mi-am extins cercul de cumostinte si prieteni printre romanii din Toronto, si nu neaparat ca asa am vrut intentionat, ci pentru ca asa s-a intamplat sa fie.
La festivalul romanesc de la Freelton s-a mancat, s-a baut, s-a cantat, s-a dansat, ma rog, treburi de astea romanesti. Era ca un bairam mai mare asa, si cu mai multa lume. Organizatorii au adus niste cantareti si dansatori la festival, care au asigurat programul artistic al evenimentului. Nu retin numele cantaretilor si dansatorilor care au urcat pe scena, da’ cica-s celebri in Ontario, si erau buni. Copiii au avut un teren de joaca amenajat special pentru ei. Un student roman din Toronto a primit o bursa de $3,000. Entrepreneurii romani din Toronto au profitat de ocazie sa-si faca reclama in timpul festivalului, incat parcul ala unde a avut loc evenimenul era plin de afise publicitare, inclusiv un afis al companiei unde lucreaza sotul meu, presedintele careia este roman. Cam astea s-au intamplat la Campul Romanesc din Ontario din acest an.
Am mai fost odata la festivalul romanilor din Ontario acum cativa ani, si anume in vara lui 2007. Acea editie a Campului Romanesc s-a desfasurat la Niagara on the Lake, un oras turistic superb din apropierea Cascadei Niagara. Numai ca atunci nu am mers la festivalul romanilor in mod expres, ci am facut o iesire de weekend la Cascada Niagara si la Niagara on the Lake; iar pentru ca festivalul avea loc in aceeasi zi, ne-am oprit si la Campul Romanesc pentru vreo doua ore.
Cateva poze de la festival:
Photo credit: Victoria West
La inceputul acestei luni (pe 6 iulie mai exact) am fost la editia din acest an a festivalului Campul Romanesc, la insistentele unui prieten de-al nostru, membru ORCA. Evenimentul a avut loc intr-un parc din apropierea oraselului Freelton, situat la vreo ora si jumatate de condus de Toronto. In ce a constat acest festival? A fost un prilej de intalnire si “socializare” pentru romani, un “get-together” pentru conationalii nostri din Canada.
Sa va spun sincer, n-am mai vazut demult atat de multi romani adunati laolalta, intr-un singur loc. :) Socializarea mea cu romanii din Toronto se rezuma doar la cercul meu de prieteni apropiati (aia cu care fac chestii misto cum ar fi de exemplu plecari la cabana in weekend sau iesiri cu barca pe lac), iar pe unii dintre ei ii cunosc din Romania, ca am emigrat in gasca. :) Hai sa ii pun la socoteala si pe colegii mei romani, pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor la cele 5 joburi unde am lucrat pana acum in Canada. De exemplu, la actualul meu job suntem un grup de vreo 20 de romani, si din cand in cand mai facem cate o chestie impreuna cum ar fi masa de Paste. Dar in rest, nu mi-am extins cercul de cumostinte si prieteni printre romanii din Toronto, si nu neaparat ca asa am vrut intentionat, ci pentru ca asa s-a intamplat sa fie.
La festivalul romanesc de la Freelton s-a mancat, s-a baut, s-a cantat, s-a dansat, ma rog, treburi de astea romanesti. Era ca un bairam mai mare asa, si cu mai multa lume. Organizatorii au adus niste cantareti si dansatori la festival, care au asigurat programul artistic al evenimentului. Nu retin numele cantaretilor si dansatorilor care au urcat pe scena, da’ cica-s celebri in Ontario, si erau buni. Copiii au avut un teren de joaca amenajat special pentru ei. Un student roman din Toronto a primit o bursa de $3,000. Entrepreneurii romani din Toronto au profitat de ocazie sa-si faca reclama in timpul festivalului, incat parcul ala unde a avut loc evenimenul era plin de afise publicitare, inclusiv un afis al companiei unde lucreaza sotul meu, presedintele careia este roman. Cam astea s-au intamplat la Campul Romanesc din Ontario din acest an.
Am mai fost odata la festivalul romanilor din Ontario acum cativa ani, si anume in vara lui 2007. Acea editie a Campului Romanesc s-a desfasurat la Niagara on the Lake, un oras turistic superb din apropierea Cascadei Niagara. Numai ca atunci nu am mers la festivalul romanilor in mod expres, ci am facut o iesire de weekend la Cascada Niagara si la Niagara on the Lake; iar pentru ca festivalul avea loc in aceeasi zi, ne-am oprit si la Campul Romanesc pentru vreo doua ore.
Cateva poze de la festival:
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Subscribe to:
Posts (Atom)